| = Si daca nu e asa? | Ana Leibovici Hutanu [24.Nov.09 10:26] |
| E posibil sa te fi iubit cineva atat de mult...atat de mult incat sa nu ti-o fi spus-o niciodata. Sunt femeie si stiu. Am ascuns si eu sentimente din prea multa dragoste. E un sentiment unic si foarte stimulativ pentru creatie sa crezi ca nu ai fost iubit niciodata de o femeie, subiectiv vorbind, dar mi-e imposibil sa cred ca este si real, obiectiv vorbind ! | |
| = jenibil | Xiang Mateescu [24.Nov.09 13:02] |
| E un ton inefabil de manea in poezia asta... Iar puncte punctele ajuta, incurajeaza, invita la dans. Cu bani pe frunchie, of, inima mea: "Când merg la drum nu plec singur Îmi iau inima cu mine Zic: Hai prin lumea asta... și ea vine... după mine în mine" | |
| = A.....mare de tipar...a ...mic de mână Aina Ana | florian stoian -silișteanu [24.Nov.09 12:17] |
| Știi...abia ieri am văzut că în subsolul concursului acolo la comentarii Anca Novac scoate în fereastră textul meu la drum scris. Tu ești convinsă că e posibil ca pe încercătorul din mine să-l fi iubit cineva. Aproape că nici nu m-am gândit la așaceva aproape că m-a iubit cineva ...nu știu și asta pentru că nu am iubit pe nimeni nici odată. Aș fi dorit înțelesului din textul acesta să arăt cumva că oamenii nu se iubesc decît pe sine și numai atât.Că oamenii iubesc interesat de cele mai multe ori și că alteori nici măcar de asta nu sunt în stare.În ceea ce mă privește recunosc o dragoste unică de la care întorc așa ca un nebun de multe ori e dragostea mea pentru A FI pentru îngerul cel mare pentru Fratele nostru mai mare....Femeia este clopoțelul pe care cred că sfinții îl țin undeva la capul unei rame.Când iese sfântul din icoane și umblă spre lume el sună clopoțeleul fiindcă fără Femeie nu se poate osebi prin lume. Acum știu că mă iubește....dar ea locuiește dincolo de ape ea locuiește în inima mea ....mulțumesc Ano pentru că m-ai strigat la poartă mulțumesc frumos | |
| = pe tine te iubesc toate femeile | silviu viorel păcală [24.Nov.09 14:13] |
| pentru că ești poet! | |
| = nu cred | cezara răducu [24.Nov.09 16:30] |
| și nici tu nu crezi asta.chiar dacă te declari egoist.nu ai putea să scrii niciun vers fără a ști femeia. hmmm.. rara | |
| = Xiang, Silviu și Cezara | florian stoian -silișteanu [24.Nov.09 16:51] |
| văd complimente pe aici și asta pentru că .punct/ Domnul Xiang are un alt punct de vedere și pe alocuri are dreptate. E stropit cu sirop prin poem dar să știi dragă X că e natural nu e din alimentară și nici conservanți nu găsești.Îți mulțumesc pentru opinie.Mulțumesc frumos Nenea Viorel Slătineanu mi/e dor de un păhăruț la dumneata acasă.Vezi de aia e bine pe poezie.ro că te lasă tanti cenyoru să mai scrii și pe lîngă text.Dar acum revenind la poem am sentimentul că stai la pÎndă...la fel ca și doamna Cezara...griji să nu vă încurcați la filaj.Vă iubesc | |
| = . | Ecaterina Bargan [24.Nov.09 17:33] |
| cumva iubirea se asterne peste toate odata si atunci o nemiscare fireasca ne opreste in loc, ne face mai buni, mai frumosi. si foamea asta de oameni nu poate fi potolita decat daruind si primind neconditionat, cu bratele deschise, dragostea, inspre/dinspre cei care s-au contopit cu zorii diminetii, sau au adormit greu cu regretul ca in suflet a ramas doar singuratatea. pe cand pasarile s-au aratat blande cu noi, oferindu-ne cantecul de leagan care ne vrajeste. aceeasi melodie ascultand la un pahar de vin rosu cu pepsi, intr-un maiou cu autografe necunoscute, cu ingerii odihnindu-se pe umarul tau obosit, cu siguranta, exista macar o femeie ce te-a iubit... frumos poem. | |
| = Ecaterina Ecaterinaaaaaaaaaa Ecaterinaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa | florian stoian -silișteanu [24.Nov.09 21:00] |
Mă simt ca în războiul în care singurul soldat rămas în viață nu mai are picioare.Un obuz flămând le/a secerat.Dar soldatul nu știe el nu mai simte și asta pentru că durerea are formă de pasere. Am copiat mai jos poemul așa cum l/am scris la drum.Nu știu de ce nu mă lasă cu copy decât din comentariul Ancuței N. Mă emoționeayă faptul că ai comentat.Aș vrea să nu se înțeleagă un bocet poemul scris și rescris și asta pentru că e un poem de dragoste. M/am bucurat foarte serios că fratele Viorel Păcală bărbat cu diplomă și stea a scris două rînduri că altfel...vai patrie sunt destui cârcotași și altfel de. Tu ai sesiyat frumos și în adevăr ce am vrut să spun și tocmai de asta mă bucură mult comentariul mai ales că ști că vine din inimă.Încă nu ai apucat să îmbraci rochia invidiei sau a răului cu intenție și mă rog să nu găsești drumul aesta. Aș mai spune că am recitit poemul și încep să/l pun să intre în casă. E doar un gând fără pretenție de poezie.Ba nu! E poezie și este cel mai frumos poem pentru că el este scris pentru iubita mea AN.Și pentru tine și pentru orice femeie caldă și frumoasă mamă soră prietenă etc. Ai remarcat întradevăr un înțeles.E vorba de a fi mai buni..mai buni...mai buni...mulțumesc 4. Pe mine nu m-a iubit nici o femeie Pe mine nu m-a iubit nici o femeie În țara de unde vin nu mai sunt biserici - a venit o iarnă de dincolo și a nins cruci A nins mult Câinii urlau altfel iar lanțurile rupte erau singura urmă că omătul ar fi fost alb... atât de alb Pe mine... nu m-a iubit nici o femeie Am amintiri Când eram copil aruncam cu pietre spre cer Odată cred că l-am atins și mai cred că l-a durut atât de mult încât de câte ori mă gândesc la maica mea... plouă Pe mine nu m-a iubit nici o femeie Când eram mai tânăr am furat chibritul tăcerii Am fost aruncat în temnița unui gutui De atunci când vine toamna așa spre seară copiii de prin vecini vin și se ascund în scorbura acestei distanțe - ...cine nu e gata l-am luat cu lopata Nu Pe mine nu m-a iubit nici o femeie Atunci când merg pe drum nu plec singur Îmi iau și inima cu mine Zic: Hai mă inimă și tu prin lumea asta... și ea vine... după mine în mine Azi n-a mai vrut Am tras de ea am strigat la ea am luat cu împrumut crivăț am luat bujor am oftat i-am căzut în genunchi I-am promis numele tău dar n-a mai vrut să bată să... a apucat doar să-mi șoptească Pe mine... nu m-a iubit nici o femeie | |