Comentariile membrilor:

=  cântecul nedeslușit	Ecaterina Bargan [31.Jan.10 21:53]
ei eu trec deseori pe tarmul inalt cu catre o problema pentru matematicar sau cu un zar cand mi-e dor de oridinea hazardului ii las si eu citeva ginduri bune, cit se rosogoleste un zar din tarm in tarm fara limita pe marginea tympului. si e frumos cind exista prieteni si ccuvinte frumoase pentru ei, cum se intimpla textul de mai sus, foarte deschis, foarte sensibil, fiindca nu am aflat prea tirziu de casa cu iedera, de nesfirsitele nelinisti tineresti, cind zidul invata sa primeasca durerea.
=  scara fara nume	Ioan-Mircea Popovici [31.Jan.10 22:05]
"ar trebui un text în care să nu încapă doar marea. ar trebui o mare în care să nu încapă doar textul, în casa poemului, fiecare pasăre glăsuiește în propria-i limbă. ai putea spune simplu: „să fie!” atunci toate apele și-ar strânge perlele pe țărmul înalt. ........................................................... mai trebuie o treaptă, niște note rătăcite în casa cu iederă. cineva se lovește puternic de zid, să învețe durerea, nu știe că pașii aceștia nu înseamnă dublă măsură." http://agonia.ro/index.php/poetry/13926541/mare/_text un text care sa porneasca de la zero cade-n nedetrminarea Zero ori Infinit asta acum... dimineata iti promit ca-l voi lua cum ai spus tu ai lasat sa curga gandul peste visul tau cu mare portativul inserarii are cheile in care semn pe solzul unui peste sta ascuns in cerc de nori iar cu vantul din stradela suiera-n mii de fiori si cand toate par ca-s spuse si ai inteles cum vin trei carari din dunga zarii intre care Nastratic mai nastrusnic decat sensul si mai plin decat seninul rataceste-o prelungire pe o scara cu pelinul inflorit din fulg din vise nedeterminari sculptate o fractalica magie forfecata-n semn de carte las aici o treapta noua de pe scara fara nume cautandu-mi inorogul intre spargeri dintre spume http://scarafaranume.blogspot.com/ azi este ziua fiului risipitor marea bucurie de dupa ratacire stiu inca n-am ratacit destul sa pot asculta pana la capat...
=  N-aș zice că și piere pe limba ei	George Pașa [31.Jan.10 22:45]
Katia, îți mulțumesc pentru lectură și, în special, pentru imaginea deosebit de sugestivă. Ioan, ca de obicei, comentariile tale în versuri depășesc textul aflat deasupra numai prin așezarea sa. Pe "scara fără nume" "am urcat" deseori. Sper că mă vei ierta că nu am reușit un text mai bun.
=  cuvântul altoit	Ioan-Mircea Popovici [31.Jan.10 23:29]
eu rostogolesc o clipa prin samanta din namol si cand vine primavara soarele o da de gol si-nfloreste intr-un nufar lang-o lebada uitata sub fereastra amintirii din acum si altadata restul vine dintr-un cantec fara margini sau origini si din cuiele infipte rastignind in ele pricini curge sangele uitarii si-n corola mantuirii spicuiesc alta samanta ce-o sadesc in taina firii si trecand prin iteratii a durata si nuanta se incinge si cuvantul altoit pe cutezanta tac acum si las doar valul sa loveasca numai el tarmul digul si durerea turnului crescut rebel...
+ .	alexandru moga [01.Feb.10 00:02]
asa pentru o oarecare simetrie si aranjare in pagina ar trebui sa: - pui un spatiu aici - mare/ text ---- mare / text sau mare/text - si ar un mic spatiu la cu fior(duri), - cu fior (duri), dar ma rog este numai o problema legata de cum vad eu poti sa nu ma bagi in seama despre text e mai complicat - nu credeam sincer ca o sa ajung ziua cand o sa imi placa cap coada o poema scrisa de tine - iata ca ziua a venit - probabil am inceput sa fiu mai flexibil mai putin radical oricum nu as putea sa-ti spun cu certitudine ce anume imi place mai mult - cred ca luata ca intreg sau din cauza ca se ascunde abil un mesaj a carui elucidare ar putea spune ceva despre starea starile pe care ai vrut sa ni le transmiti nu stiu pe moment imi dau seama ca nicio idee stare nu poate fi suficienta doar prin ea si atat pt ca fiecare idee stare isi gaseste logica sensul intr-un eveniment sau poate ma insel orisicum aici reusita estetica este intretesuta in textura poeziei - poseda un moment estetic iar relatia cititor text are loc
=  casa de pe plaja	Maria Gheorghe [01.Feb.10 01:53]
Va las, din departare, semn dintr-un tymp cand nu stiam ca rasaritul, prin repetare, poate fi fara sfarsit... de buna primire, "la casa cu iedera din casa gandului"... v-am intalnit prieteni, doi, care dau cuvantului culoare si fac din vis carare, ce duce soapte-n Paradis... sper sa va recunoasteti... erati vecini, fara sa stiti, cu casa de pe plaja... Șoaptele se amestecau între ele. Doar Dorra și lătratul Ponnei mă știau duce la Casa cu iederă. Opresc puțin povestea în seara unui cânt. Vino foarte aproape să-ți spun... ai ajuns... mă privești fix în ochii mei care nu pot vedea decât marea? Da. Respira-mă încet și cântă fără glas... Mă întreba povestea de unde-mi vin cântări. De unde risipirea între albastre zări? Ce întrebași atuncea când eu eram în vis? Pe unde e cărarea ce duce-n Paradis?... Și șoapta se pierdu chiar când pășeam pe plajă.(15 ianuarie 2007) Delicat, gestul rămase suspendat între alte mijloace nonverbale. Cuvântul zăcea blocat între zăbrelele temniței tăcerii. Mesajul, suspendat pe pânza de păianjen a-ntâmplării, s-a propagat prin fire neștiute în casa gândului ce-și aștepta stăpânul. Unul, El, își zise gândul, doi a rămas amintire. Unul, și numai Unul, timpul și spațiul străbate-n a lui veșnicie. Poemul și-a rătăcit herghelia de mânji ce zburdau pe pajiștea albastră-a ideii. Gestul, rămas suspendat, și stăpânul zâmbind delicat de dincolo de semn. (15 aprilie 2006) ......................
