| = instrainarea | Adina Batîr [03.Sep.05 13:05] |
| cred ca asteptand toamna simtirea se amplifica spre a indeplini o fagaduinta solemna, aceea a trecerii pe cealalta parte. oricare cealalta parte. memoria, ca esenta demiurgica, devine o entitate, un obiect de sine statator - din ea nascandu-se doar ceea ce prin transfuzia ciclului de reincarnari (nu neaparat in sensul samsarei, ci noi pulsari spre viata) se pierde in amintire. e multa singuratate aici, se subintelege un pustiu nu doar vizual, ci se simte pana la oase. "s-a petrecut cea din urma înstrainare" e ca o sentinta spre tacere vesnica. | |
| = în-stră-I-n-are | Alina Livia Lazăr [03.Sep.05 15:11] |
| nu se mai pot articula articolele nehotarate - vizibila frangerea palmelor in pumn. unele carpe sunt atat de des folosite incat capata luciu. unele cuvinte capata ciucuri: din ele curg, lenes, intentiile reale. stii, Ioana, eu ma gandesc la maini si plang. prietenesc, | |
| = sentințele toamnei | ioana cheregi crișan [03.Sep.05 21:42] |
| Adina, toamna era cândva anotimpul dragostei pentru mine. acum ea s-a risipit printre cioburile sufletului. nu știu decât că nimic nu va mai fi cum a fost. da, e o sentință definitivă...îți mulțumesc mult. Alina, te citesc cu mult drag. e o mare bucurie pentru mine că ești aici. mulțumesc. | |
| = Pisica din tomberon | Vlad Stroescu [02.Oct.05 19:06] |
| Cu siguranta, daca aceste vorbe isvorasc din trairi autentice (ce qui est rare), atunci ele nu se ridica la inaltimea trairilor. Ceea ce se intâmpla de obicei când vrei sa scrii ce simti, pentru ca inflatia limbajului e constanta. De-asta poetii supraliciteaza permanent cu impostura lor. Ioana, eu n-as scrie niciodata despre ce simt. Daca cineva, de exemplu, s-ar amuza de ce am scris? N-as suporta. | |
| = "de unde să știu că va mai fi vreodată toamnă" | Dana Lucaci [03.Sep.05 22:25] |
| Străină de însemnătatea toamnei de până în clipa desprinderii de tine, ca și cum fiecare desfunzire în ruginiu se duce definitiv dincolo de cuvinte, dincolo de aducere aminte, imperativ: "nu știu încă nimic despre dragoste. nici despre toamnă. sensul tuturor lucrurilor îmi scapă printre cuvinte, printre gunoaiele zilei." Cuvinte neruginite, cuvinte în care "mă ghemuiesc", fiindcă aici nu mai contează decât spiritul fără trupul "aproape frumos": "numele și prenumele ne apar șterse pe frunțile miruite". Baudelaire parcă mă cheamă dinspre trăirile acestea, parcă aș auzi doar "mucegaiul" de "garoafe pe mormintele proaspete". Nașterile în toamnă, iubirile neîntomnate împlinit, "acum urlă spre o zi în care va fi inutil ziua ta". Tabloul de suflet aici îmi amintește de sensul trecerilor definitive. Și atunci, "mă apropii de pietre și tac". Ela | |
| = pretexte | ioana cheregi crișan [04.Sep.05 14:10] |
| Vlad, dacă nu aș scrie despre ceea ce simt ce aș putea să scriu? ar doar bârfe sau cuvinte încrucișate...cine râde de textele mele e liber s-o facă. râsul e sănătos. te mai aștept. Ela, tu ai darul de a găsi întotdeauna ceea ce se ascunde în spatele textului, indiferent cât de reușită sau nu este exprimarea. tu găsești adevărul în lucruri...îți mulțumesc. cu drag, ioana. | |