| = Femeile ni se păreau frumoase | Virginia Popescu [17.Aug.09 10:04] |
| Trebuie să recunosc de la bun început că am fost frapată de titlul poeziei lui Vasile Munteanu. Pentru mine Craii acționează ca un magnet. I-am tradus cu mult timp în urmă și nu e deloc o treabă ușoară să-i traduci pe Crai, mai ale atunci când sunt de Curtea-Veche. Cât despre poem, pot să spun că îți lasă în inimă aceeași nostalgie a unor vremi trecute, e ca buchetul unui vin vechi, băut împreună cu prietenii de suflet. Dar cum eu sunt profesoară și autorul declară că nu are nicio încredere în aceștia, mă voi opri aici, de teamă să nu par o mincinoasă... | |
| = . | Vasile Munteanu [17.Aug.09 14:51] |
| chiar mă întrebam unde a dispărut "Nadja"; desigur, nu trebuie generalizat în ceea ce privește preambulul; evident că fiecare profesor e locuit pe dinăuntru de un om (atunci când este); recunosc, în Pictor nu ne-am dat încă seama(eu + Profesorele) că ar fi sau nu ar fi unul, dar nici nu ne putem lepăda de el; cu atât mai mult cu cât acesta este mottul său: " "Noaptea pogorâse repede. Și mi-am adus aminte de acela care încetase să mai fie, de omul ce-mi păruse un prieten de când lumea și adesea chiar un alt eu-însumi, de Pantazi, când m-a întrebat ce s-ar putea să bem." (C de C-V); și, oricum, cine crede că, mințind, minte pe altcine se înșeală. mulțumesc pentru lectură și pentru dezlegarea la cuvânt. | |