Comentariile membrilor:

=  Eugenia Reiter,	Vali Slavu [10.Dec.18 14:27]
Mulțumesc pentru că ați recomandat articolul meu! În timpul congresului am notat cât de mult am reușit din tot ce s-a discutat. La întoarcere, pe tren, am reușit să pun cap la cap ideile notate, pentru a aduce pe Agonia vești proaspete. Știu că mulți dintre utilizatorii de pe site sunt cadre didactice, elevi, studenți, să nu mai vorbim de câți dintre ei se lovesc de problemele din învățământ ca părinți. Pentru ei am scris articolul. M-aș fi bucurat să aflu părerile lor, iar în eventualele discuții să pot aduce completări la ceea ce am scris. De exemplu, nu am scris că doamna ministru, după ce s-a reîntors la dezbateri, a anunțat că votarea Legii salarizării s-a amânat pentru mâine, dar în schimb s-a votat Legea rectificării bugetare, fiind bani de salarii până la sfârșitul anului. Dar am scos din calcul un lucru important: ÎNCÃ E VACANȚÃ!
=  Vorbe	Florentina-Loredana Dănilă [01.Sep.09 20:35]
Doamne ajută, bine zis! Că, în afară de El, nu prea văd pe alții ajutând. Nimic de zis, dragă Vali, articolul tău conține informație bine structurată și se vede că e scris din perspectiva celui direct interesat și pentru cei interesați (a dascălilor). Dar eu îți vorbesc din perspectiva părintelui. N-am văzut în punctele enumerate mai sus niște chestiuni de care parcă ne temem să vorbim: anume că un mare procent dintre dascăli n-ar trebui să se apropie la doi metri de poarta școlii (vorbim așadar de un control psihologic riguros, nu așa cum se face și cel de la școala de șoferi), că există destulă incompetență, cadre didactice formate în așa zise universități la (mare) distanță, etc. De ce nu se discută de o selecție adecvată a cadrelor didactice? Sunt sigură că la o selecție atentă, jumătate dintre ele ar trebui să se apuce de vândut zarzavat în piață, iar celeilalte jumătăți i s-ar dubla salariul (fără efort de bugetul de stat). Doar că cei care rămân ar trebui să pună osul la muncă, nu 20 de ore pe săptămână, ca lăuzele, ci 40, ca tot omul sănătos și normal. Să nu-mi vorbești de stresul cauzat de lucrul cu copiii, că îți enumăr dintr-o suflare cel puțin alte cincizeci de meserii mai stresante. Sper că n-am supărat pe nimeni, dacă da, tu ești de vină, că m-ai instigat. Concluzia ar fi să lase domnii și doamnele din parlament discuțiile și să treacă la fapte. Că de vorbe și vorbitori nimic-făcători e lumea plină. Am zis! :) PS Am toată stima pentru acei care sunt cu adevărat dascăli, am avut parte de câțiva de-a lungul perioadei de școlarizare, cărora le voi purta o amintire frumoasă toată viața. Poate tocmai de aceea sunt revoltată, că nu e drept ca astfel de oameni, de profesioniști, să stea alături de și să fie retribuiți ca și cei care nu pot fi numiți astfel.
=  Re- Vorbe (Să sperăm că nu vor fi doar vorbe!)	Vali Slavu [01.Sep.09 21:08]
Tu vorbești din perspectiva părintelui. Mulți dintre politicienii care au vorbit, au făcut referire la modul în care văd învățământul românesc din această perspectivă. Domnul senator Viorel Badea și-a început cuvântarea spunând că își vede propriii copii ca fiind victimele testelor aplicate în învățământul românesc în ultimii ani. Doamna secretar de stat Oana Badea, care ni s-a părut cea mai aproape de noi, poate și datorită faptului că este învățătoare, a spus că nu poate să se mintă în ceea ce privește calitatea școlii românești când fiul dumneaei, de șaisprezece ani, spune: „Azi profa a intrat în clasă la jumătatea orei.” Referitor la ceea ce ai spus despre numărul de ore pe săptămână, o să te las pe tine să faci calcule. Eu anul acesta am avut clasa I, optsprezece ore pe săptămână. La școală. Eu nu lucrez niciodată pe caiete speciale; de ar fi multe învățătoare ca mine, ar da editurile faliment. Zilnic stăteam la școală cel puțin două ore ca să corectez cele treizeci de caiete de limba română și cele treizeci de caiete de matematică. Mai am și meteahna de a corecta tot. Mai ales la clasa I, unde se formează priceperi și deprinderi importante. Acasă, mai stau cel puțin două ore să pregătesc fișe, materiale didactice, să caut pe site-ul dascălilor noutățile, concursurile, să scriu diferite fișe, rapoarte, lucrări pentru simpozioane. Începând de anul acesta se mai adaugă o oră pe zi de stat la școală, pentru că mai am și obiceiul ca, din clasa a II-a să facem meditații, gratis, evident, la materiile importante. Ai perfectă dreptate. Există adevărați dascăli și pseudodascăli. Așa cum există croitori buni și croitori care strică materialul, șoferi buni și șoferi care își numără banii pe calea ferată. În orice domeniu există exemple pozitive și exemple negative. Cauzele sunt multiple. În ceea ce privește dascălii, e vorba în primul rând de vocație. Întorcându-ne de la București, pe tren, discutam cu prietena mea, fosta mea colegă de bancă în liceu, despre profesorii pe care i-am avut la Liceul Pedagogic Deva. Deși școală de prestigiu, la care nu se intra pe vremea aceea oricum, am ajuns la concluzia că alături de acei profesori demni de a li se ridica statui, erau și din aceia a căror lozincă era „Timpul trece, leafa merge!”. Și eu ca părinte am avut poate uneori de nemulțumiri. Dar majoritatea dascălilor care au contribuit la educația fetelor mele merită toată stima. Teodora, fata cea mare a avut o învățătoare bună, profesori adevărați, iar despre doamna educatoare Lasconi Emeșe, căreia Emilia mea îi scoate peri albi de trei ani, nu pot să spun decât: „Jos pălăria!”. Dacă ar exista mulți dascăli ca această educatoare, învățământul românesc ar fi pe drumul cel bun.
