| = . | Mihai Robea [23.Jan.10 21:06] |
| Cam asta înțeleg eu prin normalitate și limpezime. Felicitări pentru interviu, este o gură de oxigen. | |
| + Dan Puric | Vasile Mihalache [23.Jan.10 21:21] |
| Textul trebuie sa-si ocupe cit de repede locul la recomandate, altfel se va considera, (pe nedrept) ca opiniile de acest fel sunt ocolite in favoarea celor internationaliste. Dan Puric reprezinta in momentul de fata, probabil unica Voce a adevarului in Romania, aidoma lui Eminescu la timpul respectiv.Iar Miron Manega este un profesionist al literelor cu un fler deosebit al valorii.Articolul reprezinta o contributie importanta pentru citirea in orice moment a starii culturii nationale de acum. | |
| = despre omul frumos | cezara răducu [23.Jan.10 21:35] |
| ,,o tulbur[toare maieutica.. se petrece în constiința ta dacă ai privilegiul să stai aproape de dan puric. ieși mult mai curat. am citit cu mare bucurie. așa cum e și personajul rara | |
| = să nu cumva.... | florian stoian -silișteanu [23.Jan.10 22:12] |
| Domnu Vasile Mihalache nu ai treabă?Cum adică să ocupe prima pagină?! Să fim serioși.La ce bun?Deocamdată capacitățile sunt cele care sunt:bune rele cu plus cu minus.Probabil în timp se vor mai schimba datele problemei.Știu că e un efort să administrezi un site și mai ales unul ca acesta care a prins aripi.De aceea e bine să dăm uneori impulsul să sugerăm și...o să observați că alteori se duc în prima pagină pe lângă balast și multe lucruri serioase. După părerea mea cred că materialul de față merita clar atenție....Oricum Miron Manega primește aplauze iar Puric domnul și mai multe aplauze. L/am văzut de curând în spectacol.Da...omul-puric e Mare! | |
| = Cel mai mare preot al spiritualității românești contemporane | florian abel [24.Jan.10 14:02] |
| Dacă Dan Puric ar vorbi 24 de ore despre albastrul cerului, fără a căuta să emită sintagme nemuritoare încadrate în subiect, nu ar avea șansa de a plictisi, pentru că cerul l-a înzestrat cu harul cuvântului și cu o voluptate a cunoașterii de o dureroasă limpezime, astfel încât el nu trebuie să caute cuvinte spre a-și descoperi preaplinul înțelesului și nici idei spre a le alipi cuvântului, ci numai cadrul propice pentru a revărsa spre ceilalți frumusețea torentului său interior. Indiferent de tema discursului sau a momentului (de obicei ceasuri târzii, în noapte, pentru ca omul să poată rata șansa de a-l asculta, orele de vârf fiind rezervate structurilor manelarde și becaliste ale jalnicei noastre societăți) e primul dintre prea rarii îngeri ai slovei și gestului acestui neam, pe care îl ascult cu un sentiment al împlinirii depline, într-o sărbătoare a sufletului. Cândva, întrebat dacă ar candida la președinție, Dan Puric a eschivat subtil, invocând rezonanța numelor ce s-au perindat pe acolo: "una e să strige mulțimea- Iliescu! Constantinescu! - cum ar suna scandarea - Puric! Puric!?" Dar orice om cu bun simț știe că nu acesta e motivul. Un OM cu conștiința și verticalitatea lui, nu ar accepta această situație în care acced mai ușor lichelele, lingăii, șantajații, corupții. Omul cintit se poate aștepta, cel mult, la o asasinare demnă sau măcar răsunătoare. Cu recunoștința pentru posibilitatea tipăririi numelui meu anonim alături de al SÃU, F. Abel | |
| + . | ștefan ciobanu [24.Jan.10 16:29] |
| : captivant interviul. sau mai bine zis omul Dan Puric. am citit fara suflare o ''constiinta'' care vorbeste, nu una care repeta. | |
| + Supraviețuirea prin cultură | George Pașa [24.Jan.10 17:00] |
| Este aici un interviu bine realizat, cu intrebări care stimulează pe intervievat. Răspunsurile lui Dan Puric sunt în măsură să dea de gândit oricui mai are măcar o fărâmă de respect pentru valorile spiritualității românești. Am desprins de aici unele enunțuri antologice (selectate și de autorul interviului): "Valoarea a fost lăsată de izbeliște, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură." "Cum spuneam, oamenii noștri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin artă." "Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de bășcălie, care desacralizează totul. Bășcălia este de tip ateu, neantizant, ea își bate joc de orice fel de valori și repere. Acest sistem demolant al valorilor, care aparține omului mic, a ieșit în față." "Noi, ca popor, pentru a supraviețui, trebuie să ne retragem în munți - în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul." Ce mi se pare, în primul rând, demn de a fi remarcat este pledoaria pentru responsabilitate și pentru valoare, într-un limbaj simplu, care merge la sufletul ascultătorului/ cititorului. Este altceva decât agresivitatea falselor valori care ni se impun prin "mecanismele pieței" sau prin unii "promotori" culturali. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [24.Jan.10 18:10] |
