| = . | George Pașa [07.Sep.09 18:51] |
| Prin ultima strofă, textul cam devine umoristic. Sau va fi numai o explozie... sentimentală?! | |
| = G.P. | Liviu-Ioan Muresan [07.Sep.09 18:59] |
| Domnule Pașa, așa am gîndit-o, sentimentală. Aveți însă dreptate. Chiar am zîmbit după ce m-ați atenționat. Deocamdată las așa, poate voi găsi alt curs, de chirurgie sau ceva asemănător. LIM. | |
| = . | George Pașa [07.Sep.09 19:09] |
| Cred că am întrucâtva dreptate. De ce? În versurile anterioare, există ideea, foarte frumoasă, a sărutării "operelor în carne", dar și plăcerea de a fi "materie primă". Imaginați-vă ce ar însemna să fiți materie prmă pentru un experiment pirotehnic. Nu umoristică, de groază ar fi ultima strofă. Oricum, textul are și pasaje frumoase (unul a fost amintit), dar prea mi se pare că se creează o insuficientă adâncime conceptuală în procesul creator. Probabil, ar trebui să mai meditați asupra textelor, să nu le mai postați în stare brută. E numai o impresie, sper că nu am deranjat (prea mult). | |
| = G.P. | Liviu-Ioan Muresan [07.Sep.09 19:26] |
| bineînțeles că nu mă supără un comentariu, mai ales constructiv. Și nu sînteți una dintre persoanele ce se fac dezagreate aici. Cred că o să șterg total ultima strofă. Cel puțin provizoriu. LIM. | |
| = mai degrabă, curs de reflexoterapie :)) | gena gurau [07.Sep.09 22:37] |
| nu sunt lămurită: până la urmă a dipărut ultima strofă 'au ba? până la a fi "materie primă" este clar că-ți convine 'gâdileala' de resort. ce-mi place la genul ăsta de poezie domestică abordat de tine este acel firesc netulburat de nicio disonanță, chit că de-afară întotdeauna se aude larma. armonie în gesturi simple, imediate, împărtășite. ps. aștept cu nerăbdare ora terapiei prin masaj. (nu mă băga în seamă. fug la fursecurile mele..) | |
| = LIM | Mihaela Roxana Boboc [07.Sep.09 23:25] |
| Ioan, știi cu ce-am asociat această poezie, poate și din titlu, care de altfel transmite forță și te împinge la meditație, am asociat-o cu ideea cinei de taină și a spălării picioarelor ucenicilor degajând acea lepădare și renunțare la sine. Anca e o artistă, se dăruiește pe ea în lucrarea ei, face opere de artă, iubește și sărută toate operele în carne. De aceea, finalul vine frumos și emoționant. A citit cu plăcere, Mihaela | |
| = Gena, Mihaela | Liviu-Ioan Muresan [08.Sep.09 17:15] |
| Gena, da, a dispărut ultima strofă. Mihaela, cea mai frumoasă asociere posibilă. Vă mulțumesc de trecere. LIM. | |
| = Ancuta | Petrica Viorica [10.Sep.09 20:51] |
| Sunt doar "Cursuri pentru lepadarea de sine " - daca s-ar tine cont de aceasta, poezia de dragoste pentru Ancuta ta, trebuie sa ramana completa cu ultima strofa. Cate cursuri facem noi femeile si le aplicam celor din jur, numai ca nu avem norocul Ancutei care te inspira si transformi actiuni, gesturi simple , in poezii simpatice la urma urmei. Asta e, de aceea vin aici si-mi place. Gasesti orice, si mai ales cand fruntea obosita se mai descreteste, e cat se poate de reconfortant. | |