=  lemn bun ,lemn rău, aceeasi cenușa, dar nu aceeași flacără	ion burhan [01.Sep.09 21:57]
Trec peste mulțimea amănuntelor care interesează poate doar pe cei din breasla cadrelor didactice și încerc să găsesc un mesaj ,printre rânduri.Pun , spre a putea trage o concluzie, doua ipostaze indicate de tine despre concepția veche si nouă despre invățământul românesc: -IORGA:,,lemn bun, lemn rău, aceeași cenușă,dar nu aceeași flacără,, -VIOREL BADEA ,senator:.. măsura hotărârilor trebuie să fie copilul,, Daca Iorga,istoric si ministru, vorbea metaforic despre lemn pentru a accentua marea diversitate de caractere pe care școala trebuie sa le formeze , VIOREL BADEA,senator, vorbește chiar în clasicul limbaj de lemn, pe care-l credeam dispărut.De fapt, cum poți justifica dezastrul din învățământul românesc dacă nu apelezi la bătutul apei în piuă? Oricum ,Vali,noi, părinții știm că doar învățătorii mai fac încă treabă bună în această țară.Dacă n-ati fi voi, viitorii miniștri ar trebui să fie însoțiți permanent și de un consilier bine școlit, care știe să citească, adică.
=  Re- lemn bun ,lemn rău, aceeasi cenușa, dar nu aceeași flacără	Vali Slavu [01.Sep.09 23:38]
Nelu, doamna Badea l-a citat pe Iorga în alt context. Foarte adevărat că metafora te poate duce cu gândul la „marea diversitate de caractere pe care școala trebuie să le formeze”, cum spui tu. Dar doamna secretar de stat a insistat foarte mult pe importanța liceelor pedagogice (care își aveau rădăcinile în vechile școli normale, înființate de Spiru Haret) în formarea dascălilor adevărați. Chiar a precizat că orice absolvent de liceu pedagogic dinainte de Revoluție, este, în esență, profesor. Comparația, deci, era între dascălii absolvenți de licee pedagogice și ceilalți. Cei care am absolvit un astfel de liceu știm câtă dreptate are. Ca să intri la profilul pedagogic, treceai printr-o serie de probe de aptitudini (muzică, dicție, desen, sport). Apoi la examen era concurență, nu glumă. Noi, spre exemplu, am fost o clasă de treizeci și șase de elevi din trei județe. Pe parcursul celor patru ani (să nu mai spun cât de pregătiți au fost cei care au prins cinci ani) am trecut de la asistență la predare. Ca să predai o singură lecție, întocmeai un plan de lecție pe care îl dădeai învățătoarei metodiste să îl corecteze, apoi îl refăceai după indicațiile acesteia, după care îl corecta profesorul de specialitate, iar îl refăceai și abia după toate acestea îl viza coordonatorul de practică. E suficient să intri pe site-ul dascălilor, ca să te iei cu mâinile de cap. Sunt absolut sigură că acei învățători care întreabă acolo, pe forum, cum se rezolvă o problemă prin metoda grafică, sau cum se întocmește un plan de lecție, sau cum să-i explice elevului noțiunea de descăzut, nu au trecut printr-un liceu pedagogic. În aceste licee, la loc de cinste, era practica pedagogică. Până la urmă asta e ceea ce contează. Nu are importanță dacă îmi mai amintesc cine știe ce formule sau definiții. E important că tot ce am învățat la practica pedagogică a rămas punct de reper pentru întreaga carieră didactică. Sper ca punctul 1 din Rezoluție să fie votat și să se facă dreptate. Voi da exemplul pe care l-a dat domnul Dolha de câteva ori: Un învățător cu liceu pedagogic+facultate =institutor. Un profesor cu liceul agricol (de exemplu)+aceeași facultate=profesor (și plătit ca atare). Am zis că dau un răspuns scurt și uite ce a ieșit! Îți mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să citești articolul meu (știu cât ești de ocupat)!
