| = ioana geacar-bravo | Nache Mamier Angela [26.Jan.10 08:12] |
| excelent articol consacrat unui excelent scriitor contemporan italian sunt o cititoare fidela a acestui profesor si animator de ateliere de scris unde arhipline este un scriitor care merita analizat si prezentat publicului amator de literatura originala si plina de un farmec aparte bravo si felicitari ioana! | |
| = jjj | felix nicolau [26.Jan.10 19:52] |
| mega. un scriitor cunoscut la noi doar printre helite! iar treaba cu cronicile muzicale si jazz-ul nu o stiam. merita citit in original | |
| = err | Nache Mamier Angela [27.Jan.10 10:47] |
| fara "unde" trebuie citit:ateliere arhipline aici nu e perceput ca elitist "matase" a fost un "best-seller" si se citeste cu o mare usurinta ,fiind simplu,un roman poetic,à la manière de boris vian ...de o mare acuratete de stil | |
| = povestea fără sfârșit... | Carmen Duvalma [27.Jan.10 18:55] |
| Interesantă perspectiva poveștii care să susțină creatorul într-o eternă legătură cu cititorul. Felicitări, Ioana, pentru articolul reușit! | |
| = să | heghedus camelia [28.Jan.10 06:43] |
| te așezi la o claviatură infinită, înseamnă să te așezi pe un scăunel greșit, la pianul lui Dumnezeu. m-a surprins și pe mine înălțimea ecranizării. nimic esențial n-a fost lăsat la o parte. nici sutele de mâini care cânta notele alea ale lui, care nu sunt normale. niciun amănunt care contribuie la farmecul cărții. poate doar regula dorințelor a fost încălcată. în sensul cel bun: durează ceva mai mult decât drumul de la proră la pupă. e bine că ai zis de film. chiar merită văzut. | |
| = Re | Ioana Geacăr [02.Feb.10 22:41] |
| Angela, multumesc pentru felicitations si pentru că în mailurile tale sofisticate chiar TU mi l-ai recomandat pe Alessandro Baricco, încă o dată mulțumesc. M-am apucat și de "Mătase" :) Felix, da, îmi pare rău că n-am citat o pagină de jazz din "Novecento" , iată, pentru tine: Pe vaporul acela înghițit de întuneric, ultima amintire a lui este o voce, doar pentru a spune, încet/ / / / / / (Actorul se transformă în Novecento.) / / / / / Tot orașul ăla... nu i se vedea capătul.../ Capătul, vă rog, s-ar putea vedea capătul?/ Și zgomotul/ Pe scărița aia blestemată... era tare frumos, totul... și eu mă simțeam grozav în paltonul ăla, făceam impresie, și nu stăteam pe gînduri, coboram cu siguranță, fără îndoială/ Cu pălăria mea albastră/ Prima treaptă, a doua treaptă, a treia treaptă/ Prima treaptă, a doua treaptă, a treia treaptă/ Prima treaptă, a doua/" Carmen, mulțumesc pentru citire! Da, legătura asta e o meteahnă postmodernistă precum și orientarea tehnicistă, experimentală a lui Alessandro Baricco ! Cam, în general un scenariu comprimă romanul și se pierde mult din farmecul narațiunii,aici însă e o situație ciudată , inversă, iar regizorul - genial! | |
| = autor - crem de la crem | Anni- Lorei Mainka [10.Apr.10 15:51] |
| Ioana Draga articolul tau mi-a mers ca toate la suflet, l-am citit, l-am recitit , cu pianistul pe mare, cred ca nu o poate depasi....merci de munca...putere la festival | |
| = Re | Ioana Geacăr [14.Apr.10 12:03] |
| Multumesc, Anni si de semn si de urare, am nevoie, e muncă uriașă, multumesc asemenea! | |