| = .... | nica mădălina [28.Jul.09 16:45] |
| sta bine pe picioare textul acesta. ma intreb insa ce ar fi iesit daca tzara si-ar fi continuat stilul din scrierile de tinerete (ma refer la "primele poeme", mult spus naive, la nivel tehnic, cel putin, si mai ales comparativ cu ce a ales ca metoda pentru restul vietii), iar picasso s-ar fi limitat la pictura. cu alte cuvinte si in concordanta cu ceea ce insasi miscarea dada a sustinut ca fiind necesar in cadrul mai larg al avangardei, cred ca a nu o depasi (pe ea, pe miscarea dada) constituie in fapt, daca nu o negare a ei, cel putin un deserviciu ce i se aduce. asadar, bine concluzionat aici prin acel "de senzatie". ce intreb este daca dincolo de ostentatia care zgandareste senzorialul, starnindu-l pe acest "de senzatie" ramane, din cartea asta, la fel de mult ca in straturile de suprafata, usor excitabile, cum e stiut. straturi ale cititorului, fireste. | |
| = . | Ela Victoria Luca [28.Jul.09 17:26] |
| de azi poti insera scriere html, italic, bold, bolditalic, foto etc. succes! si felicitari ptr articol, speram sa faci o serie sustinuta si buna! ela | |
| = Tzara | Yigru Zeltil [28.Jul.09 18:49] |
| Eu nu cred că "Primele poeme" sunt atât de diferite de creațiile sale din perioada mișcării dada. La nivel tehnic, da, dar practic figurile de stil sunt deja suficient de neobișnuite încât să-l distingă de simboliști sau chiar de colegul său, Ion Vinea. Îți recomand să citești "Hamlet (fragmente de ciorne)", e un poem neterminat care nu se află în ediția originală a "Primelor poeme", ci în ediția din 1971. Poate că ai citit-o deja! Dar poate că n-ai remarcat-o, așa cum și autori de antologii precum Marin Mincu sau Laurențiu Ulici au trecut-o cu vederea... Oricum, trebuie să menționez că unele versuri din "Primele poeme" au fost reciclate în volumele următoare (de ex., versul "Amintire cu miros de farmacie curată" din "Vacanță în provincie" se regăsește în "le dompteur de lions se souvient" ("îmblânzitorul/dresorul de lei își amintește") din "vingt-cinq poemes"). Știu că "adevărații dada sunt împotriva lui dada", dar este un neadevăr, cred, să spunem că Tzara a fost mereu dadaist sau suprarealist get-beget. N-am avut ocazia să citesc prea multe dintre versurile lui Tzara de după "Omul aproximativ", așa că nu pot să mă pronunț, dar am auzit că, începând cu "Midis gagnes", poezia sa capătă accente social-politice - "tentativă de reconciliere a suprarealismului cu marxismul", zice Wikipedia. Aparent, accentele astea dispar în volumele din ultimii ani, dar, din nou, nu am citit destul încât să mă pronunț... | |
| + "Timpul va spune mai multe, dacă nu este asasinat între timp... " | Marius Surleac [28.Jul.09 18:54] |
| Un articol fain, diferit față de ce poți citi în fiecare zi pe site sau nu. Un articol care mai îmbogățește cultura, despre dadaism în general, celor care sunt interesați de acest curent. Redându-ne pasaje din carte dar și imagini, se cunoaște avangarda pură, dar simt în acele cuvinte și un pic de influență suprarealistă. Poemul pe care tu l-ai scris dintr-o rearanjare avangardistă a cuvintelor, susține ceea ce au vrut și ei. Cred că acele cuvinte în plus pentru a varia șirul posibilităților au fost alese cu grijă de cei doi, pentru a oferi posibilități în același timp similare și diferite. În ultima imagine se poate observa chipul unei persoane, asemănătoare tablourilor lui Picasso, însă aici contează contrastul, focalizarea - găurile în hârtie sunt dispuse în așa fel încât să traseze contururi, ochi, gură, ș.a. Buuun! Marius | |
| = Marius | Yigru Zeltil [28.Jul.09 19:29] |
| Strict vorbind, cartea de față nu poate fi etichetată ca fiind "dadaistă", fiind lansată la multă vreme după ce însuși Tzara a dizolvat mișcarea în anii '20. Dar clasificarea nu contează atât de mult. Mă rog, "Personajul" lui Picasso pe mine mă face să mă gândesc la o pasăre (o bufniță?) într-o discotecă, salutând cu picioarele și țipând "cooool"... Ne mai vedem! Yigru Zeltil | |
| = Poezia concretă, vizuală, spațialismul poetic la Tzara | Dragoș Vișan [22.Aug.09 14:54] |
| Un articol excepțional! Nu doar compoziția poemului rotativ este letristă, euristică, ci și realcătuirea sa. Tristan Tzara a fost, prin urmare și un reprezentant al poeziei concrete, al spațialismului poetic. Poemul cosmogonic al lui Tzara are și sarcasmul știut, dar și intuiția unui extaz, unei inițieri personale. Parcă s-ar plonja direct în vremurile de astăzi, în vremurile cu țepi și colți pe care le trăim chiar noi! Nici mai mult azi - exact dezabuzarea noastră de toate, de politica șovăielilor care ascunde impostura... Abia aștept din partea d-stră, d-le scriitor Zigru Yeltil, recenzia cărții agonice a lui Tzara, Parler seul! | |