| *** n.b.> Noi, ca popor, pentru a supraviețui, trebuie să ne retragem în munți - în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul. | |
| = puric | matei hutopilă [24.Jan.10 18:22] |
| spune unele chestii pe care le stim cu totii, de aceea nici nu le mai numesc, si unele chestii care-l fac sa para un staret ingustat si rupt nu de lume, ci de realitate. poate ca-i impartasim unele frustrari, dar sa fim seriosi, fiecare poarta o vina daca lucrurile merg chiar asa cu cultura in momentul de fata | |
| = Dan Puric, da, pentru mine e o privire... | marius nițov [10.Dec.18 14:27] |
| Dan Puric, da, pentru mine e o privire într-o apă curată, văd peștii, vegetația, pietrele, culorile toate, limpede. De pe scena unde își afirmă credința într-o renaștere a României valorilor, puterea cuvintelor lui poartă pecetea profetică a schimbării. Există un potențial creativ imens în tineret care va îngropa dinozaurii activiști din cultură, adică pe cei ce... se află în treabă, cum spunea Petre Țuțea. | |
| = Omul Puric | calota rodica [27.Jan.10 06:49] |
| Interviul si-a atins scopul,fiind o romanoscopie a infinitei tranzitii! Cinismul lui Diogene,cel care cauta un OM,cu lumanarea,in plina zi,este singura forma de supravietuire a omului de cultura,in fauna creata de tulbureala de dupa "lovilutie"(cum o numeste Luca Pitu).Orice s-ar putea obiecta,este nevoie de constiinte uriase si, da, OMUL PURIC este presedintele umorului inteligent!Multumesc pentru aceasta terapie a intelectului,Miron Manega! | |
| = ce (n-)am înțeles eu | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
parafrazând, nu întâmplător, pe ILC: până când să nu avem și noi (exclusiv) "mitocanii" noștri? să nu fiu înțeles greșit, tehnic, interviul este ireproșabil. dar tipul acesta de naționalism in extremis (care aduce dubios de mult cu cel propovăduit de P. Țuțea - care, totuși, chiar era pe moarte) este la fel de sforăitor și de găunos (chiar dacă extrem de elocvent exprimat) ca și ideea de cosmopolitism fundamentată religios. de ce m-aș retrage în munți să nu mă calce gorila cu jeep-ul, când munții au fost restituiți integral, cu acte în regulă, gorilelor care (ce paradox, mai adaptabilă gorila decât omul de cultură...), acolo, în acești munți metaforici, gorila mă calcă cu ATV-ul? domnului Puric, ca oricărui orator exaltat, îi lipsește gândirea practică; iar aceasta nu poate fi mimată... | |
| = vasile munteanu | matei hutopilă [02.Feb.10 16:47] |
| total de acord cu tine! reintorcindu-ma la puric, nu pot sa nu observ in orice interviu si-n orice text de-al lui o frustrare fara margini, cu greu tinuta in friu, o frustrare care usor se poate transforma in violenta, in sadism, in nebunie lucie domnule puric, dincolo de fateta asta, pari un mizantrop, si mizantropismul tau nu pare fundamentat rational, ci (intocmai ca pornirile ce ti le infrini) animalic! | |
| = domnule Hutopilă | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| primo: nu știu de ce intervenția dv mi se adresează mie; am exprimat o opinie sumară, care se raportează exclusiv la rândurile de mai sus; nu am nevoie să fie cineva de acord cu mine. secundo: pe Dan Puric - artistul îl apreciez la justa valoare; pentru că în altă calitate decât aceea "oficială" nu îl cunosc, nu îmi permit să judec valorile sale morale, intelectuale sau spirituale; cu atât mai puțin mi-aș permite să încerc un profil psihologic; ce afirm cu certitudine este că vă permiteți un adejectiv total deplasat atunci când scrieți "animalic"; dacă sunteți fericitul posesor al unor date care să completeze portretul său și care