| = întunecând întunericul- iată calea spre lumină | cezara răducu [03.Feb.10 18:57] |
| întotdeauna am crezut în minuni. în întâmplări pe care nu le prevezi. și le supraviețuiești. așa cum este și întâmplarea acestui poem.al femeii-lumină. cu gust de sânge care a luat gustul ființei întunecate de prea multe întrebări.dacă nu ați auzit, poemul strigă cu orbitele și nu cu vocea. dacă nu ați aflat, aici este o oază de liniște.și dacă vă rătăciți pe cărări,aici e întâmplarea. un poem pe care îl așez în fața mea.ca o lumină. să îmi mai spună.. are atâta sens...citiți! rara | |
| = oglinda ghicită | Maria-Gabriela Dobrescu [03.Feb.10 23:31] |
| rara, ce ai spus tu aici e ca un poem. ai vazut întotdeauna lumina din textele mele și asta nu poate decât să mă bucure nespus de mult. sunt convinsă că întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege. și da, ai mai înțeles ceva. e pentru cei care nu cred. cu mult drag, maria | |
| = anatomia minunii | Raul Ionut Coldea [03.Feb.10 23:39] |
| un poem care îmi place foarte mult, mai ales că vine pe fundalul unei astfel de trăiri. Da, este superb surprinsă anatomia minunii. Momentul pe care îl știai din experiențe anterioare sau pur și simplu îl cunoșteai deși nu te-ai mai văzut cu el. Momentul în care totul este așa cum trebuie. Când ești unde trebuie și cu cine trebuie. Final superb. Felicitări. Merită remarcat poemul (deși din nou spun, mi-e friă să nu fiu prea subiectiv), felicitări! | |
| = despre minuni | Maria-Gabriela Dobrescu [04.Feb.10 11:06] |
| Raul, mulțumesc pentru semnul de lectură și pentru felicitări. Mă bucur că ți-a plăcut. Și mie mi-a plăcut mult cum ai numit tu poemul acesta "anatomia minunii". Dacă îmi permiți,îl voi lua ca subtitlu. maria | |
| = Sigur | Raul Ionut Coldea [04.Feb.10 11:26] |
| Ar completa frumos titlul, mă bucur că v-a inspirat formula propusă. Raul C. | |
| = Maria, nu știu dacă așteptările au sensul dorit... | marius nițov [04.Feb.10 16:15] |
| Maria, nu știu dacă așteptările au sensul dorit, important e că poți visa și aici sentimentele tale sunt peste îndoiala aparentă. Rostirea ți-e atât de naturală, la tine dragostea e un semn de liniște în brațele persoanei iubite, tandră precum și ieșirea dintr-o visare: " ...spre anotimpuri închipuite la marginea cărora întâmplarea pândește dintr-un colț de umbră" | |
| = spre anotimpuri închipuite | Maria-Gabriela Dobrescu [04.Feb.10 21:01] |
| Marius, da, important e să visăm. Mă bucur că ți-a plăcut și că ai simțit liniștea acestui poem. maria | |
| = moment | Zaharia Ramona [23.Feb.10 14:18] |
| "Mă întreb cu întrebările tale" ... lupta "pentru" devine o împotrivire lipsită de sens și astfel se ajunge la un acord - fals. Pote că "întâmplarea" va schimba atât cadrul cât și percepția. | |
| = împotrivirea | Maria-Gabriela Dobrescu [24.Feb.10 21:57] |
| Ramona, mulțumesc pentru oprirea ta aici. încă mai cred în întâmplare. poate că... cu prietenie, maria | |