| + Mircea Nedelciu | Marina Nicolaev [29.Jul.09 22:51] |
| Prin acest eseu, Angela Nache Mamier a reușit, de-o manieră concentrată, să capteze atenția spre conținutul unei cărți care nu ar trebui să lipsească din volumele propuse a fi aprofundate în această vară. În timpul studenției, Mircea Nedelciu avea în cenaclul lui Ovid Crohmălniceanu un loc aparte, și ceea ce fascina, era un echilibru interior creativ de invidiat, total diferit de exuberantul de atunci Florin Iaru ("Înnebunesc și-mi pare rău"-1990) sau de tăcutul Mircea Cărtărescu ("Visul"-1989). Avea o stranie și tragică maturitate în toate acțiunile sale literare de atunci și știu cât m-a impresionat una din primele sale cărți "Amendament la instinctul proprietății" - 1983. Mai târziu ne-am reîntâlnit în atelierul prietenului său regretatul pictor Ion Dumitriu (și el plecat prea devreme dintre noi). Era captivant în conversație, de o rară discreție și modestie. A deschide porțile operei lui Mircea Nedelciu este un act de responsabilitate pe care Ioana Geacăr îl asumă în totalitate, necondiționat, cu profesionalism, în instanța istoriei literare. Bravo, Ioana Geacăr! | |
| = marina | Nache Mamier Angela [29.Jul.09 23:14] |
| multumesc marina am scris aceasta cronica pentru ca ioana geacara a vut inteligenta idee de a repune în lumina "cazul nedelciu" vreau s aspun "cazul de constiinta" am cunsocut putini autori pasionati d eviata si viata lui se confunda cu literatura avea geniu ,scântei de geniu,era un barbat inteligent ,frumos,fin,generos as fi fericita sa citesc marturii ale celor care au avut sansa s aîl cunosaca îndeaproape eram nascuti în noembrie deci copilareste pâna si aceasta ne-a apropiat ,nu numai respectul sacru pentru scrisul celuilat ,tineri autori ,opusi pe fata regimuli de altfel volumele putine publicate în acest timp dezvaluie aceasta crunta înfruntare cu un regim "à la Mao" cred ca în asemenea vremuri se nasc multi adevarti martiri ai scrisului,revolutionari am învatat mult ,m-am contaminat de curajul lui iova,craciun,nedelciu etc... | |
| + Analiza pertinentă... | Emil Iliescu [30.Jul.09 00:26] |
| Analiza pertinentă, îndrăzneață a doamnei Ioana Geacăr, aduce în prim planul actualității un scriitor și un om de o frumusețe interioară și spirituală rar întâlnite în realitatea în care s-a mișcat. Opera sa, poate nu atât de cunoscută și comentată, cum ar fi meritat, ne-a lăsat imaginea unui scriitor ce a forțat barierele convenționalului vremii sale, experimentând o literatură novatoare, ce a revoluționat partitura în care se scria și se gândea în acei ani de "exil" literar în propria ta țară. Comentariul aplicat și dens al Angelei aduce un omagiu, atât scriitorului Mircea Nedelciu, cât și criticului Ioana Geacăr, care a știut să împlinească moral o datorie a generațiilor care au venit după autorul acelei scrieri memorabile «Aventuri într-o curte interioară». Am fost coleg de an la facultate cu Mircea. De asemenea, cu Ioan Flora și Gheorghe Crăciun. Trei oameni deosebiți, care încă din primii ani de facultate ardeau ca un antic Nessus, învățând să scrie...Ne despărțeau doar pasiunile. Scrisul, pentru ei, muzica folk pentru mine... Dintre ei trei, Mircea era cel mai echilibrat. Un om care vorbea puțin, dar profund, văzând viața ca pe un ring din care cu orice preț nu trebuie să ieși învins! Destinul a vrut ca, deși plecat dintre noi prematur, să rămână etern printr-un manifest literar de o factură singulară a anilor '80. Felicitări doamnei Ioana Geacăr pentru acribia și pasiunea cu care s-a aplecat asupra operei lui MIrcea Nedelciu! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| + O carte eseu care mai face puțin lumină în postmodernism | Călin Sămărghițan [30.Jul.09 00:43] |
