| = ... | nica mădălina [16.Nov.09 19:33] |
| o să zic plat că e interesant. e documentat, aș fi preferat mai multe aprecieri personale în locul compilării de opinii "experte", așa cum osatura, articularea ideatică aș fi preferat-o mai personalizată. și ideea cu care începe nu e urmărită pe parcurs. pornește de la identitatea culturală și dezvoltă identitatea personajelor. adică reduce un concept amplu la unul, deși intrigant, mult mai restrâns. oricum, salut încercarea, în pofida caracterului său scolastic și cam sufocat de note. | |
| = Scolastic? | Tudor Cristea [19.Nov.09 21:42] |
| Mădălina, nu te supăra, dar ce înțelegi prin SCOLASTIC? Nu cumva "școlăresc", "didactic", "erudit", sau altele asemenea? Că "scolastic", chiar și în accepție foarte generală (prin extensie!) are un cu totul alt sens... | |
| = . | nica mădălina [19.Nov.09 22:00] |
| firește că nu mă refer la sensul de bază al termenului, că doar nu am remarcat vreo dogmă prin text, care să mai fie și specifică unui curent de gândire de acum secole. firește că mă refer la caracterul greoi și formal, chiar formalist, al analizei făcute, și anume prin prisma citării excesive a opiniilor altora, și nu a precizării și prezentării unei opinii proprii. | |
| = o formă a eseului... | Carmen Duvalma [19.Nov.09 22:05] |
| Salut trecerea ta, Mădălina...dar eseul înseamnă și un articol științific, chiar dacă unora nu le place ideea de existență a notelor la subsol etc. iar articolele științifice nu trebuie să fie personalizate...mi-am exprimat opinia sub o formă discretă, aplicând niște concepte, era normal să citez, altfel înseamnă plagiat...poate ar trebui să existe pe Agonia, la eseu, subcategorii, pentru a nu deruta cititorii. | |
| = . | nica mădălina [19.Nov.09 22:17] |
| nu am spus că nu este eseu, că nu este documentat, că nu este redactat corect și legal din punctul de vedere al drepturilor de autor. am spus doar că eu una, ca și cititor, căruia, adaug, îi place ionesco foarte mult, aș fi preferat mai multă opinie proprie. am spus că sunt prea dense citările. știu bine că existe feluri și feluri de a concepe și de a construi un eseu. se întâmplă să consider că acele forme care se sprijină excesiv pe opinii preexistente, pe care nu le apreciază critic sau măcar în raport de o viziune proprie evidentă, nu aduc niciun plus, în afara compilării îngrijite și corecte. așadar, am salutat caracterul informativ al acestui eseu. | |
| = Interesant | Călin Sămărghițan [19.Nov.09 23:51] |
| În plus, aș adăuga că inadaptabilitatea personajelor ionesciene apare la început, prin accepție generală, ca un defect, însă, după mine, autorul o dovedește până la urmă ca fiind soluția evitării depersonalizării cauzată de modelul lumii haotice din jur. El amendează astfel totalitarismul pe care-l trăise în două accepțiuni, cea fascistă și cea comunistă, dar ați arătat bine că aceasta se extinde la amendarea politicii care "captează psihic o colectivitate". Teatrul absurd al lui Eugen Ionescu constă în căutarea lui Dumnezeu într-o lume care l-a pierdut pe Acesta, ori l-a respins. Căutarea unui centru de greutate într-o lume care și l-a renegat. De aici degradarea valorilor, socializarea artificială, pierderea identității. Nu transpare, dar opera sa e profund religioasă și în aceasta constă paradoxul scrierilor sale. Depersonalizarea vine la Eugen Ionescu din pierderea sensului creștin al lumii, creștinismul fiind religia cu un caracter prin excelență puternic personal. Dumnezeu nu există în operele sale, dar nu prin omisiune ci prin cvasi-absență, dacă înțelegeți ce vreu să spun. El este "Marele Absent" din piesă căci e absent din societate, fapt care duce la alienarea acesteia. Această căutare fără obiect dă nota operelor sale, care expune depersonalizarea, pierderea identității și dezumanizarea despre care ați vorbit, ca pericol ontologic, de pierdere a rațiunii de a fi a naturii umane. Criza identității personale este marea temă a operei ionesciene și ați expus convingător "conflictul identitar" pe care vi l-ați propus. Articolul e foarte bine scris, limpede, coerent, se citește cu ușurință și e bine documentat cu note care nuanțează acolo unde este nevoie. L-am citit cu mare plăcere și salut postarea lui. Aș fi preferat chiar o detaliere mai în amănunt, de aceea am intervenit cu aceste aprecieri personale. | |