=  am promis că revin	Maria Tirenescu [02.Sep.09 11:33]
Am citit aseară, târziu, articolul și nu am avut răbdare să las un comentariu. Am vrut să scriu scurt, dar m-au năpădit amintirile și, în acele condiții, nu puteam să fiu atentă. Am extras câteva idei din articol și vreau să îmi spun părerea, ca fostă profesoară și fiică de învățători. Sper să nu deranjez prea tare și să fie câțiva cititori care să înțeleagă ceea ce vreau să spun. S-a subliniat „importanța elaborării unor legi simple și clare, pe înțelesul tuturor”. Am văzut că fiecare citește și înțelege legile prin prisma intereselor personale. Dacă legea e clară, nimeni nu poate să găsească o cale de a ocoli ceea ce nu-i convine. Am aflat cu dezamăgire de desființarea liceelor pedagogice, dar cuvântul unui profesor dintr-un grup școlar conta prea puțin. Au luat atitudine persoane mai bine plasate în ierarhia învățământului. Eu puteam doar să vin cu exemple din familie sau să dau exemple de colegi care, după ce au absolvit un liceu pedagogic, au ajuns profesori de excepție. S-a subliniat importanța reformei curriculare. Îmi amintesc că în cadrul cercului pedagogic din noiembrie 2007 am fost invitați să facem propuneri de modificare a curriculei. Am lucrat cu seriozitate (unii colegi erau sceptici), am analizat pe grupe de clase, am făcut legăturile, am redactat la calculator... Credeți că a ținut cineva seamă de ceea ce am făcut noi? Sau colegii noștri din alte școli? Citesc azi, cu dezamăgire, în Tribuna învățământului Nr. 2894-2895, 24 august – 6 septembrie 2009: „Învățământul preuniversitar va menține nemodificată actuala programă de studiu și în anul școlar 2009-2010, secretarul de stat Adrian Pană anunțând că MECI urmează să pregătească însă opt astfel de proiecte strategice pentru schimbări în această direcție, proiecte ce vor fi finanțate din fonduri europene.” Și eu susțin realizarea unor manuale unice. Am văzut ce s-a întâmplat în ultimii ani. Manuale peste manuale, culegeri, caiete suplimentare... Toate inspirate din aceleași vechi și bune culegeri, completate cu probleme originale, nu neapărat mai bune, manuale care nu au fost neapărat mai bune decât cele din care am învățat noi sau copiii noștri. Recunosc că, la clasele de seral, foloseam manualele vechi, completând cu unele probleme din manualele alternative. Manualul unic poate fi completat de profesor, dacă e cazul. Am citit că se cere „precizarea clară a atribuțiilor părinților elevilor, pentru evitarea abuzurilor din partea acestora”. Susțin această idee. M-am săturat de intervenția clasei muncitoare care intra în sala de clasă și mă „învăța” cum să învăț pe un anumit elev. Eu nu m-am dus în U. M. C. să îi spun unui strungar cum să își facă piesa. Sistemul de apreciere cu calificative a fost dificil de introdus în ciclul primar. Dar nu cred că a fost util. Mai rău i-a zăpăcit pe părinți, pe copii și chiar pe cei care au învățat în mod tradițional. Am mai reținut o idee, din răspunsul lui Vali: „Eu nu lucrez niciodată pe caiete speciale”. Bine faci! Acele caiete speciale sunt o teroare pentru părinți, implicit pentru copii. Să nu spun mai multe. Am văzut un astfel de instrument în săptămâna care a trecut, când a venit nepotul meu în vizită cu acel caiet. Ce vacanță au copiii de azi? Sunt mereu cu gândul că trebuie să-și facă temele de vacanță. Mie nu mi-a impus nimeni ce să fac în vacanța de elev. Am învățat în clasă, cu profesori foarte buni, am plecat de la școală cu lecția știută, repetam puțin, îmi scriam tema și puteam să mă și joc. Copiii de azi sunt chinuiți. Alt punct, altă idee: „Mai am și meteahna de a corecta tot”. Și eu corectam caietele elevilor de la ciclul gimnazial. La liceu, mai puțin. Nu vreau să țin teorie. Acest lucru important se învață în timpul pregătirii metodice. Și mai sunt locuri în care aș putea interveni. Prefer să scriu un articol separat. M-am pensionat și am crezut că voi avea mai mult timp pentru ceea ce voiam să fac. Dar nu, sunt prea multe lucruri pe care nu reușesc acum să le definitivez. Mi-a plăcut modul în care a scris Vali Slavu. Concret, limpede, documentat. Sunt convinsă că a lămurit multe probleme. Aștept și eu, cu optimismul specific educatorilor, o rezolvare cât mai rapidă a situației din Educație și din Învățământ. Cu prietenie, Maria
=  Re- am promis că revin	Vali Slavu [02.Sep.09 12:18]