| Este o carte absolut impresionantă prin puterea de analiză și stăpânire a mijloacelor criticii literare. E o carte prin excelență critică, dar care se citește foarte ușor. Este o analiză minuțioasă a mijloacelor stilistice dar și tehnice ale marelui optzecist și, apreciată de Eugen Negrici, cred că este o analiză ce nu mai poate lipsi de acum încolo, când se va mai aduce vorba de Mircea Nedelciu. O carte absolut esențială pentru cineva care vrea să afle cum se scrie. Este un "eseu" de proporții covârșitoare, cu o bibliografie impresionantă. O invidiez pe doamna Angela că mi-a luat-o înainte cu prezentarea cărții, dar o felicit pentru aducerea acesteia în atenție. Subscriu aprecierii dânsei despre "conștiința literară a autoarei" și subliniez puterea de sistematizare din partea Ioanei Geacăr a scriiturii unui autor care a făcut din sistematizarea însăși un crez artistic. Totodată, autoarea cărții așează, diacronic, experimentalismul lui Mircea Nedelciu, nu atât de mult în rândul curentelor literare, ci, mai degrabă, în rândul atitudinilor estetice ale marilor artiști, prin care aceștia au străbătut, au înregistrat și au reflectat realitatea în creațiile lor, dar nu înainte de a-l lua de braț pe cititor pentru a și-l face pe acesta companion de drum. Excelentă prezentare a unei excelente cărți. | |
| = emil+calin | Nache Mamier Angela [30.Jul.09 10:14] |
| dle Emil, am citit cu atentie rememorarea dvs si ne putem considera fericiti ca am cunoscut poate pe cel mai talentat din acest grup d etineri scriitori care au ars pâna la cenusa pe rugul artei cei (care fara sa citeasca un rând si fara sa fie capabili de a scrie ei ceva lizibil)trateaza imediat de "proletcultisti" acesti adevarati martiri ai scrisului de pe timpul comunismului ,m-au incitat sa scriu despre aceasta carte atât de bine scrisa,caci mircea nedelciu a fost si ramâne un mare autor,un mare deschizator de drumuri în conditii intolerabile merci pentru steluta dle Calin Samarghitan, placut surprinsa de a va vedea pe pagina mea si mai ales ca sunteti atât de bine informat în ceea ce priveste acest volum analiza dvs pertinenta ma încurajeaza sa continui în directia analizelor de carte,caci e singurul mijloc de a patrunde în sufletul si intentiile unei carti parerea mea este ca ar fi loc pentru un articol scris si de dvs despre cartea ioanei geacar caci veti aborda probabil din un alt unghi,e loc pentru toti cei care simt nevoia sa se exprime în mod normal cronica va apare în revista Astra,mai ales ca Mircea Nedelciu venea des la Gheorghe Craciun si puneau tara la cale împreuna,urmariti si jenati de o armata de securisti care nu le-au facut viata prea usoara merci de trecere,cartea inteligenta a ioanei merita stima si consideratie | |
| = & | Marina Nicolaev [30.Jul.09 18:01] |
| Mai doresc să subliniez acea prietenie specială a pictorului Ion Dumitriu și Mircea Nedelciu. Ion Dumitriu avea un atelier impecabil de un bun gust și o ordine rar-întâlnite, de-altfel fiind renumit pentru spiritul său pedagogic la liceul de arte plastice "Nicolae Tonitza" unde era profesor. In atelierul lui Ion Dumitriu se consuma numai ceai cu o ceremonie specială. După care urma colecția sa de chei, o ladă veche, plină de chei din toate colțurile lumii, o altă ceremonie fantastică. Mircea Nedelciu era de fiecare dată încântat de povestea cheilor și o asculta cu evlavie. Niciodată nu m-au fascinat povestea unor chei ca în acea perioadă, din nefericire pierdută. | |
| = îm completare | Marina Nicolaev [01.Aug.09 00:51] |
| "Dictatura auctorială. Eseu despre proza experimentală a lui Mircea Nedelciu" devine operă de referință. O găsim deja aprofundată în teze de doctorat (Spre exemplu, în "Mircea Nedelciu.Monografie" a doctorandei Tofan Onirica-Liliana: http://wwww.ugal.ro/doc/Rezumat_teza_Tofan_Onorica_Liliana.pdf?PHPSESSID=76b1b4f4aa991792fcca2b992acd0e11 Încă o dată, bravo Ioana Geacăr! | |