îmi scapă, vă invit să cumpăniți cuvintele înaite de a le folosi. terțo: acuza mea, deși e mai mult un reproș, nu se raportează la inteligența sau caracterul domnului Puric (repet, nu îmi permit); poate părea absurd, pur și simplu m-am adresat unui deget: "degetului veșnic întins", care - întâmplător sau nu - aparține domnului Puric; deget care, în concluzia pe care o trage, îmi propune o soluție total antagonică exuberanței afișate: să mă hrănesc peste iarnă (o iarnă spirituală, desigur) cu substanțele minerale acumulate sub unghii de-a lungul verii... comuniste? cu alte cuvinte, domnul Dan Puric este contradictoriu, rândurile de mai sus fiind un talmeș-balmelș analitico-soluționist; pe de o parte, pentru că, deși pozează într-un arhanghel cu pieptul dezvelit, gata să se taie în cuvinte ticluite cu orice balaur capitalist, propune o soluție retrogradă: incendiem bătătura, otrăvim fântânile și fuguța la nănica în munți; că, de-or ieși urzicile, nu mai mor țigăncile...; pe de altă parte, domniei sale îi scapă din vedere un amănunt neimportant: cultura este ea însăși o enclavă; chiar mai autentică decât religia, de exemplu, care îmi seamănă mai mult a sport de masă; or fi fost picturile rupestre o formă artistică incipientă, dar nu ne putem întoarce acolo; cu atât mai mult cu cât, dacă în comunism peștera respectivă aparținea mai mult sau mai puțin tuturor (deci într-o mică măsură ȘI mie), în capitalism, ea, peștera, aparține unuia singur; deci nu mă pot retrage unde și când mă taie pe mine capul; dreptul la proprietate nu îmi permite acest lucru; desigur, și artistul are acest drept, îi mai lipsește proprietatea... în concluzie: faptul că Dan Puric este un mare artist (în domeniul său) este un lucru lăudabil; cum lăudabil cosider faptul că este o natură profund spirituală; sau faptul că l-a citit pe Țuțea și l-a asimilat; ce nu este lăudabil? evidența că adevărata natură a revoltei sale permanente rezidă în faptul că nu poate fi artist și capitalist în egală măsură; și că, prea obișnuit să se exprime cu ajutorul trupului, când vorbește, nu stăpânește cuvintele, ci se lasă stăpânit de acestea; emfaza nu este un substituent al profunzimii. | |
| = . | Mihai Robea [03.Feb.10 06:59] |
| o acțiune trebuie judecată din perspectiva impactului, a rezultatelor, oricâte reproșuri i s-ar aduce lui Dan Puric, mai mult gratuite, omul face exact ce simte, face bine ce face și are harul de a capta atenția și de a zgâlțîi. Restul...cum o face..mai puțin metaforic..câte carii are(daca are), putem despica firul în patru la nesfârșit, îi putem găsi nod(ul)[ul] în papură(dacă vrem), putem adăuga că nu spune și altceva decât spune, îi putem găsi și contradicții ontologice atunci când se adresează etic, putem adăuga că este abstinent atunci când e contingent, îl putem întreba de ce n-a găsit găsit tablouri votive si lilieci herțar în peșteri, ce legătură este între artist și dreptul roman..și cât de strânsă este și până când..de ce a ajuns movilă și n-a rămas purice... .. | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| pertinentă abordare, domnule Robea: ați motivat eticul unei atitudini socio-mistice aplicând piramida lui Maslow? succes? impact? haideți să căutăm cîteva exemple simliare; praful de pușcă, otrava, un meteorit, o decapotabilă (musai roșie) izbind în plin o masă de oameni; să nu vulgarizăm? să ne rezumăm la teorie? de acord. comunismul, captalismul (pentru că tot sunt cele două doctrine la care ne-am raportat până acum); sau, din altă perspectivă, creștinismul, islamismul, iudaismul; ce ușor sunt de parcurs etapele până la terorism (sper că sunteți de acord că și el are o justificare teoretică); dacă veți analiza pertinent toate aceste exemple similare, veți observa că le lipsește exact ceea ce lipsește discursurilor lui Dan Puric: măsura. de ce gândesc astfel? pentru că, atunci când pozezi (am noțiunea verbelor)în "pedagog al neamului", în educator, trebuie să înțelegi tu în prealabil că educația nu este o cruciadă, ci un proces care trebuie să parcurgă etape specifice. altfel, dacă doriți; încercați să dezbrăcați discursul lui Dan Puric de metaforele exagerate (chiar lipsite de stil); ce alegeți din ce rămâne? există