| = și cărțile se prăbușesc dintr-o dată, se înalță | Ioan Tițian [15.Sep.09 00:04] |
| "Magule, se-nclină steaua" pentru tine acum. Dumnezeu să te primească. | |
| = ioan | Ela Victoria Luca [15.Sep.09 08:40] |
| cartile-cruce sau ceea ce bibliotecile raman sa spuna mai departe, chiar daca omul se duce. multumesc... | |
| = ela victoria luca | Nache Mamier Angela [23.Sep.09 14:57] |
| un poem interesant si neobisnuit,straniu...mineral..."când calc descult pe o fâsie vulcanica" un no man's land al iluziilor pierdute "spatiul în care /de atunci nu mai încape nimic,nici iubirea,nici adevarul"ori "drumurile ramân neclare/o dragoste fara oameni sau apa în preajma si/nu o mai poti atinge,nu se mai vede nimic3 un teritoriu al absolutului ,unde totul este o imensa asteptare "dar asteptarea asta are a cincea roata,trece printre /gropile umplute de lava..." un abur mitologic învaluie acest poem tainic"caravana/ din care coboara mereu o femeie/fara sens ,aduna iarba si pietre,bulgari de pamânt ars/si se ascunde tot mai mult în el" pentru EA ,poezia este "insula pe care se refugiaza"pentru a exorciza le mal d'être un text complex | |
| = angela | Ela Victoria Luca [28.Sep.09 12:50] |
| comentariul de mai sus se adresează celuilalt poem, mi-am dat seama, "rocă". și aici sensul de mers este spre originar, spre un mito-timp abia vizibil, ceva care totuși cheamă tot mai puternic, parcă, cu cât caravana vieții străbate mai mulți ani, mai multe spații. mulțumesc frumos, ela | |