Dragă Maria, Comentariul tău punctează aspecte fierbinți ale învățământului, din prisma omului care a ars o viață pe altarul școlii. O să încerc să răspund pe rând la fiecare problemă semnalată de tine. Referitor la legi, așa este. Atâta timp cât există portițe de interpretare a legilor, acestea nu vor fi eficiente. Spui despre inutilitatea propunerilor și sugestiilor noastre. Cunosc cum stau lucrurile. La fiecare cerc pedagogic ni se cere părerea, se întocmesc liste cu sugestii, de care mai apoi nu ține nimeni seamă. Doamna Badea, care pe noi ne-a cucerit prin modul în care a vorbit, chiar a spus că vocea a existat întotdeauna, legile nu. Spunea dumneaei că Parlamentului i-au trebuit trei ani pentru a aproba Legea 84 și cinci ani pentru a aproba Statutul cadrelor didactice. Spunea că speră ca anul 2009 să fie anul în care să ni se audă vocea în textele de lege. Cu manualele e o adevărată poveste. Manualele alternative au multe greșeli, texte literare de o calitate îndoielnică. Mi s-a întâmplat la clasa I, în urmă cu opt ani, să lucrez după un abecedar care avea multe cuvinte care conțineau litere neînvățate. Înainte de Revoluție exista acel manual de istorie frumos structurat, cu texte accesibile copiilor, cu legende și povestioare. Făcând un sondaj de opinie printre elevii de clasa a IV-a, am constatat că materia cea mai puțin îndrăgită de ei era istoria. Pentru mine a fost materia preferată. E adevărat, manualele sunt doar orientative, la clasă se pot folosi alte surse, dar nu toți elevii își permit să cumpere cărți. Și cum să învețe cu plăcere dintr-un manual unde trei sau patru domnitori de frunte sunt tratați la comun, într-o jumătate de pagină, pe când Diploma ioaniților este prezentată cu lux de amănunte (la clasa a IV-a!!). Oare chiar e important ca un elev de zece ani să își rupă limba încercând să numească triburile dacice? Despre abuzurile părinților, ce să zic? Eu am încercat de fiecare dată să procedez în așa fel încât părinții să mă simtă pe aceeași baricadă. Ar fi o utopie să credem că putem mulțumi pe toată lumea. Uneori nu poți fi pe placul celor din familia ta, apoi într-o clasă cu zeci de copii proveniți din medii diferite, cu educație diferită... Consider că în cazurile prezentate la televizor, cu profesori umiliți și chiar bătuți de elevi în clasă, o parte din vină e și a lor. Elevii, mai ales cei mari, te citesc imediat, îți simt slăbiciunile și se folosesc de ele. Notarea cu calificative nu știu la ce a folosit. Ca idee, era bine, dacă toate cadrele ar fi notat după acei descriptori de performanță. Dar atunci când s-au introdus, explicațiile nu au fost tocmai clare (pentru noi, pentru părinți nici atât) și atunci unii învățători au convertit nota în calificativ, alții au considerat că acele patru calificative nu sunt de ajuns și au mai inventat calificativele cu „minus” (!!). Noi, la fiecare cerc pedagogic, am spus că preferăm notarea dinainte, dar... Spuneam că nu lucrez după caiete speciale. Mă doare când unii părinți nu apreciază acest lucru. La seria trecută, mă speteam corectând caiete, lucram în plus zilnic la matematică și la limba română, iar la ședință, o bunică a spus că nepoțelul ei de la o altă școală are ditamai teancul (și a schițat cu mâinile un gest așa... până în tavan) de caiete speciale. Cum să-i explic acelei bunicuțe că nu în sumele de bani cheltuiți pe astfel de caiete stă calitatea învățământului? Nici teme de vacanță nu dau. Înainte de a fi mamă de școlăriță, dădeam. M-am convins că orice părinte interesat de soarta copilului îi mai dă de lucru în vacanță. Fiind obligație, aceste teme de vacanță vor fi rezolvate pe ultima sută de metri de vecini, prieteni... Chiar ar fi interesant să scrii un articol separat, să prezinți în paralel învățământul dinainte de Revoluție și de după. Eu, cu siguranță, îl voi citi cu interes. Numai bine! Cu prietenie, Vali
=  De ce ți-e frică nu scapi	Vali Slavu [03.Sep.09 10:22]
Ca o concluzie, doamna Oana Badea spunea că dacă reușim să obținem o lege bună, reușim cu o singură condiție: dacă politicul ne lasă în pace. Am rămas uimită, când am auzit, la știti, declarația doamnei Sulfina Barbu. În concepția dumneaei, Codul educației propus de doamna Andronescu este un cod împotriva elevilor, studenților, părinților și cadrelor didactice, încropit pe genunchi. Atâta vreme cât probleme de o asemenea importanță devin motive de dispută politică, este clar că nu ne putem aștepta la o lege favorabilă.
=  succes în noul an școlar!	Rodica Plamada [03.Sep.09 16:49]
Acest text, articol, este cuprinzator ca (o), un "RMN" a ceea ce s-a discutat la congres, aspect pentru care mulțumesc, dar valoarea nu am gasit-o numai în informație ci mai ales în încărcătura emoțională, plină de pasiune și dăruire pentru cea mai frumoasă profesie dintre care există. Parerea mea îmbrățișează opiniile celor care au postat comentarii pertinente atât din perspectiva părintelui de elev cât și a dascălului adevărat ce pune în actul didactic ce are mai frumos în suflet și mai valoros în minte. Copilul trebuie să fie în centrul procesului de educație și nu trebuie comparat decât cu performanțele proprii, dar cadrul didactic nu ar trebui să reprezinte exponentul învățământului și valoarea celor ce vor fi "mâine" puși de viață să ne vindece, să ne învețe, să ne conducă destinele? Dacă răspunsul ar fi "DA", acțiunile de azi ar fi cu totul altele. Dumnezeu să ne ajute, e singura nădejde. Economiile bugetare se fac sacrificând, după părerea mea, viitorul nostru ca nație și speranță. Supraviețuirea și falimentul nu au ce căuta în domeniul educației și extra-polând nici în sănătate. Urez tuturor un nou an școlar cu împliniri de la copiii ce-i vom avea în clase și-n suflet. Succes!