unii care și unii care nu. wow. ce revelație m-a lovit! și ce bine ar fi dacă sau dacă, dar dă-o-n câmpiile ei de societate (cu tot cu amărâții care suportă sistemul) și hai în munții culturii! pe cuvânt, așa teorie mai rar... când critici societatea, sau ai o abordare politică sau una sociologică; a lui Dan Puric de care vi se pare că pretinde a fi? ce anume invocă și nu se știe deja? patosul domniei sale mă face deseori să râd; parcă e un licean care acum două săptămâni l-a citit pe Kafka și a căpătat angoase, iar săptămâna trecută pe Țuțea și crede că a înțeles cum să scape de ele; mai mult, să îi scape și pe alții; ce contează că îi lipsesc soluțiile; până intră în posesia lor (prin revelație mistică, desigur) și mai înainte de a o tăia prin munții culturii, băgăm repede ceva TV și ceva lansări; răstimp, exploatarea omului de către om își vede liniștită de treaba ei; știți de ce? pentru că o critică autentică a societății este literalmente imposibilă de pe aceleași obsesii ideologice, vetuste și total ineficiente; în plus, democrația are un mare avantaj asupra revoltaților: nu permite revoltele; iar aceasta nu este o noutate - nu veți întâlni o mai mare îngrădire a lbertății individului ca în democrația contemporană; vorba ceea: "Ferește-mă, Doamne, de tirania majorității". la câți exaltați a văzut istoria, ce mai contează unul în plus; are și impact, spuneți? succes? păi, asta e nemaipomenit - înseamnă că se vinde! știți replica aceea din Filantropica: "vă e milă? v-am luat banii!"? e, și cu credința e la fel. | |
| = Eu, convertitul... | Miron Manega [03.Feb.10 10:19] |
| Urmaresc cu interes aceasta discutie devenita disputa, chiar daca nu am intervenit pana acum. Ma si bucur, ma si intristez… G.B. Shaw definea miracolul ca fiind ceva care nu exista si cu toate acestea exista. In aceasta perspectiva, discursul lui Puric (intelegand prin aceasta si ce face el ca actor, si ce face el ca misionar) nu exista si cu toate acestea exista. Domnule Vasile Munteanu, spuneati ca lui Puric ii lipseste gandirea practica. Se prea poate. Si, cu toate acestea, cartile lui (“Cine suntem” si “Omul frumos”) au depasit performantele de tiraj - indelung si intens marketizate de Humanitas - al brosurii “De ce iubim femeile”. Mai departe: conferintele de la Ateneu ale lui Dan Puric sunt spectaculoase succese de piata, ca sa ma exprim in termeni conectati la realitate. Platesc oamenii un milion, un milion jumate, ca sa le vorbeasca Puric despre identitate, speranta, Eminescu, Petre Tutea si Dumnezeu. Asta inseamna ca o asemenea “marfa” are cerere (amanunt important: banii de la conferinte sunt virati in contul proiectului “Centrul de martirologie de la Aiud”). Acum, hai sa vedem carui public se adreseaza Dan Puric. Despre spectacolele de pantomima cred ca nu mai este cazul sa discutam, pentru ca ele sunt confirmate la scara mondiala… In primul rand publicul lui Puric nu e un public de stadion. E un public care stie sa citeasca. In al doilea rand e un public care are nostalgia reperelor identitare. In al treilea rand e un public care crede in Dumnezeu, sau care spera ca Dumnezeu exista. Succesul, absolut inexplicabil, al lui Dan Puric vine din vibratia rostirii, nu din acuratetea demonstratiei. El postuleaza, nu demonstreaza. Spuneati ca Tutea e gaunos si sforaitor… Riscanta afirmatie, ba chiar nedreapta si nelegitima, daca n-ai parcurs o experienta similara cu a lui. Mesajul lui Tutea si al lui Puric vin dinspre spiritualitate, nu dinspre cultura. Aceasta din urma are sincope si ridicari conjuncturale, spiritualitatea e imuabila prin reperele ei fundamentale… Vehementa lui Dan Puric este reactia la o agresiune a disolutiei inconjuratoare, devenita insuportabila, este o reactie de aparare, de rang egal cu criza morala in care ne balacim. De ce va revolta asta si nu – de pilda – faptul ca Eminescu e considerat un produs expirat? La urma urmelor, in perspectiva culturala, dumneavoastra s-ar putea sa aveti dreptate. Dar nu si in perspectiva spirituala. Dupa parerea mea (care sunt un “convertit” al lui Dan Puric), opiniile dumneavoastra au valabilitatea marturiei unui orb care declara ca lumina nu exista. Orbul nu minte, dar