| = Despre | Daniel Ionuț Vasile [12.Aug.09 09:06] |
| Ce psihologie interesantă ai surprins aici și în ce formă și perspectivă. Chiar mi-a plăcut, nu știu de ce, e scris limpede și totuși îți lasă o impresie deosebită. Nu mă gândisem că o femeie ar putea gândi în felul ăsta, de obicei, la ceea ce ai înfățișat tu aici, cele pe care le știu eu ar fi avut cu totul alte reacții, mai... previzibile ca să zic așa. Textul ăsta e cu siguranță ceva nou, pentru mine cel puțin. | |
| = Dănuț-Ionuț, mulțumesc ptr. opinie - să fie de saftea! :)) | Valeria Herscovici [12.Aug.09 13:34] |
| Cunosc efectul textului asupra cititorului de gen masculin, dar atenție - nu confunda autorul cu persoana particulară (s-ar putea să ai surprize majore)! Dacă cel dintâi n-ar avea și o latură duală, ar scrie numai despre sine, n-ar reuși să inventeze personaje credibile. Mă interesează foarte mult observațiile critice, chiar dacă ar fi să-l faceți varză (dar fără partis pris-uri sexiste); doresc să pricep ce nu e în regulă cu el (cu textul; cu "vântul" știu), mi-ar plăcea să-l îmbunătățesc și poate așa, va promova clasa. :D | |
| = Re | Daniel Ionuț Vasile [12.Aug.09 23:52] |
| Aaaa...păi uite, atunci, cu voia domniei voastre va fi răzbel.. Zic așa, o părere, uite, îți aduc aminte și de pictorul Rousseau Vameșul, contemporan cu multi alți mari artiști, parcă și cu Picasso, nu știu dacă mai țin minte bine...Ideea e că dumnealui, indiferent de cât de mult a trudit cu pasiune și persistență să dezlege tainele picturii, și-a trăit toată viața și de altfel a și murit, rămânând definitv în istoria artelor ca unul dintre cei mai mari pictori......și aici e lovitura.. naivi. Dap, iar el nu a dorit asta, tot incerca să picteze cum cereau canoanele, dar pur și simplu nu reușea. Ori avea poate, uneori, impresia că reusește. Oricum, destui oameni cred, că l-au iubit și pe el ca om și arta lui. Textul tău așadar, ar putea avea acelaș neajuns ca și unele dintre ale mele de altfel, anume că nu inspiră imaginea unei solide, certe maturități a expresiei. Mie mi-a plăcut, dar eu însumi sunt un începător, prin urmare, este foarte probabil ca eu să nu posed acea facultate de analiză, care până într-un anumit punct, să-mi poată reliefa neajunsurile materiei poetice a altuia, când nici eu nu o contrilez bine pe a mea. Cuvintele, mai precis emoțiile naive, sau brute, nerafinate, mi-o iau înaintea expresiei, a unei expresii conștiente, raționale. Plus, că un text care trece drept naiv se face vinovat și de inconsistență, incoerență, lipsă de echilibru în acțiuni, episoade imaginare și reprezentări, sentimentalism excesiv, deși unii nu văd în asta neapărat un lucru rău, ori i-ar putea fi reproșată lipsa unei viziun clare sau arhaică, de a nu fi în acord cu mijloacele de expresie uzuale ale timpului în care a fost scrisă, deși nici asta nu ar fi ceva deosebit de reprobabil. Un text naiv, mai poate fi pur și simplu banal, în sensul că, deși eu sunt cuprins de cea mai înaltă și autentică traire spirituală scriindu-l, altora s-ar putea să nu le provoace decât indiferență sau amuzament, iar nici una dintre aceste reacții nu este de dorit. Sau, poate că textul nu e naiv, dar e sec și nu comportă vreo semnificație deosebită, poate fi un conținut liniar. Iar abundența tropilor nu este nici ea de bun augur. Un literat bun este capabil de a reda maxim de emoție printr-un minim de expresie, ori situația următoare, ideal este ca ceea ce ai de spus să fie atât de complex și profund, încât să te străduiești a simplifica pentru a putea fi înțeles, nu să expui un fapt banal într-un mod elucubrant, să ascunzi o viziune sracă în spatele unor cuvinte pompoase. Profunzimea ideatică desăvârșită, transpare într-un mod inconfundabil tocmai prin simplitate. Îmi vine în minte Dostoievski ca exemplu, sau Tolstoi. La polul opus ar fi un Foucault să spunem, care deține atât viziune hipercomplexă cât și o expresie elaborată, academică, dar transgresând academicul ca gen. Malraux iar ar fi ceva deosebit sau Kafka. Sau Steinbeck să vezi ce scriitură are, sau Mailer ori Sienkiewicz ei excelând în forma unor episoade de tensiune vecină cu o stare de colaps al psihicului... Îți îngheță mintea când citești cum uriașul Urban o vede pe firava lui regină, Ligia, legată de coarnele unui monstruos bour german și se avântă către el s-o salveze, sau să ne amintim dramatismul haotic, dement din Frații Karamazov, mie mi-a și venit să plâng acolo... e de râs... nu e de râs, aia e literatură bună. Privind spre astfel de oameni ai multe de câștigat, iar la un moment dat, virtualitatea aceea ți se întipărește atât de adânc în minte încât devine o stare a spiritului, un mod de a privi existența, devine o nouă realitate. Literatura merită efortul de a fi asimilată până la uitarea de sine, te umple cu ceva. Noi să continuăm a scrie și mai ales a gândi, căci gândurile sunt substanța scriiturii, nu cuvintele. Să fie de bine. | |
| = Am să țin cont | Valeria Herscovici [14.Aug.09 05:04] |
| Aș spune, dacă n-aș ști că eu mi-am cerut-o, că mi-ai desfiițat textul de tot. :D Poate că e cam siropos, dar nu cunosc nicio rețetă de prăjitură făcută cu sare în loc de zahăr...Ptr. gustul sărat s-au inventat hamburgerii. Am să mă străduiesc însă, să-i dau un gust mai acrișor. Mulțumesc. Cu simpatie | |
| = O confuzie | Daniel Ionuț Vasile [14.Aug.09 08:30] |
| Doamnă Valeria Herscovici, este o încurcătură, nu am desființat nici un text, mie mi-a plăcut din capul locului cum a fost scris. Oricum nu v-aș putea desființa nici un text, chiar dacă aș vrea s-o fac, dat fiind că sunteți o persoană mult mai matură spiritual decât mine, din contră, aș spune că eu am de învățat de la dumneavoastră, am lăsat și o adresă de mail pe pagina mea, doar oi avea vreodată norocul să-și piardă cineva câteva clipe din timpul său prețios și cu mine. Eu doar am vrut să vă comunic niște idei și să vă spun ceva despre felul în care văd eu lucrurile, dar fiind o persoană care adoră să facă schimb de idei cu alții, poate vi s-a părut că am scris ceva mai mult decât ar fi fost cazul. Oricum, trecem peste asta și va fi bine. Eu sper să putem găsi cât mai multe ocazii de-a vorbi. | |
| = Hold your horses! | Valeria Herscovici [14.Aug.09 11:49] |
| Daniel, am înțeles perfect punctul tău de vedere, precum și faptul că ți-a plăcut textul. Ia uită-te mai bine. Așa-i?... și dințișorii ăia rânjiți nu erau la adresa ta - eram autoironică. Tot cu simpatie | |