| = . | Vasile Munteanu [21.Aug.09 20:52] |
| în primul rând, aș opta pentru virgulă în locul lui "și" în al doilea rând, refrenul acesta obsedant (precum și suprarealismul "autohtonizat") amintește (mie) mai mult de Lorca decât de Bacovia. un cititor, Vasile Munteanu | |
| = Păi... | Yigru Zeltil [21.Aug.09 21:14] |
| ...nici nu trebuia să sune exact ca Bacovia, nu? Comparația ta cu Lorca îmi pare un compliment, așa că mulțumesc! Mie îmi pare puțin rău ca n-am reușit să găsesc niciun volum de Lorca, deși am văzut o poezie a sa foarte grozavă, "Insula", în "Structura liricii moderne" a lui Hugo Friedrich. Mi-ar plăcea să regăsesc acea carte... | |
| = . | Vasile Munteanu [21.Aug.09 21:55] |
| am ales, pentru exemplificare (motivat și de ce celalte elemnte), un fragment din "Poetul sosește la Havana": (...) Voi căuta acoperișurile de palmier. Mă voi duce la Santiago. Când palmierul vrea să fie barză. Mă voi duce la Santiago. Și când vrea să fie meduză bananul. Mă voi duce la Santiago. (...) tehnica mai apare și în câteva dintre gazeluri, în câteva dintre caside, în unele poezii de inspirație folclorică, precum și în prima parte din cele patru care au ca temă "moartea lui Ignacio": (s2) Vântul desprinse bumbacul la orele cinci spre seară. Și rugina seamănă la orele cinci spre seară cioburi de sticlă și nichel la orele cinci spre seară. ai, desigur, dreptate, nu trebuia să semene cu Bacovia (titlul este evident); dar, tocmai de la titlu pornind, m-aș fi așteptat fie să uzitezi o "contratehnică", fie cu același instrumentar poetic să realizezi un "contrapunct" (în manieră muzicală). desigur, acestea sunt unghiurile mele de abordare, nu trebuie să le acorzi prea multă importanță; mă opresc aici. | |
| = Văd... | Cătălin Bîrzanu [22.Aug.09 00:37] |
| ...imagini impresioniste. Văd imagini luxuriante din Tahiti. Îl văd pe Gaugain într-o parte citind Baudelaire. Generația sa a văzut în Gauguin maestrul simbolismului. Și ca să nu împing recunoașterea stilului în derizoriu am să spun o povestioară. Un amator de artă care a comandat "Calul alb" a refuzat până la urmă tabloul finisat, întrucât calul a devenit... verde! La care pictorul a răspuns că imbecilii lipsiți de imaginație i-au reproșat absolut gratuit lui Delacroix faptul că pe pânza tabloului intitulat "La Justice de Trajan" a pictat calul în roz. Iar Delacroix era romantic! Interesantă profeția lui M. Dolgan care spune că " a descoperit în poezia contemporană o evoluție a acesteia de la parțial la global, de la local – la universal, de la metafora tradițională bazată pe asemănări la metafora modernă obsedantă, întemeiată pe deosebiri și disonanțe, pe paradoxal și absurd, iar de la ea – la mitul personal, deseori de factură răsturnată". | |