| + da | emilian valeriu pal [25.Jul.09 12:31] |
| Am citit textul mai intii fara sa ascult piesa si mi-am zis ok , nimic deosebit. Apoi am citi textul pe melodie. E un tango adevarat. Tot. Si textul si piesa. Mi-au dat lacrimile. multumesc. Daca iti creste numarul de afisari sa stii ca e de la mine. E simplut la prima vedere textul, dar cind intri in atmosfera nu poti sa nu dansezi sau sa nu-ti aduci aminte. Din punctul meu de vedere o impletire frumoasa. PS. Chiar am ascultat cu lacrimi in ochi. Fiecare are pierderile sau departarile lui. | |
| = ps | emilian valeriu pal [25.Jul.09 12:37] |
| M-a prins acum maica-mea ca ascultam la nesfirsit piesa asta. Spuneai intr-un comentariu recent ca o steluta inseamna "intra lume, ca se merita sa citesti". Eu spun acum intra lume ca se merita un tango. | |
| = narcotango | Măjeri Andrei Tiberiu [25.Jul.09 17:10] |
| o atmosfera minunata! retin "argentina plange", "deschide-mi spaimele tale" felicitari! cu stima, andrei | |
| = Emilian, Andrei | silvia caloianu [25.Jul.09 21:40] |
| va multumesc de receptivitate. cred ca as fi innebunit de nu mi-as fi scris unele texte "eliberatoare", ca acesta. mi-au ajutat melodia, intertextul: e un tango in care "mie imi ploua zborul cu pene"... (mai tarziu, am adaugat si "oamenii / ploaia". nu sunt sigura ca e bine, poate ca era mai sugestiv, fara de...) jos, am lasat link spre o inregistrare a melodiei (sus e live). | |
| + voi pleca înspre zori dar mai întâi | Maria Prochipiuc [26.Jul.09 00:15] |
| O confesiune în versuri ce trmite spre mai multe sensuri, pe cât de ușor de tradus, pe atât de incifrat, totul se realizează la nivelul expresiei lingvistice: de pe când visam în banca mea de la fereasră / deasupra cuvintelor / să te naști. Eul se confesează aici direct: nimic nu s-a schimbat aceeași solitudine , autoarea se află într-o situație existențială unică. Subiectul și obiectul contemplării se întrepătrund într-un tango așa ca într-o noțiune fizică pur și simplu mă înțelegi / irezistibil plouă dragul meu argentina plânge / narcotango / dansăm nevăzuți narcotango. Aici Eul încearcă să se clarifice pe sine, încearcă să-și vadă dimensiunile invizibile ale sufletului, elementele sale de profunzime, pe care doar le simte: de pe când visam în banca mea de la fereasră / deasupra cuvintelor să te naști / mă prefăceam că ascult profesorul / încerc și acum să . Un fel de privire în sine ce se desfășoară ca o stare emoțională: au trecut ani și nu s-a mai aflat / sub desene de cretă cine / cine sunt mai frumoși / oamenii / ploaia / narcotango / bună dimineața / bună seara. Pe undeva se simte ca un ,,zvon, simțit interior nu însă perceput: plouă iar august! Neliniștea este confirmată: și nu mai știm / deschide-mi spaimele tale precum , iar neliniștea trăită e doar un fior al tentativei de pătrundere în zonele abisale ale propriei ființe, da, și iar plouă iar august | |
| = Mariei, cititorilor mei | silvia caloianu [26.Jul.09 08:46] |
| Maria, de mult nu te-am mai auzit. Ti-am urmarit cu interes, reflectiile... Primul lucru pe care l-am facut, ulterior: mi-am incadrat acest text la "poezii de dragoste" :) Ce mare dreptate are "prietenul meu Freud"! (am zis si in volumul "niciodata pe nume"). Astfel, de la fetita ingandurata, din banca de la fereastra, singuratica, intr-o lume detasata, mi-a venit expresia "deasupra cuvintelor", cu gandul la pshihologia abisala a lui Nietzshe, care m-a dus la Nichita, sarind, mai intai, prin cercul primejdios, de foc, al realitatii (cam atat cat sa spun "dragul meu...?"). Ce e realitatea? Care sunt mariginile, hotarele sale? Da, pe blog as fi marcat altfel "tragerea cortinei": ar fi fost video, dupa expresia "dar mai intai / narcotango", restul textului urmand a fi lecturat pe melodia respectiva. Dar, as vrea sa cred ca poemul s-ar putea sustine si itr-un volum de hartie. | |
