| = Chiar și luate separat | Ioan Jorz [04.Nov.09 17:40] |
| Nu știu de ce, dar acest mod de dispunere a textului îm dă senzația de încărcat, de irespirabil, de proză (poem în proză) care curge, curge, curge... Imaginile se derulează prea repede, încât, aproape, nu le mai vezi, metafora nu-ți lasă timpul necesar pentru a o filtra, pentru a o "descărca" în propriul univers poetic. Altfel, la final, realizezi că ai citit un text poetic, dens, dar nu ești sigur că ai intrat în sintonie cu autorul. Remarc, odată cu ultimele texte postate, o ostoire a ludicului, o asumare mai hotărâtă a discursului poetic, a expresiei. Cu amiciție, Ioan J | |
| = . | Ecaterina Bargan [04.Nov.09 21:15] |
| dupa indelungata absenta o revenire in forta, cu o noua structurare, mai densa asa zice. dincolo de orice om continua reflexia sinelui sau in alte dimensiuni, mai greu de perceput. tot nu-mi ajung litere sa inchei cuvintele. ca o lipsa impardonabila din, inspre, prin adevarul ca nu este atat de greu să poți ieși prin incertitudinile celuilalt ca prin propria reflectare. | |
| = Ioan, Ecaterina | Ela Victoria Luca [05.Nov.09 14:01] |
| Ioan, probabil ca citit mai agale si pe un ecou interior, fiecare fragment cade altfel, intr-un respiro propriu, chiar daca intregul nu se lasa intamplat. Ecaterina, intre reflectari sine - celalalt la un moment dat se aseaza distante definitive si fragmente din fiecare raman intr-un nicaieri. multumesc, ela | |
| + la urma urmei, faustic | Veronica Valeanu [08.Nov.09 16:06] |
la prima vedere nu reiesea ca ar fi vreun spatiu pentru respirat. apoi mi-am dat seama ca ai facut asta micsorand secventele acute(prin privirea de la distanta)si marind rezolutia pe tot ce poate fi un continuum(tot ce poate deveni trauma) de aceea nu mai era nevoie de spatii! apoi vocea echidistanta. pare sa nu ia nici o atitudine personala, ci pe cea a lucrurilor supraincarcate din jur.si le descarca,anuland dorinta(care ar fi facut discursul sa fie mereu pe o treapta mai jos). si se instaureaza contrariul: o pseudo-preconizare/intampinare, desi eu personal cred ca ramane doar pseudo-. si cum sensul ramane neutru ca si incarcatura, asta survine fiindca si exteriorul si interiorul sunt reversibile intr-un ansamblu androgin. vad /androgin/ fiindca sunt 4 parti distincte: desprinderea de sine, trasarea de drum exterior, parcurgerea drumului interior, si revenirea la matca. acord stea pt calitatea discursului. | |
| = Veronica | Ela Victoria Luca [08.Nov.09 18:16] |
| da, un fel de moderare doar prin privire si suflu a spatiilor, distantelor, a lucrurilor care exista in cele 4 "puncte cardinale", o rascruce in mijlocul careia de asezi uneori ptr a vedea mai departe pe fiecare cale ce a fost ce este acum si ce ar putea urma daca fragmentele s-ar intregi. un discurs pseudo-articulant pentru nonarticulari ale existentei. mltumesc ptr calitatea actarii tale prin acest comentariu, ela | |