| = On "Podul sângelui" | liviu ofileanu [13.Jul.09 20:41] |
| Alexandru Mărchidan, poemul are un aer de deja vue care rezistă prin frumusețea aparte a unei construcții de genul: "unde casele albe din sat au rădăcini și totuși noaptea ele pleacă spre locuri unde oamenii nu au vârstă. vinul este mai îmbătat de amintirea strămoșilor decât cei care-l beau." Cu plăcerea lecturii, liviu | |
| = Dlui Liviu Ofileanu | Alexandru Mărchidan [13.Jul.09 21:19] |
| Va mulțumesc frumos pentru cele spuse și pentru semn! | |
| = Încearcă și așa: | vasile salisteanu [15.Jul.09 20:58] |
| mă întorc pe drumuri uitate/ ca într-o poveste/ aruncată în ape tulburi/ de somn(fără ca)......unde se face că aluatul dospește(fără se)....unde casele albe au rădăcini(fără din sat). Cu simpatie. | |
| = Vasile Salisteanu | Alexandru Mărchidan [16.Jul.09 09:28] |
| Este, într-adevăr o bună sugestie. O să țin cont de ea mai ales ca mod de exprimare pus față în față cu modul de exprimare din poezia de mai sus, unde enumerația poate plictisi (eu am mizat și pe un "efect de așteptare" - oricum așa am simțit-o că sună bine, dar îmi prinde bine alternativa pe care mi-o propui). Mulțumesc pentru lectură! | |