=  Pentru o lege dreaptă, AGIRo ia în considerare boicotarea începerii anului școla	Vali Slavu [03.Sep.09 16:36]
Tocmai am primit prin e-mail de la domnul Dolha, președintele AGIRo, următorul comunicat: La un început de februarie 1898 se scria în ,,Școala viitoare” : ,,Învățătorii din România- cei bogați în lipsuri, în îndatoriri și în iubiri de moșie- au ajuns la convingerea, că atât școala cât și învățătorul ei, nu se vor putea ridica, la nivelul instituțiilor de stat, altul la demnitatea ce i se cuvine, până nu-și vor da mâna cu toții, și strâns uniți, în jurul unuia și aceluiași steag, să-și spună cuvântul din urmă. Fiți convinși că, cu inima liniștită și cu fruntea senină vom putea privi înaintea marelui tribunal public,, Dacă legile educației vor continua să conțină prevederi discriminatorii și aberante în privința încadrării în învățământul primar și preșcolar, învățătorii și educatoarele iau în considerare boicotarea începutului de an școlar După recentul nostru congres, la care au participat atât Domnul Președinte Traian Băsescu cât și Doamna Ministru Ecaterina Andronescu, nu am fost ținuți la curent dacă au fost sau nu preluate propunerile noastre. Nu cunoaștem deci prevederile de ultimă oră ale legilor educației pentru care Guvernul dorește să își asume răspunderea. Dacă forma finală a acestor legi va conține în continuare anomalii demne de teatrul absurdului, discriminări crase în încadrarea la diferite cicluri de învățământ, o lipsă suspectă de transparență a actului decizional prin interzicerea rolului de observator a asociațiilor profesionale ale cadrelor didactice, vom face apel către cadrele didactice din învățământul primar și preșcolar să nu intre la clasă până ce se vor corecta acele prevederi care umilesc un mare segment din slujitorii școlii. a)Nu cerem măriri salariale de 50%. b)Înțelegem constrângerile financiare ale momentului. c)Cerem însă prevederi drepte, după logica bunului simț. d)Fiindcă legea va guverna sistemul de învățământ pentru mult timp, credem că merită să apelăm chiar și la această măsură extremă pentru a avea o lege dreaptă în litera și spiritul ei. e)Se dorea un concediu de 10 zile neplătit. Noi pledam atunci și acum, ca în cazul că situația economică este atât de disperată, să se apeleze la reduceri temporare cu un anumit procent a tuturor salariilor noastre, iar la cursuri să participăm 100% conform programei școlare. Am înțeles însă că se caută tot felul de soluții care duc la scăderea calității actului educativ și preluarea inegală a poverii acestor reduceri de buget între categorii de dascăli. La neintrarea la clasă vom apela doar dacă legea nu va ține cont de propunerile noastre. Abia atunci se va ajunge, iată, la nedoritul de noi ,,concediu,, neplătit prin lipsa noastră de la catedră. Propunerile noastre pentru care congresul din 27-30 august ne-a dat mandat imperativ să le susținem sunt pe masa celor care decid soarta învățământului. IATÃ, PE SCURT, SOLICITÃRILE NOASTRE: 1.Încadrare și salarizare egale la muncă și studii egale. S-a ajuns la situații aberante ca în preșcolar și primar, lucrând chiar la aceeași clasă, să fie salarizat mai bine cel cu studii mai puține. Învățătorii și educatoarele licențiate sunt o resursă importantă în sistemul de învățământ și nu mai acceptă să fie încadrați în mod diferit față de colegii profesori la număr egal de ore, la nivel egal de studii, la efort egal din punct de vedere metodic și științific, uneori predând la aceeași clasă. Legea trebuie să fie dreaptă în litera ei și să îndrepte actualele discriminări. Dacă bugetul nu ajunge pentru o corectă salarizare, guvernanții pot aplica reduceri temporare cu anumite procente întregului corp didactic. Nu acceptăm amânări în implementarea unei corecte încadrări și nu acceptăm ca doar asupra celor din primar și preșcolar să se pună povara constrângerilor financiare. Faceți o lege dreaptă, iar dacă resursele nu ajung aplicați regula de trei simplă asupra tuturor salariilor ca instrument de implementare a curbelor de sacrificiu! 2.Asociațiile profesionale ale cadrelor didactice să aibă rol consultativ în luarea deciziilor atât la nivel ministerial, cât și la nivelul inspectoratelor școlare și al unităților de învățământ, conform articolului 9 din Constituția României «patronatele, sindicatele și asociațiile profesionale contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor». Nu cerem rol de decizie, nu cerem fonduri sau salarii. Solicităm doar rol de observator. Cu cât deciziile se iau mai descentralizat, cu atât mai mulți actori prezenți la luarea lor pot fi un factor potențial de prevenire a erorilor și abuzurilor. Nu credem că ar fi cineva căruia să îi fie teamă de prezența încă a unei persoane atunci când se iau decizii. Nu credem că are cineva ceva de ascuns încât să se opună implementării în lege a articolului constituțional amintit și al trendului european al creșterii rolului mediului asociativ. 3.Discriminare pozitivă în ce privește reprezentarea și finanțarea atât a minorităților etnice cât și a etnicilor români în localități din România în care aceștia sunt minoritari. 4.Să se prevadă în lege că școlile și cadrele didactice de etnie română de peste hotare trebuie să facă interesul MECI și al Inspectoratelor Școlare Județene (acestea din urmă sunt multe chiar la câțiva km de aceste comunități și pot ține o bună legătură cu școlile românești de peste frontieră). Articolul 7 din Constituție care afirmă sprijinul statului român pentru etnicii români de peste hotare trebuie să fie dezvoltat și în Codul Educație. Toate acestea cu respectarea legislației statului respectiv și a acordurilor bilaterale și internaționale la care acel stat este parte. În respectivele comunități românești de peste hotare dacă școală de limbă română nu e, nimic nu e. Acestea sunt solicitările noastre. Avem încă încredere că în orele și zilele următoare, aceste solicitări pe care le-am prezentat argumentat și detaliat celor în drept pot fi cuprinse în textul final al legii și așteptăm să ni se comunice dacă se intenționează acest lucru. Dacă legile educației vor continua să conțină prevederi discriminatorii și aberante în privința încadrării în învățământul primar și preșcolar luăm în considerare lansarea unui apel pentru boicotarea începutului de an școlar la ciclul primar și preșcolar. Magistrații au refuzat să împartă dreptatea pentru salarii mai mari, noi suntem gata să înțelegem constrângerile financiare temporare și curbele de sacrificiu, dar nu suntem dispuși să acceptăm nedreptăți într-o lege care va guverna viitorul societății. Viorel Dolha președintele Asociației Generale a Învățătorilor din România
=  Re- succes în noul an școlar!	Vali Slavu [03.Sep.09 17:02]
Dragă Rodica, Preocupată fiind să postez comunicatul primit prin e-mail de la domnul președinte al AGIRo, abia acum am observat comentariu tău. Să înțeleg că ești tot cadru didactic? Nu știu ce economii bugetare se fac neasigurând școlilor necesarul de cretă, să nu mai vorbim de alte materiale. Mi se pare absurd ca printre cererile atașate Rezoluției, să fie și „asigurarea de manuale pentru toți elevii la începutul anului școlar”. Nu ar fi oare normal, în condițiile unui învățământ obligatoriu și gratuit să se asigure manuale, fără să le cerșim? Cât despre urările tale, să dea Dumnezeu să fie așa, dar după cum bat vânturile politicii, se pare că vin vremuri grele.
