| = Semn | Daniel Ionuț Vasile [20.Oct.09 20:50] |
| Din poezia asta am avea câte ceva de învățat, mai ales eu o găsesc semnificativă. Ilustrezi o bună idee aici, chiar dacă este greu de însușit pentru noi oamenii. De obicei noi preferăm să nu luăm nimic de la capăt, ci, dacă este posibil, am vrea să găsim totul gata făcut, apoi decât să ne bucurăm. Asta este o mare ispită pentru oricine. Din păcate, oamenii au nevoie de stabilitate, iar dacă vor totuși să cunoască o diversitate a posibilităților existenței și ale spiritului, ar prefera ca acestea să fie numai dintre cele dezirabile care ar putea fi trăite. Nu cred că vreun om, în mod conștient și intenționat ar dori să cunoască ce trăiri ar experimenta dacă i s-ar prăbuși casa, dar ar dori negreșit să cunoască sentimentul împlinirii unei dorințe. Viața însă nu ține cont de ceea ce vrem noi și ne aduce în cale ceea ce ne-am aștepta mai puțin să întâlnim. Dar îmi place atitudinea pe care o degajă această poezie. Multă baftă în continuare. | |
| = Daniel-Ionut Vasile | Ottilia Ardeleanu [21.Oct.09 17:30] |
| Poezia supune la meditatie. Ma bucur mult pentru vizita pe versurile mele. Te mai astept. | |
| = Înțelept | farcas george stefan [22.Oct.09 05:11] |
| Într-adevăr, obiceiul nativ al păsărilor dă clasă subjugării noastre sentimentale. "păsările se resemnează în tăcere în cântec în zbor în înalturi" și nu se plâng. Îmi place retorica nelamentată din versurile tale. Invers, rămâne de văzut însă, dacă nu cumva există ceva uman în dârzenia păsărilor. | |
| = Farcas George-Stefan | Ottilia Ardeleanu [22.Oct.09 19:57] |
| Intelepte sunt aceste necuvantatoare care ne dau clasa in multe privinte! Ar trebui sa meditam mult la aceste exemple de viata. Multumesc pentru vizita. Te astept in continuare. Toate cele bune! Ottilia Ardeleanu | |