| = Întreb și eu… | ion pascal vlad [21.Aug.09 22:17] |
| Dacă “Adevărul este de natură divină” (după cum spuneți) cum poate fi posibil ca “în ziua de astăzi să își piardă esența” și să “depindă doar de noi” Întreb și eu, oarecum retoric și oarecum fără tendința de a vă supăra! | |
| = Scuze de intarziere | Hildan Alin-Marian [19.Feb.10 14:36] |
| Raspunsul este simplu.Relatia dintre om si divinitate si-a pierdut esenta primordiala.Omul ca faptura creeata de Dumenzeu traia intr-o simbioza perfecta cu natura si era intr-o legatura stransa cu Dumnezeu.Potrivit teoriei teologice in momentul in care Adam a gustat fructul oprit din pomul cunoasterii binelui si raului,acea relatie s-a desfacut.Daca veti citi cu atentie Biblia,Dumnezeu l-a strigat pe Adam in gradina Raiului spunand:Adam unde esti? Acum sincer daca Dumnezeu era atotstiutor mai avea nevoie sa intrebe unde se afla Adam? In momentul acela Adevarul s-a relativizat,a devenit dependent de cel care il va rosti. Cred ca sunteti familiar cu expresia:"Am spus adevarul,dar doar pe jumatate".Ei bine asta e valoare pe care o atribuim in acel moment Adevarului. | |