| = Cine îl cunoaște pe Eminescu, îl iubește, cine nu-l cunoaște, nu-l poate iubi. | Anton Vasile [02.Feb.10 19:31] |
| Vreme de treizeci de ani Perpessicius a rătăcit prin labirint lui Eminescu, așa cum au rătăcit evrei prin deșert. Mereu ghidat de lumina Luceafărului Perpessicius n-a încetat să-l iubească pe Poet până la sfârșitul vieții. Cine îl citește superficial pe Poet, acela nu-l poate iubi sau îl iubește superficial. ,,Nu-mi place Eminescu!'', afirmă ignoranții care s-au mulțumit doar cu lecturile din școală. Eminescu a fost un miracol al culturii române; asemenea fătului din poveste a crescut într-un an câți alții în cinci. În vreme ce, cei mai mulți tineri din generația lui, cu toate studiile făcute la Paris sau în alte capitale europene, rămâneau niște infantili, el cutrierase țara în lung și-n lat , de la Cernăuți, Botoșani, tot Ardealul, București , Giurgiu și trăise până la 21 de ani cât alții într-o viață. Dacă există un român care și-a depășit veacul cu cel puțin un mileniu, acela este Eminescu. Ca să-l cunoști cu adevărat pe Eminescu trebuie să-l iubești, cum l-a iubit Perpessicius vreme de treizeci de ani și iubindu-l cu patimă, să-l cunoști. Fără patima cunoașterii nu te poți apropia de Eminescu, nu-l poți iubi. Neiubindu-l, nu-l poți cunoaște. E un cerc vicios al cunoașterii și iubirii.Când am început să-l cunosc, atunci am început să-l iubesc pe Eminescu. Câți români se mai încumetă să-i cuonască acele giuvaieruri în care Eminescu a turnat adevărurile esențiale ale vieții și ale gândirii umanității. Mă bucur nespus că ne-am întâlnit sub aceași rază de lumină a Luceafărului. P.S. Perpessicius spune că a găsit în manuscris ,,cinisme'', nu ,,cinismu''. | |
| = Adevărat | Alexandru Mărchidan [03.Feb.10 01:01] |
| Este adevărat întru totul ceea ce spuneți, domnule Anton Vasile. Mă bucur pentru lectură și deplina înțelegere. Cu stimă, Alex. M. | |