| = . | Ecaterina Bargan [02.Dec.09 16:47] |
| acesta este un exemplu al textelor moderniste care imi sunt pe plac, adică nu abstractizează penibilul și inexistentul. o sinceritate apreciabilă, plus lejeritatea necesară poeticului tău. am remarcat și ritmul interior versurilor, ca și cum ai bate din picior tempoul poeziei la lectură. și ideile se leagă bine. plăcut text. | |
| = teracota rezistă la arderi. interne. | gena gurau [02.Dec.09 16:54] |
| știi, cred c-aș începe o polologhie dacă m-aș lăsa purtată de primul impuls prin a-ți spune la ce m-ai trimis cu gândul când ți-am citit textul. așa că, încerc să fiu cât mai sintetică :))) în primul rând îmi place pseudodedublarea asta cu care jonglezi. de fapt - și-aici mi-ai aprins o amintire ceva mai veche - tu te înșeli mental cu tine, pe tine însuți. știu, am fost clară. da' nu reiau. oricum, este cel mai greu de comis și de dus, nu mai zic de împăcat cu așa ceva. apoi îmi plac imaginile fulger pe care le azvârli, la o adică, într-o doară: dimineața, țigara, bănuțul, partida de amor sau, preferata mea: faza cu jobenul și mai ales pinguinul (ți-am mai zis, nu?, cât de mult iubesc eu 'omuleții' ăștia de pinguini... :) ) și, evident, ciclicitatea poemului, pe care, chit c-o anticipez, o primesc cu aceeași plăcere. îți iese fain de fiecare dată! nu-ți fac analiză pe text, o știi deja, vreau doar să-ți spun că am rămas cu o undă de tristețe, de nefăcute, de neterminate.... pe undeva mi-ai adus aminte de povestea soldățelului de plumb.. a! și-ncă ceva: eu, invariabil, mă lovesc cu dejtu' mic. și știu cât de nașpa este durerea aia.. :) | |
| = emil | Cristina Sirion [02.Dec.09 23:48] |
| ciudat, prin poeziile tale mi se pare aproape inutil sa mai trec. sunt absolut indragostita de fiecare, cred ca esti singurul om care scrie cu o asemenea transparenta incat il poti vedea pana-n adanc. evident, nu biografic. fara exagerare, se simt cat se poate de puternic, aproape ca daca vrei o zi linistita e mai bine sa stai departe. cu referire la continutul de fata, o bucata inutila mi s-a parut "nu ca acum cînd îmi car cele nespuse ca paraliticul patu-n spinare". poate si acel "dacă stau mai bine să nu mă gîndesc". desi sincer, ma tem sa zic "inutile" fiindca sunt parte din ceea ce umanizeaza poezia in modul acela extrem. mi-a placut mult "rîsul tău se revărsa ca laptele într-un aluat frămîntat cu pumnii trucul meu preferat era să scot din joben un pinguin primește acest pinguin ca semn al iubirii și fidelității mele", iar titlul l-am gasit foarte inspirat. sorry, de la mine prea multe critici n-o sa primesti. pe cat sunt de utile, pe-atat sunt de incapabila sa ti le aduc. | |
| = soldat de teracota | Iakab Cornelia Claudia [03.Dec.09 07:56] |
| eu mereu am senzatia ca mi-se potriveste ceea ce ai scris, la figurat desigur. imi place sa ma transpun mai ales in ultima strofa. ce sentiment grozav. | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [03.Dec.09 09:02] |
| Ecaterina, Gena, Cristina, Cornelia, va multumesc pentru semne si rezonanta. Cind m-am gindit la soldatul de teracota mi-am imaginat armata soldatilor de teracota a imparatului Qin. | |