marturia e falsa. Si daca o suta de orbi spun acelasi lucru… e acelasi lucru. Aici nu functioneaza principiul democratic al votului electoral. Desi, absolut conjunctural, “votantii’ lui Dan Puric sunt din ce in ce mai multi. Relevanta, oricat de… cantitativa ar fi, e pasagera, pentru ca fondul mesajului era acelasi si acum un an, si acum 20 de ani… Acum doar s-a ajuns la un fel de masa critica… la un fel de trezire… Cred. | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| domnule Manega: n-aș mai fi intervenit, lăsând - așa cum se obișnuiește - autorului ultimul cuvânt; dar mi-ați pus în gură vorbe și consider anumite lămuriri necesare: recunosc, sunt orb; asta înseamnă că văd aceleași lucruri pe care le văd de când m-am născut: copii și adulți, soare și intemperii, flori și noroi, frumos și urât, bine și rău, viață și moarte; să fie din cauză că îmi este afectat organul văzului? sau din cauză că refuz să văd cu ochii altuia? eu nu știu răspunde la această întrebare. dar orb fiind, am înțeles un lucru: cad numai când mă sprijin de oameni; prin urmare, tipul acesta de înțelegere nu-mi va înlesni vreodată putința convertirii; nici nu laud, nici nu deplâng pe un convertit; mai bine să întâlnească sinele altuia dacă al său este neputincios; spun numai că acesta nu este un argument în discuția de față; pentru că problema pusă de mine nu este despre omul religios; și nici din perspectiva acestuia; ca un bun interlocutor ce sunteți (am recunoscut acest lucru din prima intervenție, interviului nu i se poate reproșa nimic), încercați să mutați centrul discuției (nu văd de ce ar fi o dispută) asupra conștiinței colective, caz în care, ori ce aș argumenta, mă recunosc dinainte învis - un alt deznodământ nu există. aici, aveți dreptate: există un public-țintă pentru orice tip de discurs; cum există un cumpărător pentru orice tip de produs; din acest punct de vedere, invocați un alt argument pe care logica îl reclamă ca ilicit: faptul că acest public "știe să citească"; scuzați-mi asocierea, și publicul-țintă al telenovelelor știe să citească; sau, ca să nu pară o insultă, este motivul pentru care Biblia este cea mai vândută carte din lume; face asta pe oameni mai înțelegători sau lumea mai bună? mă acuzați: "Spuneati ca Tutea e gaunos si sforaitor… Riscanta afirmatie, ba chiar nedreapta si nelegitima, daca n-ai parcurs o experienta similara cu a lui. Mesajul lui Tutea si al lui Puric vin dinspre spiritualitate, nu dinspre cultura"; pe de o parte, cunosc extrem de bine biografia lui Petre Țuțea (și lucrările), îmi permit să afirm că "nimeni dintre noi nu a parcurs o experiență similară cu a lui". dar acest lucru nu vă face pe dv mai puternic și pe mine mai slab; pentru că, pe de altă parte, vă invit să revedeți pasajul cu pricina, spuneam că tipul acesta de naționalism (l-am numit naționalism in extremis) este găunos și sforăitor la Dan Puric; în primul rând mi se pare absolut deplasată această asociere: Petre Țuțea - Dan Puric; au un singur lucru în comun: sunt creștini; dacă la Petre Țuțea abordarea aceasta este autentică, survenită în urma unei covârșitoare zdruncinări atât interioare, cât și sociale, la Dan Puric ea vine dinspre imitație (domeniu în care, nu-i așa, excelează); nu oricine citește "Omul sau Tratat de Antropologie Creștină" și îl imită pe Țuțea în discurs este egalul acestuia; mă gândesc, totuși, că drama trăită în ziua în care nu i s-a plătit diurna nu este o experiență similară dramei trăite de Petre Țuțea... în final, despre trezire, nu știu ce să vă spun; din experiența mea de orb, credeți-mă, și un orb se trezește; și, după cum o posibilă istorie a trezirilor epocale ar putea depunde mărturie, mulți care văd s-au trezit numai pentru a se întoarce pe partea cealaltă. "Toate-s praf... Lumea-i cum este... si ca dânsa suntem noi" | |
| = Interviu dintr-un prezent incredibil | Călin Sămărghițan [03.Feb.10 15:14] |