=  ...	Petru Teodor [01.Feb.10 21:10]
răs_tymp pentru un popas. "ar trebui un text în care să nu încapă doar marea. să pornească de la zero, trecând prin infinite nuanțe." zic și eu că această poezie s-ar regăsi deja în ano_tympul domnului IMP. pe zidul acela cu iederă scris verde pe piatră. aș sustine ideea cu spălarea în apele primei faceri, dacă nu aș vedea versurile: "cineva se lovește puternic de zid, să învețe durerea, nu știe că pașii aceștia nu înseamnă dublă măsură." este o remarcă de încurajare către IMP. alt pre-text. pe care îl susțin. "în casa poemului, fiecare pasăre glăsuiește în propria-i limbă." cu respect, pt.
=  Mulțumesc tuturor!	George Pașa [02.Feb.10 12:41]
Ioan-Mircea, acum vreo trei ani și jumătate, scriam un text în care spuneam în final: "aștept încolțirea în voi". Se pare că această "germinație lentă" a adus, în cele din urmă, și rodul. Alexandru, în primul rând trebuie să îmi retrag acele cuvinte spuse odată, la supărare, conform cărora nu m-ar interesa nicidecum părerile tale. Și aș face acest gest, indiferent dacă părerile tale ar fi fost negative. Pentru că am făcut pasul spre ceea ce scrii mai bine și ar fi absurd să resping aprecierile tale. Mai ales că nu meriți acest lucru și ai coloană vertebrală. Am înțeles de ce ai găsit aici un text mai reușit. Și mie mi se întâmplă, la o primă lectură, să-mi placă unele texte, fără a ști să spun clar de ce anume. Sunt puține poezii în literatura lumii pe care să le apreciez altfel decât în ansamblu sau prin anumite secvențe din ele. Dacă descompui, la rece, întregul, vezi o serie de fisuri. Maria, tu, ca o culegătoare de scoici, ai așezat alături două texte aparținând unor autori diferiți și ai încercat să le aduci în lumină punctele comune. Sincer, abia acum văd mai clar câte hibe are textul meu de acum 4 ani. Bine că nu l-am inclus în volum! Petru Teodor, sunt onorat de comentariul dumneavoastră.
=  Completare	George Pașa [02.Feb.10 12:50]
Alexandru, nu am răspuns părerii tale despre utilizarea sau nu a acelor pauze după slash. În titlu, am preferat să scriu: "mare/ text", deși în loc de "și/ sau" ar fi mers mai bine o cratimă între cuvinte. Dar nu ar mai fi fost atunci justificate cel două versuri de început ale primelor două strofe. În ceea ce privește pauza din cuvântul "fior(duri)", nu s-ar justifica, ținând cont că am insistat asupra cuvântului "fior" (putând fi citit, doar opțional, "fiorduri"). Dacă le-aș fi separat prin pauză, ar fi rămas, în opinia mea, cuvântul "duri" ca opțiune.
=  george pasa-stropi de mare	Nache Mamier Angela [02.Feb.10 13:41]
fiecare cuvânt pe un "strop de mare",proiect ambitios de a se contopi cu imensa miscare a marii ,purtatoare a sufletului poetic am gasit fiecare cuvântul la locul sau ,greu de sensuri inspirate,impresionist cu stima ,mes félicitations
=  "singuratatea unui sunet"	Maria Gheorghe [02.Feb.10 13:59]
Revin, ca doar e dimineata… eu sunt, mai degraba, « culegatoare de vise »… si randurile acelea, puse altfel, asa cum am simtit eu, nu le-am gasit « ciuntite », sunt in vecinatatea unei stari de atunci, ce se atinge cu o alta stare a mea, de acum… Eu nu fac analize morfologice, si nici sintactice... ti-am lasat semn la aceasta poezie, pentru ca am gasit-o plina de urmele inceputului, invelite intr-o haina noua... are un "petec" undeva, care-i da un "sarm" dens... asta mi-a placut... Cat despre "singuratatea unui sunet", candva, poate ii voi da paginile, una cate una, cu bucuria pe care o am ori de cate ori am in mana o carte... e binevenit "virtualul", dar nimic nu poate sta pe locul unei carti...
=  Răspunsuri	George Pașa [02.Feb.10 16:28]
Doamnă Mamier, nu știu cât de "ambițios" e "proiectul" acesta, dar este adevărat că dintotdeauna, poate nu în mod conștient, poezia a căutat contopirea cu sufletul universal. Dacă este o dedicație, fără îndoială că s-a avut în vedere și referirea la un alt tărâm poetic, mult mai familiarizat cu vocea mării. Maria, nu am dorit nicidecum să fiu în dezacord cu tine, ci am remarcat unele inconsecvențe stilistice ale acelui text mai vechi al meu, cum ar fi prea multele metafore în genitiv și chiar două genitive la rând. Sigur, ideile îmi sunt și acum dragi. Cât despre volumul de versuri, mă poți contacta, când ai timp, la adresa: [email protected] Vă mulțumesc pentru semnele de lectură!