| = tandră | Ecaterina Bargan [01.Sep.09 20:46] |
| și sensibilă poezie, ușor filosofică, dar plină de imagini fine. imi place esensializarea ideilor in putine cuvinte. nu prea imi pica bine verbul final, insa are ceva specific. tu stii de ce asa. | |
| = multumesc, Katy | Adriana Lisandru [01.Sep.09 22:14] |
| si ma bucur sa vad ca te-ai intors...:) | |
| = adrian-frumos | Nache Mamier Angela [01.Sep.09 22:33] |
| un poem frumos,cu profunzimi si cu figuri de stil simple dar sugestive si inspirate,originale un ton grav solemn si o sete de absolut ,un final în miscare care lasa o poarta deschisa sperantei | |
| = adriana -erata | Nache Mamier Angela [01.Sep.09 22:34] |
| erata:adriana ma scuz e din cauza grabei | |
| = frumos! | Andrei - Tiberiu Măjeri [01.Sep.09 22:53] |
| minunat:"în urechea mea stângă urlă a pribegie câinele șchiop" as scoate "ah cariul negru"- mi se pare o repetitie inutila...dar poate ma insel-poetul poate sa isi dozeze sentimentele intr-un mod specific. cu multa stima, andrei | |
| = ''' | Silvia Goteanschii [01.Sep.09 23:06] |
| nu mă impresionează nimic în afară de imaginea hulubului care gângurește și ideea, care este întotdeauna promițătoare la tine eu observai că tu ești extremistă, scrii când fenomenal, când catastrofal foarte sincer, silvie | |
| = Silvia | Adriana Lisandru [01.Sep.09 23:15] |
| m-ai facut sa rad - pentru prima oara astazi. multumesc.:) ai dreptate. | |
| = Teama de neîntîmplat și urletul pribegiei | florian abel [02.Sep.09 04:16] |
| Da, și eu mă tem de întoarceri, de amintiri, totuși "organele sfărmate" și pătrunderea "vechiului cântec în strigări iregulare" e o moștenire inevitabilă a tuturor celor care sălășuiesc pe această câmpie a arșiței gândului. Și parcă la tine sună ca viforul printre dihăniile iernii, e o spaimă care dăinuie chiar de nu se întâmplă nimic. Dar unde ai dispărut atâta vreme? nu știu dacă te-am cuprins corect în "Muza în ținutul agonic", însă când spun grâu și ciocârlie, simt ceva din Adriana L. și pe curând, F | |
| = Iubitul se fereca in cercul fiintial | razvan rachieriu [02.Sep.09 14:42] |
| Iubitul se ferecă în cercul ființial, cu gândurile radiale ce au drept spot centrul cercului, cu umbrele personale ce dezlipesc “putregaiul de miez”, cu urletul de “câine șchiop” în timpanul ce aude numai sunetele unei iubiri incerte. | |
| = răspunsuri | Adriana Lisandru [03.Sep.09 17:03] |
| Doamna Angela, poarta de care vorbiți are ivărul stricat...mereu se deschide. Andrei-Tiberiu, nu aș renunța la repetiția aceea...nu mă întreba de ce, pentru că voi ridica din umeri. Mă bucur că ai găsit ceva care să-ți placă. Florian, mulțumesc pentru "pomenire"... :)), acum am citit "Muza". Sunt onorată că figurez printre personaje. Nu am dispărut, doar mă odihnesc. Răzvan, dacă s-a strecurat vreun iubit în cercul acela, eu neinvitand nici unul, să facă bine și să plece așa cum a venit. :) Vă mulțumesc pentru vizită și îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului. | |
| = V-aș sfătui... | Vasile Baghiu [08.Sep.09 14:04] |
| ...să înlocuiți "te fereci" cu "te încui", să eliminați pateticul "ah cariul negru" și să puneți virgulă după "cariul". În rest, poemul mi se pare bun. Vasile | |
| = Adriana... | ioana matei [08.Sep.09 16:15] |
| poemul tău e ca o fugă de sine...în sine... și... "zornăie gândul ca o cheie de temniță /mereu prea departe/" mi-a plăcut mult... | |
| = De fapt... | Vasile Baghiu [08.Sep.09 19:29] |
| ...nu mai trebuie virgulă, pentru că textul e fără punctuație, lucru căruia, din grabă, nu i-am dat importanță. Toate cele bune! Vasile | |