| = . | silvia caloianu [05.Aug.09 08:49] |
| ma deranjeaza o virgula, cel putin, in raspunsurile mele de mai sus. incerc sa ma explic. deraiez. aiurea. a nu se lua in consideratie nimic din ce debitez prin subsolurile textelor semnate de mine, in general, exceptand multumirile adresate comentatorilor, cititorilor. | |
| + narcotic tango | Călin Sămărghițan [05.Aug.09 11:00] |
| Știi ce ai din tango și ai transpus foarte bine în text? Acea mișcare brusc oprită, acel gest suspendat după care poate urma orice. Orice direcție, orice figură. Și fantastic cum speculezi asta. Textul e totodată foarte senzual și el, ușor languros pe alocuri, dar îi face bine. Ruperile semantice sunt în acord cu ce spuneam mai sus. E bine inserat acel ”cine sunt mai frumoși/ oamenii/ ploaia”. Tangoul atașat e magnific și te transportă într-o stare cu totul aparte. Poezia începe foarte personal și aproape timid, pentru ca mai apoi să se desfășoare incredibil de armonic, un melanj de gânduri cu expresii retorice, de abstractizări cu concretizări foarte precise, la locul lor, nimic haotic. Repetiții de efect: ”narcotango, narcotango” ce devin narcotice. Peste tot sincopele invită la un pas în plus, la încă un gest de imaginat, la încă o mișcare la care e invitat cititorul să participe afectiv. Nimic nu este spus până la capăt, totul e suspendat, sensurile rămân deschise. Lansează incitante și elevate sugestii și naște subtil profunde trăiri interioare. O expresie rarisimă: ”deschide-mi spaimele tale precum/ plouă iar august”, unde ”plouă iar august” e o minunată formulă stilistică de înlocuire a categoriilor logice, o sublimare a metonimiei, foarte reușită, în cheie contemporană. O poezie plină de miez și de sens. Un mesaj pregnant, ai cu adevărat ceva de spus, de transmis anumite stări, și reușești asta. Foarte bine scris, muzical și artistic, surprinzător și fascinant, provocator și mângâietor, sentimente aduse la suprafață și transfigurate imaginativ, speculație conceptuală și concretețe de moment. Sensibilitate și fermitate, avânt și încremenire. Un adevărat tango transpus în text. Eu n-am mai întâlnit așa ceva. (Simt o singură disonanță, foarte-foarte subiectivă, dar care m-a împiedicat să urlu ”excepțional, e perfectă!”. În legătură cu acea mișcare brusc oprită de care spuneam la început: la ”încerc și acum să” mi se pare prea exagerată eradicarea indicativului prezent de după conjuncție. Acea suspendare, care formează ”tehnica” acestei poezii, peste tot o faci semantic - foarte bine, doar aici o faci gramatical - ceea ce mi se pare exagerat, aduce a limbaj telegrafic și neelegant, și mai ales tangoul nu se pretează la așa ceva. Sper că m-am făcut înțeles.) Oricum, poezia e foarte reușită, e o încântare să o savurezi. Toată admirația. | |
| = ... | Veronica Valeanu [05.Aug.09 11:09] |
| "cine sunt mai frumoși oamenii ploaia" - e un extras din melodia Paulei Seling -Ploua in luna lui marte titlul imi place. | |
| = * | Marina Nicolaev [05.Aug.09 11:42] |
| E interesantă inserția muzicală, de-altfel dă o notă nostalgică, iremediabilă. Și dacă totul, decorul, iubirea, visul, inclusiv tangoul argentinian, gravitează oniric în jurul lui Nichita, vom îmbrăca această haină de ploaie singurătate și spaimă (aluviune, potop etc) nu doar pentru că "irezistibil plouă dragul meu argentina plânge" ... O idee... P.S. oops! cultura unora se oprește la Paula Seling... | |
