| = De citit | George Pașa [11.Jul.09 23:25] |
| E o carte interesantă, Felix, mai ales pentru cei care nu sunt familiarizați cu poezia Ahmatovei, mai ales că are, după cum spui, și o serie de traduceri bine realizate. Având posibilitatea să îi citesc în original poezia, pot să spun că are importanță, cel puțin pentru lirica secolului XX. Am încercat și eu câteva traduceri din lirica autoarei, dar nu prea mi-au reușit. Poezia Ahmatovei probabil e mai ușor de tradus de către femei. | |
| = gândul meu despre... *felix și...cutitul de argint!*... | ioana matei [14.Jul.09 22:42] |
| "Și, ca un element de picanterie cochetă, cartea conține la sfârșit câteva fotografii ale artistei . Dovadă că și femeile frumoase pot fi poete. Ba mai mult, că știu cum să sufere – unele, puținele." și...gata concluzia!... chiar un text... "Despre vechi poete frumoase"... | |
| = despre umila stilizare a lui Caraion dupa trad. din rusa | Dragoș Vișan [08.Aug.09 11:02] |
| Oare traducerile sau stilizarile lui Ion Caraion pe textele Annei Ahmatova nu sunt mostre de masculinizare discursiva? Fiecare poet-traducator are mai multe alternative, cand se intalneste cu un discurs poetic avand codul lingvistic diferit (si sa ne gandim ca Ion Caraion a folosit munca la "negru" pentru traduceri, nestiind exact rusa): 1. Sa recurga la o redare fidela in limba de traducere a sentimentelor autorului, radiografiind exact starea sufleteasca prin frazeologia analoga, apoi sa dea ritm, metrica, rima, ce-o mai fi...; 2. Sa refaca partial, prin stilizare mai putin neutra, un limbaj, sa-i spunem erotic de exemplu, asa cum il inteleg femeile si barbatii din tara sa; 3. Sa refaca total, daca s-o pricepe, discursul ca pe propria sa poezie. Pentru ca traducerea, implica si o mare doza de creativitate proprie a celui care o face. Mie mi se pare ca Ion caraion recurge, profesionist la a doua varianta. Nu ele este traducatorul textelor din Ahmatova! Poate sotia sa, Valentina, poate alt scriitor. Sa nu-l acuzam degeaba pentru greselile lingvistice - care exista desigur uneori - pentru ca el folosea deseori "negri" in traducerile din lit. canadiana, americana, elvetiana, luxemburgheza, poloneza, rusa etc. Numai franceza, dupa cum marturiseste in Jurnal II, ii prilejuise o traducere integrala din Baudelaire, inca de pe bancile liceului, pe care o gazda tipicara i-a pus-o pe foc. Daca luam la recitire antologia din poezia franceza in trei volume, editata impreuna cu Ov.S. Crohmalniceanu, se observa efortul sisific al traducatorului autentic Ion Caraion de a respecta si materialul lingvistic. Respectul sau fata de cuvintele naravase, care pot sa il tranteasca la pamant pe un jockeu sau farsor al artei traducerii, daca ar exagera cu inovatii proprii, ma fac sa cred ca traducerile din rusa ale lui Ion Caraion sunt simple stilizari dupa prime variante luate de la "negri" mai putin exersati. Articolul este excelent, dar mi-am permis sa va dau aceste precizari despre complexitatea unei stilizari poetice - destul de meritorii, pentru ca Anna Ahmatova a fost promovata si in cometariile critice ale comparatistului Ion Caraion spre atentia publicului de pe vremea lui Ceausescu, in vremuri cand era destul de riscant sa i se publice versurile. | |
| = merci | felix nicolau [11.Aug.09 17:16] |
| chiar incantat de comentariile de mai sus. cat despre ce spuneti dvs, dle Dragos Visan, sunt intru totul de acord. si ma bucur ca mai exista oameni atat de versati intr-ale literaturii clasice,deja, pe acest site. Stiti mai multe decat stiu eu | |
| + Stil personal | Tudor Cristea [22.Oct.09 14:40] |
| Un text foarte bine scris, cu observații la obiect (dar și depășind, grațios, obiectul), reușind să echilibreze interesul față de poetă cu cel față de autoarea cărții și a traducerilor anexate. Stil fluent, agreabil, personal... | |