| = dilatarea și dor | Stăncioi Natanael [22.Nov.09 15:20] |
| sunt membru doar de câteva zile și dintre poeziile pe care le-am citit până acum aceasta mi-a plăcut cel mai mult; mi-au plăcut foarte mult imaginile vizuale: "În stropitoarea pomilor aș pune Otrăvuri colorate și anume" și "Cum crește iedera și mă cuprinde Și prin ventuze frunzelor mă vinde" ai cuprins plăcut "clipa" între "negurile care te cuprind" și cele "care te aprind" dar cred că efectul era mai puternic dacă foloseai mai la început imaginea: "Cu trenul care-i tras de-un melc Și roțile ce nu pot să le-ntrec" care paracă oprește timpul în loc sau îl dilată foarte mult ultima strofă se desprinde ușor intr-o combinație placută de sfat-mustrare ("potcoavele de cal"- bun, bun ) aș zice chiar malițioasa sau măcar ironică, dar ultimele două versuri sunt foarte calde (în pofida acelui "gri" ) și-mi sterg senzația asta mai pe scurt: m-am simțit bine citind-o; dar ce spun nu este altceva decât modul în care am perceput eu poezia; și tocmai asta e frumusețea poeziei : ea sugerează, nu relatează; de aici se trage și mesajul ei... infinit | |