= Iakab Cornelia-Claudia | Ottilia Ardeleanu [29.Dec.09 11:01] |
O poezie frumoasă, în care imaginația zburdă după bunul plac. Prima strofă este deosebită. Desigur că el lipsește din manuscris, însă, poate că încă depinde de tine! Ottilia Ardeleanu | |
= re: otilia ardelean am modificat, um e acum? | Iakab Cornelia Claudia [29.Dec.09 19:34] |
multumesc pentru generozitatea de a incerca deduce ce nu am reusit sa evidentiez nu reusesc si pace. pur si simplu nu am rabdare sa tot scot aschii pana iese sufletulpietrei la iveala. mereu zic: gata e de ajuns aduce cu ceva. si cuvintele neindemanatice imi stau in cale si mai rau apoi. | |
= mai aproape, mai departe | Veronica Valeanu [29.Dec.09 19:51] |
e bine sa mergi pe senzatii atata timp cat nu te identifici cu linearitatea lor sau cu un soi de [iata ce s-a creat] incerc sa redau cum am vazut eu: ușor cerul îl cobor mai tot cu luna învârt oceanul în el însuși în piruetă ancorată prelungirea oricărui lucru în mine ori cu ea înfășurată o simt ca o bucată vie de întuneric un văl decojit inutil din fețe-oglindă în trupul războiului și păcii poate-ți trebuiam doar a-l mișca iar tu tot liber | |
= multumesc veronica valeanu | Iakab Cornelia Claudia [29.Dec.09 20:11] |
fantastic ! e clar e vorba de o mobilitate interioara cu arcuiri suple nu doar forta bruta. de la nebuloase la balet e cale lunga pentru mine. multumesc pentru fragmentul de studiat. | |
= parere | marian vasile [29.Dec.09 20:20] |
greoi pentru o carpe-diem-istă. construcții gen “o piruetă puternic ancorată la fund” sau ”o simt în mine ori cu ea înfășurată” lasă impresia unei naivități involutare, scuze. sau ” iar tu ești liber” deja mi se pare că a trecut bizar de atelier. scuze din nou. iar mișcarea aia de (la) final e de-a dreptul rizibilă. and a happy new year! | |
= re: marian vasile | Iakab Cornelia Claudia [29.Dec.09 20:42] |
ce ma mir eu, acum sincera fiind, cum de am trecut de atelier si m-am nascut ca nu functioneaza. incep sa vad mai bine. lucrez acum sa vedem, nimeresc butoanele? | |