| = așteptarea | Mihaela Roxana Boboc [19.Aug.09 14:25] |
| să-mi mărturisești câți ai păcălit doar cu mersul de felină pe nervii întinși între zile mute cu pasiunea ta mistuitoare în liniște precum un dumnezeu în așteptarea darurilor Ce așteptare, cu nervii încordați la maxim, ai creat un efect nemaipomenit prin câteva cuvinte, am trăit fiecare stare, am auzit pasul sacadat al secundelor, am simțit respirația insuportabilă... Un poem reușit, felicitări! | |
| = Mihaela, de când scriu pe agonia am înțeles un lucru... | marius nițov [19.Aug.09 15:04] |
| Mihaela, de când scriu pe agonia am înțeles un lucru, asta și prin proba timpului-afișărilor, textele cele mai bune vin într-adevăr dintr-o trăire la maxim. Cu câteva modificări pe care le-am făcut după postare, poezia asta mi-a trecut prin sânge cu toată emoția ei. Îți mulțumesc de cuvinte și deschiderea spre frumos! Cine poate să creadă că aud versurile într-un fel de ecou, parcă le-am scris într-o altă lume?! Cine știe de când aștept prin vers o poveste... era să cad de pe scaun amețit de imaginație! Bietul de mine! | |
| = semn | slavu diana [19.Aug.09 16:21] |
| Tăcere, ghilotină, capitulare... lupta ingala, unde "porția necesare de nebunie " e absolut necesara e un poem sincer, scris dintro suflare, frumos | |
| = Diana, mă bucur că n-ai uitat de mine! | marius nițov [19.Aug.09 17:24] |
| Diana, mă bucur că n-ai uitat de mine! De dimineață m-a lovit inspirația și, dacă tot sunt în concediu, a fost mai intensă, n-am trecut indiferent pe lângă ocazia de a mai însemna o dovadă de iubire. Starea de îndrăgostit are dublă valență, oricum nu sunt în extrema aiurelii, ci înțeleg prin dragoste cel mai natural mod de a suporta trecerea deșertului. | |
| = nu ma pot abtine! | slavu diana [19.Aug.09 17:27] |
| raspunsul tau in sine, E POEZIE, fericitule poet indragostit + CO! | |