| + Geologic | Adrian Suciu [19.Sep.09 13:30] |
| O, da. Poemul ăsta e cu adevărat puternic, are o forță primară, "geologică", barbară. E atît de pregnant vizual încît evocă fără nici un efort. Iar versul "caravana din care coboară mereu o femeie fără sens" mi s-a lipit de suflet. | |
| = peretele se dădea mai în spate | Ecaterina Bargan [19.Sep.09 13:33] |
| rocile de grație și disgrație, șerpuirile printre și adevărurile ipocrite care ne tot uimesc. simțurile ciulesc arsurile rînd pe rînd, pînă la ochi, unicul ecran limpede în care încape totul, mai puțin lucrurile abstracte, cum ar fi spațiul, distanța sau iubirea. dada, acea dragoste fără oameni... e ceva frumos și citit în ordine inversă. | |
| = și credeam că pământul e rotund :)... | ioana matei [19.Sep.09 23:28] |
| un text foarte interesant!...aici caravana parcă își tot caută sens în...lava cuvintelor...iar femeia iubire rămâne...și tace...și tace...și tace!... "iar drumurile rămân doar urme neclare o dragoste fără oameni sau apă în preajmă și nu o mai poți atinge, nu se mai vede nimic" | |
| = si inca ceva... | ioana matei [19.Sep.09 23:29] |
| http://www.youtube.com/watch?v=XQrq7nLPHEw | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [21.Sep.09 12:00] |
| adrian, forța arhaică a pământului-femeie pesemne se mișcă uneori foarte intens prin mine și vorbește de la sine despre toate "poveștile" cu sau fără sens. ecaterina, nu foarte abstracte acele lucruri (dragostea, spațiul, distanța etc.), ci sunt extrem de concrete, cu sau fără oameni/apă în jur, fiindcă nu-s doar idei/concepte, ci și trăire, experiență a viețiimorții. ioana, mulțumesc, m-ai surprins cu melodia, chiar (re)ascult de vreo 3-4 seri numai muzică portugheză și a venit pe bună măsură cu acest text. mulțumesc frumos, ela | |
| = cuvintele din poveste | iarina copuzaru [22.Sep.09 08:02] |
| Mi-a plăcut foarte mult poezia. Lucrurile care ne simt, care ne înconjoară, și "o poveste pe care o tragi după tine" -geometria omului, a drumului prin ființă și prin el însuși. Trăirile se află-ntr-un cerc al reciprocei lor oglindiri, caravana desemnînd, pentru mine, deopotrivă expunere și tăcere. Și, de asemenea, distanța neîncăpătoare pusă în relație ontologică cu așteptarea. Frumos. | |
| = Iarina | Ela Victoria Luca [28.Sep.09 12:47] |
| Mulțumesc, m-ai făcut să regândesc un pic din perspectiva ultimei tale priviri, anume din cea a distanței neîncăpătoare - așteptare - ontologie. Cred că aici regândesc de fapt spațiile. Cuprinzătoare. Fiindcă așltfel așteptarea nu ar avea sens. Ar fi mult prea himerică, morganică. ela | |