| = o poezie | Liviu-Ioan Muresan [31.Dec.09 14:05] |
| pe care o numesc "poezie". Și îmi face deosebită plăcere trecerea pe aici. Mă mir că nu s-a făcut remarcată, o călătorie prin grădina vieții. La mulți ani! LIM. | |
| = Bucuros de oaspeți! | Aurel Sibiceanu [01.Jan.10 08:13] |
| Mulțumesc pentru vizită, LIM. Mă bucur pentru că ai găsit ceva merinde sufletești aici. Un an Nou și bun să ai și Domnia Ta, și întreaga suflare omenească. | |
| = A.S. | milos petru [02.Jan.10 13:37] |
| Te-am descoperit! O să mai trec prin curtea ta Uneori în taină fără să las semn chiar de mă înfrupt din merinde. La mulți ani! | |
| = A. S. | vasile salisteanu [04.Jan.10 23:41] |
| Aștept tot ce ai scris aici, într-un volum. Voi pune volumul sub perna copiilor mei și apoi am să le recit din el cu voce tare. | |
| = însemnări | Marzocchi Guglielmo [28.Sep.11 19:19] |
| dacă nerăbdarea ar fi o virtute, atunci ea ar putea îndema corect un suflet descumpănit să pornească {în grabă}pe drumul cel mai lung; "prin grădini cu plante încete ca somnul" ,unde doar o adiere solitară îl mai vizitează,{într-un loc asemeni parcă unei insule a morților}poetul urmează se pare un astfel de drum canonic,purificator,după o hartă desenată de petale;și, asemeni oricărui călător ,el își notează amănuntele semnificative :"ajung lângă tufa de mentă...puțin mai departe e mătrăguna "; încordarea extatică dilată spațiul atât de mult încât un popas lângă iasomia purtând "culoarea castitații" e binevenit ; preot tânar ,poetul oficiază :rostirea nu poate fi altfel decât solemnă și sentențioasă ,realitatea {oricât de nefastă sau, de searbadă}nu poate fi altfel decât sărbătorească; mentă, iasomie, mătrăgună ,măr și tei;San Juan de la Cruz iar fi putut spune că sub crinii albi ispitele încetează iar îndrăgostiții sunt în siguranță ; Ruben Dario a desenat și el in călătoriile sale astfel de hărți care să le fie călauză celor rătăciți prin piețele de flori:acolo trandafirul șoptea secrete piperului ; însă cel care pentru un alt poet era "voluptatea de a fi somnul nimanui sub atâtea pleoape", lipsește anume din această grădină; finalul relevă structura creștină a educației poetului :cu simțurile întărâtate la maxim ,el realizează că fascinația absolutului e de fapt fascinația morții și consimte repede că,fără elevație ,acest absolut nu e decâț o falsă eliberare similară celei dată de droguri ; așa se "chivernisește" poetul; din ce în ce mai aerian,simbolul se configurează în cele din urmă printr-un simplu catehism ; în lipsa neliniștii,prin negarea sentimentului,orice erotism devine până la urmă împotriva firii, hieratic și idealist; cât de departe suntem de misticismul profund si puternic {dionisiac}al unui astfel de subiect! în fine :sunt drumuri deja demult străbătute. {pe care totuși, nu poți merge nepregătit},sunt spații memoriale. {unde totuși nu poți pătrunde ca un simplu turist in căutare de impresii personale}; iar poetul știe sa fie călăuza celor care ajung prin astfel de grădini perene ;o temă clasică predată după didactica unei idiosincrazii culturale ; | |