| = offtopic Nicolaev | Veronica Valeanu [05.Aug.09 11:48] |
| Marina Nicolaev, nu va permit sa ma jigniti! si jignirea gratuita e un act de lipsa de civilizatie. | |
| = cine-s mai frumoși? | Călin Sămărghițan [05.Aug.09 11:59] |
| Exact, dna Veronica. Înaintea Paulei Seling a cântat-o Alifantis și înaintea lui a scris-o Nichita, o știm cu toții, nu mai trebuie precizat neapărat. Deci inserția rămâne de efect, așa cum am spus, dulce memento al marilor acte artistice. De fapt acesta e tangoul, rememorare amestecată cu vise. Îmi place cum spune dna Marina Nicolaev despre ”nota nostalgică iremediabilă” adusă de inserția melodică. Are un ritm cu totul seducător și parcă ai asculta-o la nesfârșit. Acea ”Argentină care plânge” e o poezie în sine. Încă o dată, dacă nu v-am plictisit deja: foarte mult mi-a plăcut. | |
| = . | ștefan ciobanu [05.Aug.09 12:37] |
| : personal nu cred ca insertia aduce plus poeziei. nu este nevoie de ea. e destul de puternica poezia in picioarele ei. argentina plange ma duce cu gandul la o alta melodie. | |
| = . | alexandru moga [05.Aug.09 14:02] |
| poem sentimental versurile silviei sunt personale cu imagini si ritm sustiunut lasa mereu loc unui graunte de excentricitate si concretete nu cred ca silvia are nevoie de carjele lui nichita dar sunt cate unii care numai asta au in cap nichita nichita nichita asa o isterie ma rog poema imi place mult :) | |
| + ***** | Marina Nicolaev [05.Aug.09 18:37] |
| ...Dar tot acest poem este o doar interfață. Acest poem nu trebuie privit doar ca un simplu poem de dragoste. Este o declarație de apartenență spirituală. Profunzimile textului sunt în alt registru, pe care, da, Silvia Caloianu, unii dintre noi l-am putea intui: această nevoie vitală de Nichita în contextul arealului geografic (și politic...) al autoarei, pretextele folosite: visul-coșmar, cei doi iubiți dansând fără a mai respira "niciunul dintre noi nu părea să respire", nevoia de protecție, o altfel de protecție, subtil spusă, nevoia de Poezie - această "haină de ploaie" a celor de departe, un dans narcotic, hipnotic, ca un ritual al celor care deși se mai vor în viață, sunt deja pierduți...dansăm nevăzuți narcotango / și nu mai știm ...ce nu mai știm? Nici ei, nici noi, nici voi? Argentina plânge, de acord, dar Basarabia...? Toate aceste inserții în/dinspre textele lui Nichita nu sunt absolut deloc întâmplătoare, această sete și foame de Nichita în pasajele poemului, într-un colaj conștient, de mare subtilitate, tot acest dans cu efect halucinant căruia nu-i putem niciodată rezista... Tonul întregului poem este tragic, ca la sfârșit de lume. Poemul Silviei Caloianu îmi amintește de Gabriela Szabó alergând cu tricolorul pe umeri pe stadion atunci când a câștigat la Jocurile olimpice din 2000. Silvia Caloianu dansează hipnotic, la nesfârșit, cu poemul de suflet al poeziei românești, și mai ales, Nichita, nu întâmplător Nichita... În fața acestui tricolor din inima Silviei Caloianu, mă înclin. | |
| = tuturor comentatorilor | silvia caloianu [06.Aug.09 23:46] |
| v-am ascultat cu mult interes si emotie, va multumesc de timpul vostru. (m-ati coplesit, Marina, Calin...) | |
| = * | Maria Gold [24.Aug.09 12:00] |
| n-am mai intrat demult aici vin uite ce gasesc "deschide-mi spaimele tale precum" dansezi dansul acesta silvia viata | |
| = Raspuns (Maria Gold) | silvia caloianu [07.Jul.10 09:23] |
| Da, Maria... Mai intra, cred ca mai sunt. | |