| = Să încercăm... | Rodean Stefan-Cornel [24.Nov.09 09:39] |
| Georgiana, Am citit cu interes poezia de mai sus și, într-un fel mi-a plăcut jocul tău cu simțurile inversate, în contextul în care totul (inclusiv iubitul tău) pare o anomalie sau este tratat prin prisma unor paradoxuri. Nu știu cât de originală este ideea centrală a acestui poem, sau cât de "bătătorite" sunt anumite figuri de stil sau sintagme folosite de tine aici, dar, spun, cu modestia unui simplu cititor, neavizat în critica literară, că am văzut pe pagina principală texte mai pușin reușite ca acesta din atelier. Ce cred eu că se poate face cu poezia de mai sus, ca să ajungă "mai la vedere" (deși nu am nicio garanție privind reușita): - întâi, că este mai simplu, corectează-l din punctul de vedere al ortografiei ("neânțeles", pauză după virgula din "vine, îl"; - renunță la majusculele de început de vers care nu marchează începuturi ale unor propoziții, dar lasă toate semnele de punctuație (sau renunță la toate semnele de puctuație și la majuscule, dar eu aș opta, totuși pentru prima variantă); - renunță la "Srigǎtele se aud atât de încet,/Încât dispar.", deoarece aici nu ești consecventă (ceea ce afirmi aici nu este un paradox, nici măcar o curiozitate). Succes! | |