| = daca in loc de orice sentiment as ramane pe frecventa asta,,, | Iakab Cornelia Claudia [31.Dec.09 17:48] |
| magic. pur si simplu am ramas fara cuvinte, inca urmaresc alunecarea ultimilor raze ca o trena plutitoare. mi-e dor de perfectiune. e peste tot si tot mi-e dor cumplit. să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculți ca să auzi tebuie să vezi de cum dau zorii zilei până la apus și mult după aceea să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculți să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculți să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculți toate stelele sunt o singura violina sau un singur dor, al meuuuu. | |
| = răscrucea anilor | Ioan-Mircea Popovici [31.Dec.09 19:51] |
chiar azi i-am spus corneliei ce nume frumos ai tu și-n loc de răspuns mi-a povestit despre iubitul ei ............................... multmesc de vizită-n ziua de răscrucea anilor când clipele-s mai lungi iar memoria-i o cometa în coada căreia-i lumina cărării prin lanul de rapiță | |
| = Scara fara nume | Elia David [31.Dec.09 22:50] |
"adun pe locul clipei lumini din tăietură din zidul citadelei fac scară și-o măsură din cântecul stradelei iau punte pentru vad și-n golul dintre ani țin punctul cald" Rasaritul, undeva la inceputul si la capatul drumului... Pe Scara fara nume, clipe fara sfarsit... | |
| = Nodurile Tympului | Maria Gheorghe [10.Dec.18 14:27] |
| Acesta e conul meu de brad pentru tine... am recunoscut Țărmul Înalt și portativul cu iederă... las tympul să apropie cele două capete ale depărtării, să facă un desen cu cărare pe scurtătură, să ajungă și să-ți spună... ce să-ți spună? O privire dintr-o lacrimă cuminte și caldă, ca o ploaie de pe portativul gândului, din ultima filă de calendar... un adevăr într-un punct cald... http://www.agonia.net/index.php/personals/13921611/la_derni%C3%A8re_feuille_du_calendrier La mulți ani! în Casa de pe plajă... | |
| = semn pe o treapta | Elia David [01.Jan.10 09:08] |
| Intre "Scara lui Escher" si "Scara" lui Ioan... inca un an... Si semnul uitat sub o frunza, pe treapta: http://scarafaranume.blogspot.com/ Cu prietenie si bucurie... | |
| = 7&8&Infinitul&Scara&Piramida (cinci usi ale Tympului) | Ioan-Mircea Popovici [01.Jan.10 11:26] |
| Pana la scara fara nume au fost atatea farame de Infinit inaintea faramelor de Infinit au fost diminetile inaintea diminetilor au fost noptile si dupa fiecare noapte un rasarit nou acum in scara cuvintelor se intampla sa gasesc pietre pe care le zidisem candva-undeva intr-un castel de cuvinte dincolo de gara Însetez și vlăguiesc în așteptarea timpului dintre clipele în care singura întâmplare trebuie să fie uscarea culorii albe. Da. Pentru mine albul este culoarea de dinaintea povestii albe. Povestea aceea aflata pe undeva pe scara dubla. Multumesc celor care sarbatoresc azi trecand prin semnele voastre. Doar astfel vor putea pretui nu doar prima zi a anului ci si a 8-a potrivita taierii imprejur. Si astfel taria magiei lui 7 si nesfarsirea si desavarsirea lui 8 fac atingere-n clipa de sprijin clipa hotararii a neamanarii izvorul unei bucurii fara inceput si fara sfarsit... | |
| = O scară de pe care am putea vedea mai mult decât putem ști | George Pașa [01.Jan.10 11:47] |
| Răsfoiam astăzi "Plaja cu suflet", carte pe care o mai citisem altădată cu mai multă concentrae, și mă gândeam cât de greu îi poate fi unui cititor întâmplător al scrierilor tale să facă aprecieri de valoare, fără a cunoaște întregul. Aici, totul este structurat aproape matematic, în ciuda impresiei de așezare întâmplătoare pe portativ a unor motive literare. Stau și mă gândesc dacă nu cumva redundanța acestor motive corespunde acelor continue observații ale astrului zilei, dinaintea răsăritului "până la apus și mult după aceea". În acest sens, ultimele două rânduri par a mă lămuri mai mult asupra propriilor erori în înțelegerea a ceea e scrii: "să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculți ca să auzi trebuie să vezi de cum dau zorii zilei până la apus și mult după aceea". | |
| = de-ar fi sa ma iau | Ioan-Mircea Popovici [01.Jan.10 13:44] |
| George, chestia cu stiinta-i mai putin importanta. De-ar fi sa ma iau dupa zelkanimele lui Sloterius e suficient sa-ti lipseasca punctul Zero ca sa nu mai ai la ce raporta elementele conului pozitiv. Si fara conul pozitiv ordinea ia locul haosului si hazardului nu-i mai poti da mat... si atunci intri-n paradoxul lui Zenon si vezi ce mai face broasca testoasa... | |