=  Vali, eu sunt lămurită	Florentina-Loredana Dănilă [03.Sep.09 17:48]
Am citit cu stupoare comunicatul de mai sus. Este normal ca profesorii/ învățătorii să ceară drepturi, ca orice altă categorie profesională. Și le meritați (sub rezerva comentariului meu anterior, anume că numai unii o merită, nu revin). Dar, Vali, înafară de drepturi ale voastre, ce altceva ați mai solicitat pentru îmbunătățirea învățământului și ridicarea calității acestuia, pentru adaptarea programelor școlare, pentru asigurarea unei stabilități când vine vorba de examene (că sunt zăpăciți atât copiii cât și părinți) etc.? Nimic. Așadar eu sunt lămurită: dacă nici cei în măsură să o facă, să insiste asupra acestui lucru, nu o fac, ce așteptăm de la guvernanți? Pomană, da? Să vă ajute Dumnezeu, iar copiilor noștri să le ajute să fie sănătoși, că de învățat or învăța ei cum pot (e bine știut că românul e una dintre cele mai adaptabile nații). Noroc bun! (Asta vrea să spună că ce mi-e școala ce mi-e mina, tot atâta importanță li se dă).
=  Re- Vali, eu sunt lămurită	Vali Slavu [03.Sep.09 19:36]
Florinel dragă, Cererile noastre s-au adăugat cererilor elevilor, studenților, părinților, care au fost convocați pentru a-și spune doleanțele. S-a discutat și despre descongestionarea materiei, și despre programele școlare. Te asigur că nu numai elevii sunt zăpăciți de schimbările permanente. Și noi suntem uneori puși în situația neplăcută de a nu ști ce răspuns să dăm când suntem întrebați despre examene. Să sperăm totuși că va fi bine…
=  păcat de neiertat!	Rodica Plamada [03.Sep.09 21:25]
Vali, sunt cadru didactic de 32 de ani și mă încadrez exact în categoria cea mai defavorizată de care vorbeai, educatoare cu facultate psiho-pedagogie la Univ Buc, dar și director de 20 de ani și situație cruntă ca la acest început de an nu am trăit: s-au redus posturi de la nedidactic, pt "optimizare" în cazul în care sunt 34 copii la grupă și 2 ingrijitoare la 7 grupe. Salarizarea necorespunzătoare le-a determinat pe educatoarele tinere cu studii superioare să-și caute alte locuri de muncă mai bine plătite, deci 14sept vine și nu avem nici cadre didactice. "Așteptăm cu drag" anul școlar, dar copiii și părinții lor ce vină au? La aceste "economii" mă refeream în comentariu și multe altele nespuse, dar știute de toți dascălii din România secXXI.
=  Re- păcat de neiertat!	Vali Slavu [03.Sep.09 21:59]
Rodica, eu am la catedră doar douăzeci și doi de ani, mai puțini decât tine, dar suficienți pentru a realiza că învățământul românesc e departe de a fi pe drumul cel bun. E normal ca educatoarele tinere să își caute locuri de muncă mai sigure și mai bine plătite. M-am mirat, acum câțiva ani, când o colegă tânără, titulară, a renunțat la învățământ, pentru a lucra la o firmă de telefonie mobilă. Am revăzut-o anul acesta și, din ce ne-a povestit, am înțeles că a făcut o alegere bună. În cazul meu, nu se pune problema reprofilării, chiar dacă diplome pe care scrie altceva am și voi mai avea, sunt învățătoare, e singura profesie care cred că mi se potrivește. Asta voi face și în continuare.
