| + Toate pe numele lor | Călin Sămărghițan [03.Sep.09 15:08] |
| Vizionarism poetic și putere de sugestie. Așa se numește. Câteva jocuri lingvistice, plasticizante, cu care poetul ne-a obișnuit. Frizare a unui suprarealism eliberat de frâie prea scurte. Același stil al rimei ”întâmplate”. O inversiune cu efect arhaizant. Cam astea ar fi numele lor. (Mi-ar fi plăcut fără ”șontâc”, dar asta chiar nu mai contează.) | |
| = pescărușul rănit | Ioan-Mircea Popovici [03.Sep.09 15:21] |
| mi-am pus povestile matematice la dospit panzele albe sunt un pic la albit le-am intins pe coverta langa catarg acum pe drum cal si calaret departe de lumea cu intrebarile ei demolatoare cu indiscretii reprobatoare si indoiala oare canta gugustiucul si pescarusul la far peste toata halimaua cantecul greierului inca n-a aflat cantaretul-petrecaretul nici ca vara a trecut si nici ca a venit toamna doar pescarusul ranit de la far canta ma cheama dar totu-n zadar ce-ti ziceam? | |
| = Luceafărul și luna | George Pașa [03.Sep.09 16:45] |
| Păreau aproape singuri, pe cer, la miazăzi, abia ieșiți din vară și din seară. El își întinde o rază ca firul de păianjen, vrând s-o cuprindă-n îmbrățișări tandre. Ea e deasupra, îl privește cu drag, chiar dacă știe că nu se vor întâlni vreodată. Rămâne ca poetul să-și imagineze marea întâlnire. ca de obicei, autorul știe să organizeze manifestările exterioare în lumea sa interioară (pe "Plaja cu suflet"). Spun aceasta, fiindcă este bine realizată legătura cu "mirko-poem -7", mai ales prin "ochiul peștelui" atoatevăzător. Remarc și buna încadrare a realului în context, viziunea de ansamblu. Mie mi-a scăpat imaginea constelațiilor, atras fiind de iamginea singurătății celor doi aștri în acea zonă de pe cer. Am tras puțin cu ochiul și la "cloșca lactee", și la carul Mare, dar n-am văzut căderea acelei stele. Sau, glumind puțin, nici nu ne remarcăm propria cădere. Eram convins că vei scrie despre... | |
| = Corectare | George Pașa [03.Sep.09 16:47] |
| Mă referea la "mirko...8", nu la 7. | |
| = îți doresc..... | ciutura carmen luminita [03.Sep.09 21:42] |
| să săruți cerul de noapte bună și vara ce va să plece pe un colț de stea agățat de fereastra ta miraj printre rotocoale de fum și nori și cocori și cocoșii din zori... citind acest pohem mă dezbrac de rostire, L | |
| = digul cu stanca | Ioan-Mircea Popovici [04.Sep.09 08:41] |
| de dimineata am iesit sa vad soarele cum rasare din mare si-n cele trecatoare am mai lasat un punct fix pe digul cu stanca si apa adanca de unde pot sa vad si sa strig cu ecou unde esti intamplare cu fericirea netrecatoare si-am strigat spre vecinul meu calaret ia-ti tolba cu sagetile neotravite si vino la vanatoarea de amintiri ca-n povestea aceea in care intr-un musuroi de furnici erau trei pitici si intr-un musuroi de suricate erau... si aici povestea era stearsa de soare si-n capul povestitorului cazuse un mar cu atractia universala data de produsul masei si patratul acceleratiei aici prima sageata se oprin zborul pestelui si ochiul care vedea totul prinse si el rasaritul si vazuse in ceasca mea de cafea cum cazuse o stea | |
| = ioan-mircea popovici | Nache Mamier Angela [04.Sep.09 09:08] |
| de corectat în titlu cuvântul fereastra ! | |