| = . | Ligia Pârvulescu [06.Jul.09 15:44] |
| Dragut, desi stiu ca la tei n-ai facut referire la miros, numai numele "tei" duce cu gandul la miros, cel putin la mine, asa ca am fost putin derutata de mirosul de regina noptii din final. Adica, un miros pe poem cred ca e suficient, ai putea sa schimbi teiul cu alt copac mai fara...miros :) E doar o perceptie a mea si desigur doar o parere. | |
| = virginia-zen | Nache Mamier Angela [06.Jul.09 15:53] |
| merci pentru comentariul la ultimul poem al meu care din partea unei "mâncatoare de mere" m-a parfumat cu aroma unei livezi haiku-ul tau prelungeste acest parfum care de asta data cucereste simturile si narile mele avide de arome zen orientale ,fine si senzuale în acest scurt poem "regina noptii" este virginia...este ceea ce resimti probabil când ajungi la aceste cânturi retinute dar ametitoare ,când ridicam capacul laditei în care stau florile de cires trecute si prezente natura este zeitatea care te îngenuncheaza à perpétuité,vocatia este sincera | |
| = Luceafăr legănat.... | Virginia Popescu [06.Jul.09 16:15] |
| Ligia, prima variantă a acestui haiku suna așa: noapte senină - luceafărul legănat pe frunze de tei Era mult mai aproape de ideea teiului, înflorit bineînțeles... Totuși, de data aceasta nu am vrut să atrag atenția asupra mirosului de tei, ci asupra mișcării ritmice a frunzelor în bătaia vântului care dezvelesc și acoperă luna rând pe rând, dând impresia de legănare a acesteia... Rămâne mirosul de regina nopții, la fel de puternic ca și acela al teiului pe care o să-l purtăm în inimă până la anul, când va înflori iar... Mulțumesc de trecere și de semn... | |
| = revin | Ligia Pârvulescu [06.Jul.09 16:22] |
| Virginia, daca citeai doar un pic mai atent comul meu, vedeai ca am spus ca parafrazez "stiu ca nu la mirosul de tei ai facut referire". Eu iti spuneam doar ce se percepe de la mine ca cititor, desi ti-am inteles intentia. Atat. | |
| = Moștenirea Annei de Noailles... | Virginia Popescu [06.Jul.09 16:28] |
| Dragă Angela, porți în suflet o mare comoară din care dăruiești tuturor în jurul tău cu o mare generozitate, fără ca aceasta să se epuizeze: dimpotrivă, ea crește mereu, căci dragostea se hrănește cu dragoste... Cred că amândouă moștenim ceva de la naturismul Annei de Noailles. Desigur, tu ai luat mult mai mult decât mine.... Cu multă prețuire... | |
| = Mulțumesc pentru precizare ! | Virginia Popescu [06.Jul.09 16:33] |
| Ligia, mulțumesc pentru precizare: am înțeles. Cu aceeași stimă... | |