=  Propuneri AGIRo pentru Legea Educației Naționale	Vali Slavu [10.Dec.18 14:27]
Pentru o LEGE DREPTÃ a EDUCAȚIEI NAȚIONALE Revenim și atașăm de această dată solicitările noastre pe textul depus la Parlament al Legii Educației Naționale. Ne punem speranțe, în orele și zilele următoare, că parlamentarii români dar și MECI și Guvernul României să preia aceste propuneri ale noastre și să le introducă în noua lege. Avem încă încredere că, aceste solicitări pe care le-am prezentat argumentat și detaliat Domnului Președinte Traian Băsescu și Doamnei Ministru Ecaterina Andronescu cu ocazia recentului nostru Congres dar și celorlați demitari în drept de mult timp, pot fi cuprinse în textul final al legii și așteptăm să ni se comunice dacă se intenționează acest lucru. Dacă legile educației vor continua să conțină prevederi discriminatorii și aberante în privința încadrării în învățământul primar și preșcolar luăm în considerare lansarea unui apel pentru boicotarea începutului de an școlar la ciclul primar și preșcolar, pichetarea MECI și a Guvernului, precum și pentru alte acțiuni de protest sau în instanță. Magistrații au refuzat să împartă dreptatea pentru salarii mai mari, noi suntem gata să înțelegem constrângerile financiare temporare și curbele de sacrificiu, dar nu suntem dispuși să acceptăm O LEGE NEDREAPTÃ va guverna sistemul de învățământ pentru mulți ai de acum încolo. EXEMPLE DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI DIN PROIECTELE DE LEGI 1.Prin menținerea funcției de institutor s-a ajuns la situații aberante ca în învățământul primar, lucrând chiar la aceeași clasă, să fie salarizat mai bine cel cu studii mai puține. Solicităm încadrare și salarizare egale la muncă și studii egale. Aceasta se poate face doar prin eliminarea funcției de institutor și încadrarea celor care atât timp au fost discriminați, după caz, fie ca profesori cu studii superioare de scurtă durată fie profesori cu studii superioare de lungă durată. În problema încadrării în învățământul primar există de mai mulți ani niște anomalii demne de teatrul absurdului. Funcția de ,,institutor,, este un artificiu care permite nerecunoașterea arbitrară în România a unei diplome de absolvire/licență de studii superioare. Astfel, în mod arbitrar, unii care predau în învățământul primar și preșcolar și au studii superioare absolvite chiar la universități de prestigiu pot fi încadrați inferior altora care lucrează în același învățământ primar și preșcolar și au studii mai puține și absolvite poate la universități de mâna a doua. S-a ajuns prin instituirea funcției de institutor la situații aberante ca în preșcolar și primar, lucrând chiar la aceeași clasă, să fie salarizat mai bine cel cu studii mai puține. Prin inventarea funcției de institutor se ajunge ca de fapt un cadru didactic cu liceul pedagogic și studii superioare de lungă durată și masterat să poată ajunge la finalul carierei la o încadrare maximă de 2,95, iar colegul său care predă la aceeași clasă dar are după un liceu agricol doar studii superioare de lugă durată să poată ajunge la 4,25 (deci invers proporțional cu studiile!). Învățătorii și educatoarele licențiate sunt o resursă importantă în sistemul de învățământ și nu mai acceptă să fie încadrați în mod diferit față de colegii profesori la număr egal de ore, la nivel egal de studii, la efort egal din punct de vedere metodic și științific, uneori predând la aceeași clasă. 2. În privința absolvenților recent înființatei specializări de Pedagogie a Învățământului Primar și Preșcolar, legea nu distinge două situații profund diferite. Unii absolvenți PIPP au doar cei cei 3 ani Ciclul I Bolognia și este firesc să fie încadrați doar ca profesor 2 sau SSD. Alți absolvenți PIPP au anterior absolviți și 4-6 ani de liceu pedagogic și este firesc să fie încadrați doar ca profesor 1 sau S. 4-6 ani de liceu pedagogic + Ciclul I Bolognia PIPP și este drept să conteze pentru a preda în învățământul primar și preșcolar cât 4 ani de liceu agricol + Ciclul II Bolognia. Cei 7-9 ani de studii în domeniu (din care 4-6 obligatoriu la zi) trebuie să conteze cât cei 4-5 ani de studii în domeniu (făcuți poate la ID) pentru a preda în învățământul primar și preșcolar. Coroborând proiectul Codului Educației cu legea unică de salarizare apar situații aberante prin care: - prin inventarea funcției de institutor se ajunge ca de fapt un cadru didactic cu liceul pedagogic și studii superioare de lungă durată și masterat să poată ajunge la finalul carierei la o încadrare maximă de 2,95, iar colegul său care predă la aceeași clasă dar are după un liceu agricol doar studii superioare de scurtă durată să poată ajunge la 3,40 (deci invers proporțional cu studiile!). De văzut exemplele concrete din documentul atașat. - prin inventarea funcției de institutor se ajunge ca de fapt un cadru didactic cu liceul pedagogic și studii superioare de lungă durată și masterat să poată ajunge la finalul carierei la o încadrare maximă de 2,95, iar colegul său care predă la aceeași clasă dar are după un liceu agricol doar studii superioare de lugă durată să poată ajunge la 4,25 (deci invers proporțional cu studiile!). De văzut exemplele concrete din documentul atașat. -mai strigător la cer este că prin inventarea funcției de institutor se ajunge ca de fapt un cadru didactic cu studii superioare de lungă durată să aibă în școală, în primii ani de carieră, mai bine plătiți decât el, angajați cu studii medii precum portarul școlii, șoferul, pompierul, magazinerul, administratorul etc. -un învățător până să aibă la vreo 15 ani vechime și să îi albească tâmplele poate avea în școală mai bine plătiți decât el portarul școlii, șoferul, pompierul, magazinerul, administratorul etc. Și noi care credeam că în școală personalul de predare este cel mai important.... Nivelul maxim pe care îl poate atinge învățătorul este 2,75. Când ne gândim că ,,șef formație muncitori,, din instituțiile de cultură primește cel puțin 3,30 și poate ajunge la 3,50 ne vine să ne căutăm iar origini sănătoase fiindcă se pare că ciocanul este iar la putere și i se va alătura poate și secera.... 