| = Liviu-Ioan Copos | Ottilia Ardeleanu [24.Jan.10 14:57] |
| Like a broken morning, mesajul tău este unul trist: "fiți triști bogați și triști voi copiii zbârciți ai mileniului trei". Frumoase figuri de stil: "pasul visului", "copiii zbârciți asemeni unei portocale", "portocal "mirosind a ploaie mirosind a vânt a Lady Madona și a pământ", " femeile recoltă"... Mai trec pe aici, Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottilia! | Liviu Ioan Copos [24.Jan.10 16:42] |
| ...e o simplă aducere aminte. În comparație cu generația aceasta manelisto-cretinoidă, promovată cu obstinație de o parte a mas-mediei românești,încercînd să ne transforme într-o nație de agramați țigano-turcizați, noi-"copiii zbârciți" ai anilor 70, aveam alte idealuri și chiar alte valori! Ne retrăgeam în lecturi și rokul acela veritabil din vest, venit pe unde radio, cu "Metronomul"lui Cornel Chiriac(ucis de Securitate!),era o adevărată oază, iar o vacanță la Costinești, era satisfacția supremă în vacanțele de vară, locul unde erau fete frumoase și libere, discoteca - "Vox maris",trupe în vogă, nudism chiar și mai găseai și câte un Pepsi, un BT, sau o conservă de pește albaneză. Ne mulțumeam cu puținul acesta și simțeam ușor izul acela de libertate visată. Titlul poemului nu e chiar întâmplător, este titlul unei "piese" formidabile a lui Cat Stevens(foarte apreciat pe atunci), pe care o poți asculta pe "You Tube"- ți-o recomand cu plăcere, cu siguranță nu te va dezamăgi. Și pentru a nu se înțelege cumva greșit, că sunt un "puritan" al acestei nații, sau, nu admit ideea de "libertate în diversitate" a oricărei culturi și religii, țin să te informez că tocmai acest om (ale cărui cântece și trăiri mă fasci - nează și-acum), și-a schimbat religia și numele, devenind Yusuf! Cu plăcerea dialogului, | |
| = Liviu-Ioan Copos | Ottilia Ardeleanu [24.Jan.10 17:41] |
| Liviu, mi-am dar seama de reveria ta, melodia o știu, e chiar frumoasă și recunosc cum că "se asortează" cu versurile acestea. Am revenit pentru a spune că versurile tale ilustrează, într-adevăr, emoțiile anilor '70. Dar, știi ceva, întotdeauna, deși nu ne propunem, vom regreta anii tinereții, cu farmecul lor, oricât de "grei" ar fi fost ei și oricât de mult se vor fi schimbat - în bine - toate cele ce arătau altfel(nu amintesc de schimbările în rău!). Cu plăcerea recitirii poemului, Ottilia Ardeleanu | |