| Doamnelor și domnilor, discuțiile sunt savuroase și fac deliciul oricărui cititor, ridicându-se totodată la măsura de elită a articolului. Așadar, continuați, ori, pur și simplu, citiți poposind! Autenticitatea și credibilitatea autorului se pronunță din nou, acesta neoprindu-se decât asupra subiectelor cu greutate. Sunt absolut impresionat ori pur și simplu lămurit asupra reacțiilor, privind acest adevărat fenomen al ”puricismului” care cred că va caracteriza în continuare cumpăna dintre deceniile de început ale acestui secol. Ce va fi, cum va evolua, cum va fi privit de generațiile următoare, sunt doar întrebări pentru care merită să încerci să vezi mai departe. Interesantă distincție între umor și bășcălie, bine nuanțată, benefic amintită (asta ca să aduc și eu o remarcă). Dl. Manega spune că Dan Puric ”luptă singur”. Dar lupta de unul singur e singura credibilă. Salut inspirația și oportunitatea acestui articol de presă, felicitând autorul și mulțumindu-i. | |
| = Certitudinea vs. Dilema | Miron Manega [10.Dec.18 14:27] |
| Multumesc domnului Samarghitan... Revin la discutie... Domule Munteanu, mi se pare ca retractati. Ati scris, textual:"tipul acesta de naționalism in extremis (care aduce dubios de mult cu cel propovăduit de P. Țuțea...) este la fel de sforăitor și de găunos"... Deci ati spus ca nationalismul lui Tutea e sforaitor si gaunos. Iar referitor la Dan Puric spuneti ca nationalismul lui "aduce dubios de mult cu cel propovaduit de P. Tutea". De ce "dubios"? E o rusine sa-l ai maestru pe Tutea?... Si va citez, in continuare: "dacă la Petre Țuțea abordarea aceasta este autentică, survenită în urma unei covârșitoare zdruncinări atât interioare, cât și sociale, la Dan Puric ea vine dinspre imitație (domeniu în care, nu-i așa, excelează); nu oricine citește și îl imită pe Țuțea în discurs este egalul acestuia". Domnule, Munteanu, dumneavoastra vorbiti despre demersurile lui Puric ca despre un plagiat literar. Aici e vorba de fapte, nu de texte. Puric a preluat doar invataturile lui Tutea, asa cum le-a preluat pe ale lui Eminescu, dar si pe ale lui Dem Radulescu, profesorul lui. Este vorba de modelul crestin al invatatorului si al ucenicilor, nu de originalitate. Andrei Plesu, al carui discurs il regasesc pana la identificare in comentariile dumneavoastra, face aceeasi gresala de evaluare asupra lui Dan Puric. Adica face un fel de analiza literara... Si de fapt toata discutia asta n-are finalitate. Dumneavoastra nu va place pur si simplu Dan Puric pentru ca functionati pe alta frecventa culturala si va luati de basca lui. Mie imi place pentru ca simt ca ma reprezinta. Dumneavoastra mergeti pe paradigma dilemei, eu pe cea a certitudinii. De ce ne certam? | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| doar vi se pare; și aceasta pentru că întrerupeți fraza acolo unde nu trebuie (sau unde vă convine; accept că, pentru a evita echivocul, aș fi putut folosi propoziții scurte); trebuie citit după cum urmează (pur și simplu omiteți parantezele): "tipul acesta de naționalism in extremis... este la fel de sforăitor și de găunos... ca și ideea de cosmopolitism fundamentată religios"; era/ este vorba despre teză/antiteză; o comparație "în oglindă", nimic mai mult. dacă voi spune că habar nu aveam ce părere are Andrei Pleșu despre Dan Puric, veți fi tentat să nu mă credeți; de aceea am să spun doar atât, nu am nevoie să citesc pe Andrei Pleșu sau pe altcineva pentru a-mi permite să am o opinie despre un anume subiect, indiferent de natura acestuia; dar, ca să evitați această neînțelegere, poate puteți posta fie un link, fie un citat către/ despre opinia domnului Pleșu. și, nu, nu ne certăm; cel puțin eu nu am avut această impresie; mă număr printre aceia care pot accepta (chiar cu satisfacție) nivelul intelectual al unei persoane care își exprimă opinia de pe o poziție antagonică; dacă lucrurile nu ar fi stat astfel, nu aș fi alocat atâta atenție acestei pagini. cu atât mai mult cu cât greșiți, "îmi place" Dan Puric; dar, nefiind un "ucenic", îi pot observa și defectele (printre ele, și aceasta: când este "în direct", poartă pe umeri capul altcuiva - ceea ce la Petre Țuțea însemna naturalețe, la Dan Puric este, așa cum am afirmat mai sus, emfază, imitație; de ce "dubios"? pentru că, după cum discursul o dovedește, oricât de hazardată ar fi fost o afirmație a lui Petre Țuțea, ea era, în realitate, o concluzie survenită în urma unui acerb exercițiu logic; domnul Dan Puric este în cea mai mare