| = Lămurită :) | Vali Slavu [19.Aug.09 16:19] |
| Citind acrostihul tău, sper să nu mai încurc stalactitele cu stalagmitele. Reținut: stalactita e cea din care picură timpul în apele mării. Dacă a fost "Stalactita (1)", bănuiesc că va urma "Stalagmita (2)", care va înlătura orice urmă de confuzie din capul meu. :) | |
| = Stalactite și stalagmite | Virginia Popescu [19.Aug.09 17:17] |
| Dragă Vali, bine ai venit de la mare! Mi-ai pus o întrebare foarte inteligentă care m-a pus pe gânduri. Eu am scris acest șir de stalactite (Vreo 7 până în prezent), în urma unui eveniment care m-a impresionat profund. Acum câteva luni, a avut loc la Ploiești, Festivalul național Marțian Negrea. O cunoștință de-a familiei, student la conservator, m-a invitat să-l susțin. Printre piesele interpretate de el a fost și Stalactita de Marțian Negrea, pe versuri de Lucian Blaga. Tânărul era tare emoționat. Tot timpul cât a cântat, s-a uitat numai la mine ca să-l încurajez. După concurs, s-au dat rezultatele. Cunoștința mea nu trecuse de prima etapă, deși interpretase bucata aceasta foarte frumos. M-a impresionat mult tristețea lui și am dorit să-i ofer o compensare. Așa au luat naștere aceste stalactite. Dar tu mi-ai dat ideea scrierii unor stalagmite. O să mă gândesc la sugestia ta și poate o să se nască și niște stalagmite. Mulțumesc mult de trecere și de sugestii! | |
| = Virginia | Petru Dincă [20.Aug.09 23:05] |
| E foarte frumoasă poezia ta! E un lirism adânc, plin de reverie în aceste versuri. Am citit de mai multe ori textul și mi-a plăcut de fiecare dată. Remarc, în mod deosebit, versurle: ,,Ascuns în inimă tot cerul / Călăuzește aripi în zbor nesfârșit''; ,,Tăcut se rotește în apă ușor / Astrul aprins de mistic fior.'' Cu toată simpatia, Petru | |
| = Lumina îmbracă tainică solie | Virginia Popescu [21.Aug.09 07:59] |
| Dragă Petre, bine ai venit pe pagina mea! O surpriză foarte plăcută, mai ales că suntem cam de pe aceleași meleaguri ploieștene. Mulțumesc mult pentru aprecieri! Poemul care mi-a servit de model a fost Stalactita lui Blaga, pusă pe muzică de Marțian Negrea și cântată de o voce care va deveni celebră, nu am nicio îndoială. Toate acestea s-au reverberat și au vibrat profund în sufletul meu, ducând la scrierea acestor stalactite. Am încercat să îmbin meditația cu lirismul, dar am avut în vedere și cerința acrostihului, pe care eu l-am cultivat mult în poezia mea franceză pe care o cunoști de altfel. Mi-ar plăcea mult să colaborăm pe secția de franceză a Agoniei! | |