| = slab text | Ionut Caragea [26.Aug.09 14:57] |
| Draga mea, intr-o poezie atat de scurta, folosesti iad, neant, hau. Decide-te... In plus, poezia inseamna mai mult decat conjugarea verbelor si repetitii inutile, numai asa de dragul unei rime placute auzului. | |
| = Ionuț, | Cristina Andrei [27.Aug.09 12:11] |
| Aștept propuneri de optimizare, sinonime, antonime, plus alte procedee stilistice în afară de repetiție – care, între noi fie vorba, nu “e” așa de multe. Conjugarea verbelor nu mă pasionează. Nu de alta, dar e cam obositoare… Și, de altfel, dacă ai curiozitatea să mai citești ce și cum scriu, ai să vezi, culmea! că am o poezie care cuprinde un singur verb: http://www.agonia.ro/index.php/personals/13902684/Ușa... Q.E.D. În plus: nu știam că o poezie trebuie să fie neapărat lungă și neapărat fără rimă; dacă poeții de azi se înghesuie să scrie astfel, nu înseamnă că inventează ei poezia și pun reguli bătute în cuie. Fiecare scrie cum crede de cuviință. Uite, mie așa îmi place poezia: scurtă, la obiect, și cu rimă, “plăcută auzului”, care e problema aici? Cât despre mesajul ei… aici ai tu o problemă, dacă nu l-ai “dibuit”. Mă rog, orice poezie e deschisă interpretărilor, prin natura ei e un text deschis, cititorul poate simți / înțelege orice, în funcție de natura sa lăuntrică, de formația psiho-intelectuală, de starea de moment etc. | |
| = revenire | Ionut Caragea [27.Aug.09 15:09] |
| Cristina, scuza cea mai proasta a unui autor este atunci cand spune ca cititorul nu a fost capabil sa inteleaga mesajul. Dar trecand peste asta, spui ca in cazul de fata conjugarea verbelor nu te intereseaza dar arzi-ard, cad-cadem... ce mare greutate era sa spui: Cu tine ard Și tu odată cu mine in plus faptul, cand spui arzi cu mine Într-un singur foc acel mine stabileste deja singularitatea focului, continuarea este o formula pleonastica, deci un vers ce nu este necesar a doua cadere, verbul, poate fi sugerat de o imagine - fara aripi, proscrisi, trebuie doar un pic de imaginatie cat despre cealalta poezie, sa fie inca o exceptie care confirma regula? | |
| = Autoanaliza literară | Cristina Andrei [28.Aug.09 12:39] |
| Dragă Ionuț, Dacă voiam, puteam să formulez poezia așa: Cad, cad, cad Ard, ard, ard În foc, în flăcări, în flame și văpăi Într-un foc unic, singular și singur Cu tine, împreună, la un loc amândoi Cădem, ardem, ardem și cădem Jucând un haotic, neantic joc… etc. Ideea este că puteam să mă joc cu repetiții și cu “pleonasme” la nesfârșit. Repetiția este un procedeu stilistic. Iar ceea ce numești tu “formulă pleonastică” este un mod de întărire a unei idei, ca și repetiția. Ca și laitmotivul. Ca și alți tropi. Mai departe: în această poezie este vorba despre cădere și ardere, ea se bazează pe verbele “a cădea” și “a arde”, ASTA e ideea, nu este vorba de conjugarea verbelor. În plus, am ales din câmpurile lexicale ale noțiunilor cu care operez vocabulele cele mai simple, vorba aceea: “less is more”. Eu nu scriu pentru elitiști. Sugestiile tale nu “cadrează” cu poezia mea, care are un oarecare ritm, din care ar ieși, dacă le-aș aplica. Eu nu prea mă joc cu imaginația în poeziile mele (poate nu excelez în imaginație, ghinionul meu), așa le simt, așa îmi vin în cap, așa le scriu. Rareori revin asupra lor, în genere nu urmăresc să fac opere de artă, dacă asta aș urmări, aș migăli la ele până mi-ar ieși capodopere. :) În ceea ce privește mesajul: eu nu mă “scuz”, e ridicol ce spui, nu am greșit cu nimic ca să-mi cer scuze :)) Acuma serios vorbind, poate exista un mesaj și într-un sunet nearticulat (de