parte incoerent (mă refer la incoerență logică, desigur) în discurs; că nu exprimă nimic personal, asta nici nu mai contează; sau că tot ce "propovăduiește" e aceeași "fasole cu ciolan" specific românească. în încheiere, aș mai adăuga că, personal, gândesc lumea după chipul și asemănarea noastră; și cât de mult mă bucur că există diversitatea; dacă toți am fi avut chipul lui Dan Puric sau chipul "mitocanului", existența ar fi fost tare apăsătoare; dar indivizii caracterizați de ceea ce se numește "libido dominandi" nu pot accepta așa ceva; vorba lui E. Ionescu, ei sunt "cu revista, cu cercul, cu dezbaterile. nu le place prea mult un lucru sau altul; îl urăsc mai ales, se-nțelege, pe micul burghez. Ei i-au apărat, ca să-i câștige de partea lor, și i-au câștigat, pe doi sau trei autori. Cine sunt mic-burghezii? Dumneata, eu, toți cei care, ca și mine, au refuzat să se lase duși și să le facă jocul. (...). Sub masca unei nobile ideologii (pe care au asimilat-o, însă care nu le datorează nimic), nu e vorba, în fond, decât de o meschină rivalitate literară la acei autori care-și pot îngădui să-i respingă pe toți ceilalți în numele religiei lor, la care, de altfel, abia s-au converti.". Andrei Pleșu, ziceați? "Multe și necunoscute sunt căile domnului"... | |
| = Interviul cu Plesu | Miron Manega [03.Feb.10 21:09] |
| http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Andrei-acestei-tari-chip-apuc_0_93590668.html | |
| = . | Mihai Robea [03.Feb.10 23:02] |
| cautati sursele ostilitatii fata de Dan Puric unde n-o veti gasi, radacinile sunt mult mai adanci, alianta civica, esecul, cum ar putea incerca Puric sa reuseasca acolo unde atatia titrati n-au reusit? Si de aici la a-i parazita tot ce sare in ochi, asocierile de rea-credinta...si multe altele.. | |
| = - | Mihai Robea [04.Feb.10 18:01] |
| "cautati sursa" | |
| = Ce spune | Călin Sămărghițan [04.Feb.10 18:22] |
| E interesant ce spune dl. Pleșu acolo, dar, cu tot respectul, cred că e foarte subiectiv. Totuși, din perspectiva domniei sale, cred că e normal aceasta, și are dreptate în câteva bune privințe, căci domnia sa gândește întregul fenomen Puric (îmi place să-i spun așa, ”fenomen”) ca un intelectual și nu ca un mistic. Or dl. Puric a depășit de mult acest prim simplu stadiu și se situează oricum pe un post de vârf de lance pentru un mesaj și o concepție de viață (atenție, nu simplă teorie ori viziune!) care poate fi foarte ușor (și convenabil) atacată din perspectivă strict socio-psihologică. Sunt convins că și părerile teologilor de anvergură pe care îi avem, înregistrează diverse nuanțe. Cu toate acestea, în mai anul trecut, dl Valeriu Sofronie ridica tot aici o problemă cotangentă (http://www.poezie.ro/index.php/press/1838803/C%C3%A2t_un..._Purice) și am înclinat să-i dau dreptate: la cum gândesc eu în acest stadiu parcă aș spune la fel cu domnia sa, că din punct de vedere creștin nu poți să te dai pe tine exemplu (atenție la nuanțe!). Pot foarte bine să greșesc, de acord, dar iarăși: nu l-am auzit pe dl Puric spunând vreodată aceasta (că domnia sa ar fi exemplul de urmat), dar în subsidiar se poate deduce acest lucru. Aceasta e și singura dilemă care mă incită încă la acest ”fenomen”. Altfel, tot respectul pentru dl. Puric, odată cu toată bucuria de a fi contemporan cu acesta și de a-i fi simțit fervoarea pe viu. Este și rămâne un personaj harismatic. Mă simt tentat să mai adaug câteva chestiuni în privința receptării (deplin pozitive, vă asigur) a ”mesajului Puric”, dar ar fi dintr-un cu tot alt punct de vedere decât cele aduse până acum în discuție. Nici cel al ”convertitului”, nici cel al necredinciosului, nici cel al simplului spectator, nici al agnosticului, ci ar fi vorba de o luare în discuție a aspectului soteriologic versus aspectul ontologic, dar mă tem că ar îngreuna linia desfășurării discuțiilor de până acum. Și nici nu cred că e cadrul. Deocamdată rămân la părerea enunțată mai sus: să ne pară bine că suntem contemporani cu acest ”fenomen”. | |
| = Daca nimic nu se misca, atunci Puric ne" pisca"! | calota rodica [05.Feb.10 10:12] |
