| = "lumina se curbează precum părul tău pe umeri când dormi" | Alexandru Gheție [28.Jan.10 02:54] |
| eliberată de "cântece", de rigoare și reguli, poezia asta aleargă asemeni unui fluviu, dar până mult dincolo de punctul de vărsare... titlul e ok. apar mereu aici fragmente de zâmbete mai amărui și o revoltă pe toată populația lumii adunată unde nu trebuie, pe treptele ce duc dincolo de lift, pe frigiderul cu o mie de gratii sau pe metroul cu geamuri degeaba... numai bine, alex | |
| = am multe trepte de urcat | Maria Prochipiuc [28.Jan.10 11:18] |
| în frigider am un suport cu o mie de gratii nici lumina nu ajunge la capăt se curbează undeva precum părul tău pe umeri când dormi - reușești ca în cinci versuri să redai două imagini deosebite spun eu, cea cu lumina ce trece prin o mie de gratii, e aici un fel de restricționare a imaginii și apoi imaginea ei cu părul pe umerii, nu numai când doarme, eu aș fi lăsat doar până la pe umeri, nu dai voie cititorului să mai vadă dincolo de imagine. de-aș fi metrou sau mă rog orice alt mijloc de transport nu m-aș opri nici la capăt aș merge până aș pierde călătorii pe drum atom cu atom – o strofă realizată punct cu punct și iar un cerc închis, de fapt ce rămâne în urma acestei imagini? Nici măcar o umbră, eu aș fi adus-o pe ea măcar în imaginație. am multe trepte de urcat atunci când nu merge liftul aș putea intra în cartea recordurilor pe chestia asta făcând pluta- fiecare strofă îmi pare a fi un flash ce vrea să ne transmită doar o informație referitor la… ceva anume, restricționezi imaginea, dar nu e rău (după părerea mea desigur) poate o metafora pe ici pe colo să ne ducă puțin în mister nu ar strica. Imaginea de aici duce puțin spre suprarealism. După opinia mea acest poem e construit după anumite idei, ai imagini frumoase, dar parcă aș pune și un dram de sentiment, doar un dram, l-am savurat poemul așa că…e bine! și ieri în centru era atât de aglomerat cred că era toată populația pământului care a aflat căt urăsc înghesuiala și dimineața când mănânc un trilion de felii de pâine cu unt | |
| = ... | adriana barceanu [28.Jan.10 14:32] |
| titlul e misto, poemul parca se indeparteaza putin de traseu. imi place tonul degajat insa. ps 'căt urăsc înghesuiala' | |
| = . | ștefan ciobanu [28.Jan.10 14:33] |
| : alexandru, este o poezie care trebuie sa fie privata de metafore. asa zic eu. metaforele ar fi luat ochii mesajului. de aceea diferenta de cantece maria, nu stiu daca ai citit si alte poezii scrise de mine. ai fi vazut ca nu sunt zgarcit la metafore. aici insa, cum spuneam si lui alexandru, am simtit ca nu trebuie sa apelez la ele. nu e nicio imagine suprarealista aici, cum ar fi penultima strofa, cum zici. totul e o stare, pe care cred ca o cunosti si tu. asa ca nu o voi numi. multumesc de trecere | |
| = . | ștefan ciobanu [28.Jan.10 16:28] |
| : adriana, eu cred ca se sustine foarte bine titlul cu textul. cel putin la mine in ureche suna bine p.s am inteles. multumesc | |
| = Ștefan Ciobanu | Ottilia Ardeleanu [28.Jan.10 17:57] |
| Mie îmi dă senzația de înghesuială, aglomerație, sufocare, prea mult. Iar titlul acesta: "ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi" este foarte nimerit pentru tema abordată. Ottilia Ardeleanu | |
| = efect placebo | Adrian Firica [28.Jan.10 18:05] |
| eu sunt, încă, sub efecul placebo al compoziției: de la titlu, până la ultima strofă. trebuia să pregătești șase-șapte trilioane de felii de pâine cu unt, ca să ajungă pentru fiecare pământean. | |
| = . | ștefan ciobanu [28.Jan.10 21:59] |
| : ottila, sunt zile cand ne simtim aglomerati. atunci ne simtim mici si striviti. ma bucur ca ai receptionat mesajul adrian, e posibil:) sper ca nu ai inteles din poezie ca as fi pregatit feliile pentru ei :) seara buna | |
| = Bestial titlul! :) | someone [29.Jan.10 12:10] |
| Tu dai natere unei lumi statice.Singurul element uman e"părul tău pe umeri când dormi" si de altfel totul se intampla datorita, si din cauza acestui elemant. Consider ca de fapt insusi eul liric vrei sa-l transformi intr-un lucru static la fel ca"toată populația pământului" care se comporta cu superficialitate. Vrei sa-l transformi in ceva care sa nu mai simta. | |
| = sau, /ce bine ca avem trup desi suntem muritori/ | ștefan ciobanu [29.Jan.10 13:55] |
| : titlul este ecgivalent cu ''ce bine ca avem trup desi suntem muritori''. dar varianta asta are un ton prea filosofic imbacsit, asa ca l-am evitat. si da, este o revolta contra superficialitatii. poezia a fost scrisa ca un omagiu celui care a fost J.D. Salinger (vezi si Deveghe in lanul de secara). dar iara nu am pus asta in titlu pentru ca ar fi stricat totul. cumva observ ca s-a receptionat mesajul de catre cititori. multumesc de citire si de intelegere | |
| = erata | ștefan ciobanu [29.Jan.10 13:57] |
| echivalent, De veghe | |
| = titlu de pus în ramă. | Raul Ionut Coldea [29.Jan.10 14:49] |
| După ce am citit tilul am avut senzația că e unul din lucrurile pe care le păstram în mine ca adevăr, dar un lucru care mi s-a părut mereu greu de spus, chiar dacă e ceva foarte simplu... Poemul e bun, are idee, poate e puțin de tot în prea multe direcții...:)) Finalul mi se pare că trage cel mai mult în jos. Miezul poemului, mijlocul, inima, strofele 2 și 3 mi se par de memorat... Cu amiciție, Raul C. | |
| = titlul | Leonard Ancuta [29.Jan.10 15:13] |
| este superficial. si banal in acelasi timp. as putea spune ca e un fel de obs de prescolar. caruia tre sa-i explici ca in alte tari, metro este de fapt un tren metropolitan, un tren care merge atat la suprafata cat si prin subteran. iar pentru acel metrou, despre care englezii il numesc tube sau underground, ferestrele sunt pentru a elimina senzatia de claustrofobie. asadar daca asta ar fi, senzatia de claustrofobie, ea este aproape inexistenta in tecst. adica total opus in prima strofa si in ultima, de fapt in ultima se regaseste opusul, agorafobia. deci e doar un titlu de marketing si atat. | |
| = . | ștefan ciobanu [29.Jan.10 15:34] |
| : lucrurile evidente, sunt greu de explicat. dar se traiesc leonard, nu traiesc in londra, desi am fost (stii ca acolo se afla cel mai vechi metrou, de prin 1860). in poezie se merge dincolo de observatiile directe si masurabile prin etalonul cauza-efect. nu e vorba de claustrofobie aici, se vede ca ai citit ori voit ori orbit, pe langa text. si e pacat, ca lucrurile pe care le infierezi cu atata sarg incat un nou venit chiar te-ar crede, tu le practici in poeziile tale fara nicio problema. dar deh! folosim masuri diferite, ca asa e firea umana. | |