| = . | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| Bună ziua, Mihaela Apostu în calitate de editor al Agonia.ro (unul care nu v-a citit textele până în prezent și care nu se numără printre editorii care au încadrat aceste texte la „Atelier”), am încercat să analizez poeziile publicate fără să țin cont (așa cum ați sugerat pe mail) de ce anume v-au spus prietenii (terapeuți, muzicieni ș.a.m.d.), atitudine pe care îmi permit să vă sfătuiesc să o adoptați și dv; și nu așa cum s-ar putea crede din cauza preocupărilor acestora (pentru că un om poate să aibă o cultură poetică solidă în ciuda preocupării sale), cât mai ales pentru faptul că sub raportul valoric al unei „adevărate opere de artă” (prietenul care a spus așa ceva pierde din vedere cât de mult s-a scris și se va mai scrie despre „Ce este opera de artă?”, mai ales una... „adevărată”), eticul (sub incidența căruia cade conceptul de prietenie) nu se substituie esteticului (cel mult ca temă sau motiv). pe rând: i) textele dv parodiază involuntar (sau nu) „îngerul” lui Nichita; dar, fiindcă nu reușiți (nici măcar parțial) să îi atribuiți o valoare poetică (nici măcar impersonală), tot ceea ce realizați este să îl translatați la periferia dintre anectodic și folclor (discursul amintind alocuri de bancuri, alocuri de basmele românești – ceea ce nu este rău, dar pentru un astfel de melanj vă trebuie îndemânare, nu glumă); dacă acesta este temeiul „sistemului dv filozofic de inspirație creștină” (așa cum pretindeți în mail), înclin să cred că nu vă este foarte limpede ce anume este un sistem filozofic; cât despre faptul că... prietenul vă spune că aceasta este „esența spiritualității”, transmiteți-i că nu ar fi rău să își lărgească puțin aria de selecție – mai ales că tipul acesta de clasificare aparține unui mistic veritabil, P. Țuțea). ii) am observat la aceia care publică pe site o atitudine oarecum contradictorie: există autori care stăpânesc punctuația, dar nu o folosesc; precum există autori care nu o stăpânesc, dar care abuzează de aceasta; dv vă numărați printre aceștia din urmă; exemple: „Galben cu verde s-amestecă/Vârfuri ascuțite și frumusețe”, “A trecătorului inimă, bucură”, “Muguri stau să –înflorească”… și mă opresc aici, aceste versuri aflându-se în mod consecutiv în prima poezie; evident, exemplele pot continua. iii) la cele de mai sus, se adaugă contragerile, sintagmele și construcțiile vetuste sau de-a dreptul deficitare; exemple: „s-amestecă”, „O oază de țepi” (și oaza ce face? „Străjuie vechile ziduri”), „ridică-ndrăzneți”, „cât de gingaș poate fi (un) suflet cu țepi!”, „Rece și cald,/ Contraste ce devin Unul.”, „Cu, capul plecat”, „Ma-nervezi” ș.a.m.d., exemplele putând (ca și în cazul punctuației) continua. Dacă luăm în calcul cele enumerate mai sus, trebuie să admitem că o analiză aplicată și amănunțită asupra textelor în întregul lor este inutilă. Chiar și această verbalitate excesivă la care recurgeți ar trebui să sporească limitele convenționale ale limbajului, să poarte discursul la un nivel superior al lexicului; de exemplu: aveți curajul să puneți în gura drăcușorului: „Bună, șmechere” (argotizând această esență a spiritualității, implicit sistemul dv filozofic de inspirație creștină), dar optați pentru „îi trage un șut în fund îngerului”; credeți-mă, cuvântul potrivit este „cur”; nu umblați cu jumătăți de măsură în poezie, pentru că, parafrazând, pe cel căldicel îi va scuipa poezia din gura ei. Totuși, o oarecare sensibilitate răzbate din conținutul textelor dv. Totodată, dovediți că puteți păstra coerența discursului inclusiv pe texte de mai mari dimensiuni. Dacă veți opta pentru corectarea aspectelor menționate și veți reuși să abandonați prolixitatea stilistică, abundența de fleacuri și de asocieri fără nici o valoare semantică în prezent (pentru că în nici un caz nu putem vorbi despre revalorificare), veți constata după un timp o îmbunătățire evidentă a calității scriiturii; până atunci, eu cred că exercițiul „Atelierului”, sugestiile pe care le puteți primi (dacă puteți) și interacțiunea cu alți autori (chiar dacă nu „prieteni” – vb ceea, mai bună o critică sinceră de la un dușman) vă vor fi foarte utile. vă doresc succes | |
| = Feedback | Apostu Mihaela [15.Aug.09 16:06] |
| Multumesc pentru apreciere, asta incerc sa fac, sa vaz unde sunt eu acum! Poeziile sunt despre mine asa am fost eu pana acu, incercarea mea de a ma intelege, iar pe Nichita, Tutea nu i-am citit, nici o carte de sistem filosofic. Am citit Eminescu, Cosbuc, Creanga - astea is modelele mele. Ce inteleg eu prin sistem filosofic e atunci cand tu pentru tine reusesti sa dai un sens vietii tale, iar asta sunt poeziile mele cu toate minusurile pe care mi le asum. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si intra-devar sunt multe discrepante... "Cat de gingas poate fi un suflet cu tepi"= unii oameni agresivi verbal, egoisti, care pentru a ajunge unde si-au propus calca peste destule bataturi...ei asta e masca lor, sunt tepi lor....si masca asta dura ascunde, este o aparare pentru o sensibilitate foarte mare = gingasie...si in lumea asta e "o oaza de tepi", adica am intalnit multi astfel de oameni. Prietenii care au facut aprecierele au contextul, dvs. nu il aveti. Iar pentru sistemul filosofic, adica pentru sens, am scris un eseu si o sa il postez pe agonia. Iar masca mea pentru sensibilitatea mea a fost fata de mine, indiferenta fata de mine, iar fata de altii, ascunderea durerii si tristetii mele. Mihaela | |