| N-am mai trecut de mult pe site si-mi spune Un comm ce de pe-acolo a venit Cum ca s-a-ncinns duelul si, pe bune, Vizitatorii s-au im-Puric-it! Scuzati-mi tonul ludic(nu cadreaza cu solemnitatea subiectului), dar constat ca "aceeasi boala fara leac" ne macina pe toti:paradoxal, domnul Munteanu, generatorul acestei surse de curent alter-nativ, are aceeasi nemultumire ca si Dan Puric, doar ca aceasta se afla intr-un alt stadiu de dezvoltare, acela in care esti tentat sa renunti, sa-ti instaurezi ataraxia si, hop, apare cineva la orizont,imprimavarandu-te cu vindicativul(nu si vindecatorul) chin al sperantei, transformand hop-ul in hope(speranta).Intr-adevar pragmatismul domnului Munteanu poate ar face lucrurile sa se miste(stim ca, vorba dumnealui, in care munti sa ne retragem si cu ce mijloace, cand ,cele mai potrivite sunt tot jeep-urile, care sunt conduse de vip-urile?), dar muntele metaforic spre care ne trimite Dan Puric este Sinai-ul spiritului si trebuie macar sa ne piste! | |
| = toată lumea are dreptate | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| doamnă Calotă, am să vă răspund în aceeași manieră: asta i-a lipsit umanității până în prezent: "misionari". încep să sper: lumea (aceasta) va fi din ce în ce mai bună, iar specia umană din ce în ce mai puțin violentă; și când te gândești că totul ni se va datora nouă, românilor. din munții noștri spirituali, reuși-le-vom pe toate; așa cum am reușit de-a lungul istoriei tot ce ne-am propus... eu, de exemplu, nu în munți m-aș retrage, ci în Noua Pinguinie. dar vin și acolo aceste creaturi autointitulate inteligente să scormonească solul și subsolul după resurse. credeți că o să contemplu liniștit cum acel "rai pe pământ" este calamitat? da, de unde! voi striga din răsputeri: pinguini, la arme! domnule Manega: am citit interviul domnului Pleșu (sper să mă credeți pe cuvânt, exceptând "Minima Moralia", lucrare pe care am avut-o în bibliografia obligatorie, și exceptând câteva interviuri televizate, nu cunosc nimic din gândirea domnului Pleșu); totuși, asocierea m-a onorat (pentru că este una dintre inteligențele redutabile ale României contemporane; redutabile și autentice; faptul că nu posedă o "operă" nu poate împiedica pe nimeni să accepte acest lucru); într-adevăr, am recunosc câteva teme comune, inevitabile de altfel, cum și câteva puncte de vedere asemănătoare, cum ar fi asocierea Petre Țuțea - Dan Puric sau maniera discursului; dar de aici până la a spune că punctele de vedere exprimare sunt "identice" este ca și cum aș spune eu că interviul dv copiază întocmai interviul lui George Rădulesc (din perspectiva anti-interviului); să fim serioși... | |
| = Avem nevoie de Dan Puric | Traian Calin Uba [13.Feb.10 17:51] |
| Avem nevoie de Dan Puric, de acest avocat crestin al neamului romanesc in contextul postdecembrist neointernationalist in care nu s-au facut auzite decat vocile procurorilor... Ceea ce-i deranjaza pe cei alergigila Dan Puric nu este doar gandirea crestina a acestuia, cat mediatizarea acestei voci, cu toate implicatiile care decurg de aici pentru trezirea poporului roman. Toate interviurile cu Dan Puric sunt foarte bune, chiar daca previzibile; mai consistente, mai colorate, mai vii decat scrierile sale propriu-zise. Nu as vrea sa se inteleaga ca scrisul sau ar fi inconsistent. Ceea ce vreau sa spun este ca opera lui Dan Puric, ca si a lui Petre Tutea, este mult mai bine "colectata" in interviuri, probabil din cauza ca amandoi sunt niste tipi orali, audutivi care simt anumite constrangeri in fata colii de hartie... De aici, necesitatea ca "zacamantul" sa fie exploatat de reporteri inteligenti si talentati. P.S. Finalul interviului este memorabil. De cateva zile ma hranesc din el. | |
| = 51 | felix nicolau [23.Feb.10 21:08] |
| tocmai am vazut Don Quijote. am ramas masca afland ca are 51 de ani. ca sa vezi ce face spiritul cu corpul | |
| = Solicit permisiunea | Dudas Iulia [02.Mar.10 21:03] |
| Aș dori să redau interviul pe blogul asociației mele, Asociația Studenți pentru Societate, se poate?Mulțumesc. | |
| = Afirmativ | Miron Manega [03.Mar.10 22:00] |
| Da, se poate. Cu o rugaminte: sa pecizati sursa initiala, respectiv www.certitudinea.ro/ (pe care n-ar fi rau sa o si "rasfoiti" putin. Veti gasi mult mai multe lucruri de preluat). | |