| + Trans-matematica Poesis | Călin Sămărghițan [13.Aug.09 23:08] |
| Odată intrat nu mai ai scăpare. Primul vers, care e și titlu, este nada perfectă. Apoi noaptea ca o cărare de iriși..., apoi labirintul acela de oglinzi..., apoi... Al patrulea vers e un imn. Tonul elegiac te inundă, orice gest e parcă inutil și "fără rezultat". Planul de desfășurare al poeziei e unul onirico-simbolic, elementele casnice trădează intimitatea gândului: drum, zăpezi, brazdă, oblon. Scobitori sunt amintite surprinzător, dar și ele țes atmosfera. Ori înțeapă și trezesc. Expresii poetice rarisime construiesc o sferă semantică translucidă și care încarcerează iremediabil cititorul în mrejele unei melancolice reflecții. Tinzi să spui că poezia e tristă, dar nimic din ceea ce nu e trist, nu are farmec. Spațiile descrise de poet sunt fabuloase: "noapte - cărare de iriși", "am alergat câteva zăpezi și o tristețe", "spațiile generoase ale ochilor mei", "streașină gata să plângă". Universul semantic devine, astfel, apăsător, încărcat de semnificații, descris prin spirale tot mai strânse. "Carnea mea slăbită de ierni" e o metaforă perfectă a trupului îndoit. Îndoit de alegeri, de amintiri, de vise de ieri, de calitatea umană de a "orbecăi prin cristal". Aluneci din metaforă în metaforă dar poezia nu se îngreunează, ci dimpotrivă, devine o parabolă ce tinde asimptotic către sublim. Nu atinge, ci doar frizează nemărginirea. Ești "cât pe aici să o prinzi". Sunt acolo niște trepte, ori vămi ale unui destin privit retrospectiv și care nu poate fi "stăpânit". Cauți definiții: ale cărnii, ale "prinderii" în tipare, capcane ale ființei. Astfel se conturează o prezență abia definită, o identitate abia conturată și care poate primi orice chip. Prin înțelesul a ceea ce este defect ne apropiem de afect. De aceea sfârșitul însuși, "nu are sfârșit", nu poate fi atins niciodată. Funcția nu are limită. Formula finală conchide în sine matematic, dar mai ales transmatematic, întinderea necontenită a "cărnii slăbită de ierni" spre acea limită care se numește "taină". | |
| = . | Mihai Constantin [13.Aug.09 23:29] |
| e un text destul de fain. n-am citit commul lui calin pt ca e prea lung si eu sunt prea superficial la ora asta, dar uite - cu scuzele de rigoare, stiu ca unii se ofuscheaza la d-astea etc. - imi permit sa rescriu textul cu mici modif. ca sa scurtez un eventual comm aplicat Cât pe ce să o prind trecând prin carnea slăbită, dar spusele mi s-au împiedicat de noapte ca o cărare de iriși. Orbecăind prin cristal, drumul meu nu se intersecta cu al ei. Am alergat câteva zăpezi și o tristețe și i-am chemat și pe ei să tragă oblonul ferestrei curată ca ceara, dar fără rezultat. Obosită mi s-a așezat în spațiile ochilor, cu scobitori pregătite, gata să plângă. Nu pot să stăpânesc ceea ce alții au hotărât să împrăștie-n mine. Sfârșitul nu are sfârșit. evident n-are prea mult miez și nici sens, dar așa cum e se citește anevoie (da, sunt superficial & mi-e lene etc. as I said) | |
| = frumos | livia beju [14.Aug.09 05:31] |
| de mult timp n-am mai citit un text care să se lege așa frumos și în același timp să mă impresioneze atât de mult. îți mulțumesc pentru starea creată. îmi pare rău că nu-ți pot da o stea! Yuanfen | |
| = aleg o metaforă. restul va lua iarna | cezara răducu [14.Aug.09 22:11] |
| ,,Am alergat câteva zăpezi și o tristețe-,, adulemec povestea acestui vers. rara | |
| = rara | vasile salisteanu [15.Aug.09 00:37] |
| Mă așez spre odihnă cu mulțumirea că cineva ca tine, adulmecă neodihna mea. | |
| = Călin, Mihai și Livia | vasile salisteanu [17.Aug.09 22:06] |
| Nu știu ce să spun, decât că Vă mulțumesc și Vă mai aștept. v.s. | |
| = revin! | marin badea [27.Nov.09 21:14] |
| "curată ca ceara", atentie! ca idee, fiindca inteleg ca esti din calarasi, mi-ar placea sa-ti propun sa-ti public cateva din creatiile tale in publicatia mea. te rog sa ma contactezi pe e-mail: [email protected], pentru a-mi da cateva date personale. multumesc de aprecieri! | |
| = Mulțumesc | vasile salisteanu [20.Dec.09 00:56] |
| pentru atenționare, am luat aminte. Te aștept pe la mine. | |