pildă, fluierul polițistului pe stradă), într-o simplă abreviere, cum ar fi S.O.S, într-o culoare (culoarea roșie a semaforului) etc., ce să mai zicem de un cuvânt întreg, ce să mai zicem de un adevărat enunț, fie acesta poetic sau altcumva. Dar aici intrăm în semiotică, în care, din păcate, nu sunt specialistă. Dar mă fac eu mare! =)) Ce să mai zic, depinde și de receptorul mesajului, că emițătorul poate să emită la nesfârșit, dar dacă nu există un cod comun, care să faciliteze comunicarea între cei doi, efortul emițătorului este zadarnic. Cât despre cealaltă poezie, uite ÎNCÃ o excepție care confirmă regula (mai dă-mi tu alte exemple de excepții). Care regulă? Aceea că discursul în genere se bazează pe verb? (bine, asta este O teorie, există și o alta, care susține că “miezul” unui enunț este în componenta sa nominală, asta este mai pe sufletul meu). Deci, care regulă, aceea că poeziile trebuie să conțină verbe (care, by the way, trebuie conjugate, că altfel nu prea poți să construiești un enunț inteligibil :)) ), inclusiv poeziile mele, dar și ale tale și de fapt toate poeziile din lume (cu excepția… excepțiilor de care faci vorbire). Acest text este ceea ce este: o poezie simplă, cu ritm și rimă, cu măsura de 4-6 silabe, construită pe verbele “a cădea” și “a arde”. Poetul (pardon, poeta) folosește o serie sinonimică sugestivă pentru starea de cădere a celor doi îndrăgostiți (hău-neant-iad), care se pierd unul în sufletul celuilalt, găsindu-și la capăt pieirea, iadul. Mesajul poeziei este concentrat în versuri simple, scurte, nepretențioase, ieșind astfel din tiparul post-modernismului care, în permanenta sa căutare de forme noi, complică alambicat și șocant discursul, adeseori în detrimentul fondului. Iată că am făcut și analiza literară, de fapt autoanaliza =)), n-am mai făcut asta în viața mea, dar este un experiment interesant, pe care ți-l datorez. :) Asta e, dacă e un text slab, e un text slab, e un punct de vedere, cum ți-am zis, nu urmăresc să scriu capodopere. Tu? Numai bine, | |
| = Ca o săgeată | Valeriu Dinca [09.Dec.09 05:23] |
| Poezia ta trece ca o săgeată, iar dacă își atinge punctul ochit se pare că rănește mortal și cu sângerare multă.Ca un act de creație, nu trebuie cioplită cu barda, merită măcar câteva clipe cizelată, asta nu înseamnă intervenție asupra actului de creație.Cuvântul neantic nu îl găsesc a fi potrivit, iar în ultimele două versuri- tu și eu - rup simplitatea frumoasă a poeziei. Felicitări! | |
| = Mulțumesc, Valeriu | Cristina Andrei [02.Jan.10 15:19] |
| Scuze pentru răspunsul întârziat, în ultima vreme nu prea am timp de internet și intru foarte rar pe agonia. Vreau să-ți multumesc pentru aprecierile tale și mai ales să-ți mărturisesc că ai "dibuit" bine mesajul, sau mai bine spus trăirea din spatele cuvintelor... acea "sângerare multă"... Numai bine și un 2010 minunat! C.A. | |
| = Într-un singur foc | Marius Iulian Zinca [03.Nov.10 16:14] |
| ... in neantic joc... de doi, cadem ca sa ne putem ridica impreuna din ultimul hau, cu placerea citirii, Marius Iulian | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [19.Jul.11 11:31] |
| *** nu intru in polemici. eu am si eu citit poemul. e oK! adica, dincolo de unele, inerente scapari, mai ales de constructie, imi place. poemul transmite, prin jocul secund, emotia, mesajul! | |
| = Mulțumiri (extrem de) întârziate | Cristina Andrei [05.Aug.11 08:43] |
| Mulțumesc, Marius, mulțumesc, Petruț, cu scuze pentru răspunsul tardiv, am fost inactivă pe agonia o luuuungă vreme, dar intenționez să revin în forță :) | |