| = deosebită | Liviu-Ioan Muresan [02.Aug.09 11:32] |
| această poezie. Îmi place creșterea în intensitate, curgerea firească, limbajul puternic și asumat. Dănuț, e cel mai bun text pe care l-am citit pe pagina ta. Felicitări! Să o ții tot așa. LIM. | |
| = pentru voi | Danut Gradinaru [02.Aug.09 12:26] |
| Este ceva la care nu voi renunța niciodată indiferent de impedimente, de sacrificii, critici, rezultate e ceva ce am în sânge îmi curge prin vene respir și fără de care nu pot să trăiesc chiar dăcă uneori ceea ce fac pare lipsit de valoare. Este ceva ce mi-a intrat la suflet și de care nu pot să mă despart iar " Agonia " este a doua mea casă; aici îmi petrec cea mai mare parte din timpul liber și mai am de spus ceva: " chiar dacă voi nu mă vreți eu vă vreau " un gând bun pentru voi toți de care simt o legătură strânsă, puternică ca o familie. Vă mulțumesc! Mă bucură trecerea ta și semnul lăsat L.I.M. și apreciez mult un gând bun va fi întotdeauna un gând bun și eu mă bucur pentru el. Mulțumesc L.I.M. te mai aștept cu plăcere! | |
| = eroica | Alexandra Alb [02.Aug.09 21:35] |
| Poezia aceasta imi aminteste de patimile lui Hristos, care mi se par cea mai inalta sursa de inspiratie. Nu cred ca este intamplatoare constructia in zece strofe... cand am ajuns la cel de-al saptelea etaj, parca mi s-a taiat respiratia, pasind in "linistea aceea covarsitoare, din care timpanele nu distingeau nimic"; constructia, simpla si umila de altfel(conditii esentiale pentru un poem solid si plin de puritate), vibreaza prin determinarea arhitectului, prin credinta nezdruncinata, forta, pasiunea celui ce ramane fidel angajamentului sau poetic. Emotionant, iti vine sa ramai in ploaie, sa iti deschizi bratele spre cer si sa tot "ploaie in prostie" cu astfel de versuri, Danut! | |
| = Cine, când și cum? | Danut Gradinaru [02.Aug.09 22:39] |
| Oare care a fost cea mai mare inspirație a întregii lumi? Ce i-a făcut pe oameni să privească dincolo de aparențe, de ceea ce se vede? Unde am văzut cea mai puternică dragoste? Cine a fost păstorul care a adunat oile rătăcite ca apoi să se sacrifice pentru ele? Care a fost primul învățător ce ne-a arătat calea cea dreaptă? Cum am aflat identitatea noastră? Mai multe întrebări și un singur răspuns! Să-l cinstim mereu cu credința noastră! ... Îți mulțumesc Alexandra de trecere și vorbele frumoase! Semnul tău m-a mișcat profund. | |
| = da, dănuț | ciutura carmen luminita [02.Aug.09 23:37] |
| " și bietul poet asculta poezie" așa se definește dăruirea de sine, un text curajos, nemachiat inutil, bun, cu stimă pentru perseverență,L | |
| = cuvânt | Danut Gradinaru [03.Aug.09 02:13] |
| Cred că fiecare din noi are ceva de dat, mai devreme sau mai târziu ca un strigăt interior ce vibrează, ne răscolește, transmite impulsuri de orice fel într-un limbaj accentuat, mișcător, curgător printre toate. Nu știm când va fi, ce va fi, în ce fel va venii el, dar simțim cum clocotește în sânge, cum ne furnică, cum se desprinde prin dorința arzătoare de a vorbii. E ceva firesc ce zace în setea fiecărui cuvânt. Mulțumesc pentru trecere și vorbele frumoase! | |
| = parere | Ionut Caragea [03.Aug.09 05:47] |
| frumoase ganduri are acest om, inceputul mi s-a parut mai de forta, amintindu-mi de experienta poetilor din puscarii, care nu aveau pe ce sa scrie si scrijeleau pe pereti, iar daca nu mai aveau ce si cu ce scrijeli, incercau sa memoreze cat mai multe poezii... unele dintre ele necitite decat de ingerii mortii Deci, din punctul meu de vedere, poezia este in strofa 1, e veridica, doare. Chiar si strofa a doua ar putea incheia o poveste adevarata, poetul eliberat si adevarul privit dintr-o alta ipostaza... Mai departe devii patetic, mult prea patetic, si asta trage in jos poezia... felicitari pt primele 2 strofe, acolo e poezia | |
| = mișcător | Danut Gradinaru [03.Aug.09 12:14] |
| Da Ionuț, îndradevăr devine mișcător dar legat de titlu și subiect... un poet nu va renuța niciodată la poezie. Mulțumesc de trecere și semn! | |