3. Solicităm Doamnei Ministru Andronescu să facă public numele celor care se opun implementării în lege a articolului 9 din Constituție și al trendului european al creșterii rolului mediului asociativ. Cine are ceva de ascuns și cui îi este teamă de prezența încă a unei persoane atunci când se iau decizii. Asociațiile profesionale ale cadrelor didactice trebuie să aibă rol consultativ în luarea deciziilor atât la nivel ministerial, cât și la nivelul inspectoratelor școlare și al unităților de învățământ. Conform articolului 9 din Constituția României «patronatele, sindicatele și asociațiile profesionale contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor». Nu cerem rol de decizie, nu cerem fonduri sau salarii. Solicităm doar rol de observator. Cu cât deciziile se iau mai descentralizat, cu atât mai mulți actori prezenți la luarea lor pot fi un factor potențial de prevenire a erorilor și abuzurilor. 4.Legea nu preîntâmpină situațiile în care etnicilor români din Harghita și Covasna le este uneori îngrădit dreptul la învățământ în limba maternă. Persoanele aparținând minorităților naționale dar și elevii etnici români din localități din România în care etnia română este minoritară trebuie să aibă dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preunivesitar. 5. Legea nu prevede că școlile și cadrele didactice de etnie română de peste hotare fac interesul MECI și al Inspectoratelor Școlare Județene. Articolul 7 din Constituție care afirmă sprijinul statului român pentru etnicii români de peste hotare trebuie să fie dezvoltat și în Legea sau Codul Educație. Toate acestea cu respectarea legislației statului respectiv și a acordurilor bilaterale și internaționale la care acel stat este parte. Iată articolele care sunt vizate de propunerile noastre în Legea Educatiei Nationale. Partea a II-a Titlul III Cap VI Art 65 (25) Partea a II-a Titlul VII Cap I Art 147 (5) Partea a II-a Titlul VII Cap I Art 167 (6 si 7) Partea a II-a Titlul VII Cap II Art 168 (7) Partea a II-a Titlul IX Cap I Art 178 (alineat nou-9) Partea a IV-a, Titlul II, Cap.I, Art 274 (1) Partea a IV-a, Titlul II, Cap.I, Art 276 (9) Partea a IV-a, Titlul II, Cap.I, Art 277 (1, 2) Partea a IV-a, Titlul IV, Cap.I, Art 324 (2) Partea a IV-a, Titlul V, Cap.I, Art 325 Cu respect, Viorel Dolha președintele Asociației Generale a Învățătorilor din România
=  Ziua Educatorului sărbătorită prin... grevă	Vali Slavu [05.Oct.09 15:13]
Greva de astăzi are ca principale cauze: - menținerea învățământului la periferia grilei de salarizare; - efectele aplicării Legii Unitare de Salarizare (diminuarea veniturilor de natură salarială ale personalului din sistem, crearea de inechități prin pierderea unor drepturi câștigate, înghețarea salariilor pe perioadă nedeterminată indiferent de rata inflației); - refuzarea aplicării Legii Nr. 221/2008, privind majorarea salariilor personalului didactic; - desființarea unui număr de aproximativ 20.000 de posturi din învățământ. Cu alte cuvinte, principala cauză a fost disprețul noului guvern față de educație. În semn de protest, cadrele didactice din Vulcan au refuzat să participe la manifestările festive, desfășurate anual de Consiliul Local, cu ocazia Zilei Educatorului.
=  În semn de solidaritatate cu profesorii și elevii din Serbia	Vali Slavu [16.Oct.09 16:32]
Am primit următorul e-mail: CADRELE DIDACTICE DIN ROMANIA - SOLIDARE CU ELEVII SI PROFESORII ROMANI DIN SERBIA Stimați colegi, Elevilor și profesorilor români din regiunea din Serbia cuprinsă între Timoc, Morava și Dunăre nu li permite să învețe/predea 2-3 ore de limbă română în școli. La congresul nostru din 28-30 august din București, cei 25 de învățători și profesori din Serbia care au fost prezenți la eveniment erau încrezători că vor putea începe să predea limba română din septembrie. Congresul le-a înmânat pentru aceste eforturi medalia de aur. În speranța că vom sensibiliza autoritățile sârbe să dea undă verde în următoarele zile studierii limbii române în școlile unde sunt întrunite condițiile legale, facem apel să completati de mână cu numele și școala Dv si semnati scrisoarea atașată și să o expediați pe adresa: Ambasada Republicii Serbia Calea Dorobanților nr.34 Sector 1, București, 010573 Fiecare semnatură și scrisoare trimisă contează pentru a avea impactul scontat. Puteți face mai multe copii de pe scrisoare, să le dați la semnat și altor colegi (de ce nu și elevi) și să le expediați chiar mai multe într-un plic. Cu un mic efort putem face ca niște elevi și niște colegi de breaslă conaționali ai noștri să simtă că nu sunt singuri în demersurile lor de a preda/învăța limba maternă. Vă mulțumesc! Viorel Dolha Presedintele Asociatiei Generale a Învățătorilor din România