| = despre aparente?...:)... | ioana matei [03.Oct.09 23:15] |
| un poem starniu...al unor pretinse intrebari...care-si stiau raspunsul...de..demult!.. | |
| = În larg,/ pânze albe, pe un catarg | George Pașa [03.Oct.09 22:59] |
| Strofa a treia are o mai pronunțată notă personală. Poate era necesară, sau poate ar fi trebuit să facă parte dintr-un alt text. Ori face legătura, cumva, cu o altă poezie ce va veni, ori e legată de subtitlu. Sigur, nu vin să cer eliminarea acesteia. Poetul știe mai bine de ce este locul ei acolo. Însă, fie-mi îngăduit să o citesc separat, întrucât restul poeziei are mai multă coerență așa! Poate greșesc și acolo e centrul, catargul pe care se va așeza pescărușul ostenit de zbor. | |
| = personajul și tușa | Ioan-Mircea Popovici [03.Oct.09 23:15] |
| da. strofa are alt timbru. alta tensiune. are rolul unui element de sprijin pentru o zona cu rol de tușă... evident te-au derutat coincidentele... aici e vorba de un personaj si trimiterea personala la care te-ai gandit vine din aceea ca-n chestiile personale exista rani si vindecari... banuiesc ca ghicesti personajul... | |
| = straniu | Ioan-Mircea Popovici [03.Oct.09 23:21] |
| ioana, ce bine ca tu stii deja ceea ce eu nu stiu inca. poate te gandesti prea profund sau prea la suprafata. daca stii raspunsurile mi-ar placea sa le stiu. nici eu si nici personajul meu nu stim... banuiesc ca ai vrut sa spui straniu... ceea ce ar fi o remarca buna... | |
| = certitudini | ciutura carmen luminita [04.Oct.09 22:26] |
| nimic nu este straniu, nimic nu este prea personal , tot ce iese la suprafață ca vers este firescul din noi sau cum spune chiar poetul" răni și vindecări".... acel roșcovan? să fie cel din poveste, spânul?magia ultimului cerc, aici nu poate desena artistul linia continuă , el doar o insinuează...finalul e departe.... aceeași,L | |
| = Despre siguranța unor lectori și incertitudinile semnelor | George Pașa [04.Oct.09 23:03] |
| Sigur, nici nu m-am gândit ca prin atributul de "personală", atribuit strofei a treia, aș confunda realitatea cu ficțiunea (sau, altfel spus, persoana cu personajul). Dar nici nu pot avea siguranța în afirmații a unor comentatori, știind, din ce am mai citit și eu ca umil profesor, că în sfera literaturii nimic nu este precis, ca în matematică, și cel mai bine ar trebui să utilizăm în comentarii formulări de genul: "pare că...", am impresia...", " e posibil ca..." etc. Dar, mă rog, eu nu vreau să polemizez cu nimeni. Mă refeream tocmai la timbrul și la tensiunea de care vorbești. Poate că este voită această sincopă sau așa a vrut să se scrie textul. Nu contest nimic. Și pentru că tot am revenit, aș adăuga niște versuri adolescentine ale mele, cumva în consonanță cu prima strofă de aici: "Catarg e al meu suflet, când viața se înalță/ Din marea resemnării spre cerul azuriu..." | |
| = am ars | Ioan-Mircea Popovici [06.Oct.09 21:03] |
| poate se leaga de cele nespuse .......................... m-ai prins intr-o zi plina alergatura amestecata pe gazon si zgura frunze de plop cazute-n arsura jumatate efemere restul iluzii nu voi mai crede-n cuvinte desarte nici spuse nici scrise pe-o singura parte nici uitate-ntr-un bol date-ndelung in rostogol de acum peisajul s-a limpezit un rasfat de durere-ntr-o insulara vara lipita cu-n istm subtire de (imp):resia de tarm invelis de acum atunci si candva niciodata prea mult intotdeauna altfel azi barca era full de manuscrise vechi iluzia se juca cu o lupa pe mine ca frunza uitata-n iarba am ars efemera privire dincolo de amintire | |