| = Of, romantismul... | Vali Slavu [16.Dec.09 19:39] |
| „În fine-a nins! El are-o stare De grație, firească Și unii-i cer cu disperare Ca să deszăpezească.” (Gârda Petru Ioan) Romantic, el privește-acum, La fel ca alți primari, Ce minunat e când pe drum Nămeții-s tot mai mari. Doamne ajută că ai corectat prima variantă, aceea cu „Era să-mi ies din fire”. Chiar îmi ieșisem din fire, văzând aritmia din ultimul vers, dar mi-am zis că o dregi tu, fără să mai fiu eu cicălitoare. Ceea ce s-a și întâmplat. :) | |
| = Telespectator romantic | Gârda Petru Ioan [16.Dec.09 20:03] |
| Îi văd din când în când pe-acei Blocați. Cât pesimism! Mă minunez cum n-au în ei Un pic de romantism! Vali, îți înțeleg strategia. Cârcotești la autori celebri (cum aș fi eu, bunăoară :)), ca să fii cât mai vizibilă. Altfel ți-ai exhiba competența în materie de prozodie prin Atelier. Dar nu e comodă truda anonimă. :) | |
| = Îți ofer un antic versus un romantic | Dan Norea [16.Dec.09 20:05] |
| Nero care, din păcate, fu poet și împărat, Pentru-o poezie,-mi pare, un incendiu-a provocat. Că primarul e romantic, asta e de râsul curcii, Însă, pân' la primăvară, n-o fi foc și nu vin turcii. | |
| = Unii nici nu știu cât de fericiți sunt | Gârda Petru Ioan [16.Dec.09 20:19] |
| "n-o fi foc și nu vin turcii." (Dan Norea) Cum istoricii evocă azi atacurile Porții, Tot așa, accidentații, „fracturații“, chiar și morții Și blocații pe șosele, pe la munte și-alte părț’ Vor vorbi despre troiene și zăpezile d’anțărț. | |
| = Pe vremuri, primarii erau mai prozaici | Dan Norea [16.Dec.09 23:29] |
| Vor vorbi despre troiene și zăpezile d’anțărț. (Nelu Gârda) Dacă în copilăria lui Villon, un bard sprințar, Ar fi existat în urbe un primar mai gospodar, Azi literatura lumii în mod cert era frustrată De acele minunate, mari "zăpezi de altădată". | |
| = Les neiges d'antan | Gârda Petru Ioan [17.Dec.09 10:08] |
| Dacă în copilăria lui Villon, un bard sprințar, Ar fi existat în urbe un primar mai gospodar, Azi literatura lumii în mod cert era frustrată De acele minunate, mari "zăpezi de altădată". (Dan Norea) Când trăia Villon, sprințarul, nu erau pe drum blocaje, Căci lipseau mașini, tramvaie și-alte mici dezavantaje, Iar zăpada,-n bună voie chiar, putea să se aștearnă, Căci trăsurile-aveau toate cauciucuri vară-iarnă. | |