| = ptr V.M. | Alexandru Corneliu ENEA [05.Jul.09 17:58] |
| cata tristete ai in ultimele trei poezii! cata singuratate si lipsa de bucurie autentica! oare ai pretentii prea mari sau nesansa iti rade in fatza? as putea spune ca suferi frumos, decent, te spovedesti in versuri, pana vei fi lovit in plin de bucuria de a trai.cred ca am inteles ce-ti lipseste si te asigur, daca ti-e de folos, ca nu esti singurul, doar ca sensibilitatea ta te pedepseste. medicament, purificare si joc nu te consoleaza, poate te ajuta sa rabzi, pana vei exploda devastator. ai resurse sa fii si ludic, daca schimbi , totusi, trenul! cu prietenie. | |
| = . | Vasile Munteanu [05.Jul.09 18:45] |
| domnule Enea, departe de mine gândul de a poza în "tristul" existenței (personal, chiar și lui Iisus îi refuz "tristețea absolută"); după cum se poate deduce din text (acesta, dar, după cum ați observat, și din altele), tristețea, ca și bucuria (autentică?) de altfel sunt stări complementare între ludic și estetic; pretenții vizavi de ce? neșansa la ce? și, nu, nu doresc să cobor din acest tren, după cum spuneam: nu mă interesează unde merg, dar "merg până la capăt"; mulțumesc pentru mai mult decât simple cuvinte. | |
| = ... | dumitrita paladi [05.Jul.09 19:57] |
| "nu trebuia să mă nasc mama s-a crezut la menopauză dar nu m-am lăsat avortat" - imi pare prea exagerat... in rest ma regasesc si eu pe alocuri in aceasta tristete. "prefer să cred moartea nimic mai mult decât o simplă vânătaie" - eh, undeva citisem ca omul este alcatuit din patru straturi de minciuni, ultimul constituind: in centrul vidului - uitarea mortii, uitarea ta este una frumoasa si lucida:) | |
| = . | Vasile Munteanu [05.Jul.09 20:48] |
| D-ră/D-nă Paladi: în definitiv, viața însăși este ceva exagerat; însă, din moment ce s-a petrecut, tot ceea ce îi succede sunt simple amănunte; spun asta pentru că mi-aș dori să mă credeți, textul de mai sus nu conține "prea exagerări"; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = terorizata de poem | Iakab Cornelia Claudia [06.Jul.09 01:18] |
| din start acel titlu mi-a dat fiori: mi-a declansat presimtirea ca am sa "beau din versuri"ceva foarte apasator, ceva care sa-ti arate opusul maretiei vietii. deci trebuia sa ma astept la zona lipsei de iubire. mi-a fost frica sa citesc. daca imi pierd firul, daca ma tulbur? sunt dusa. si citesc... apoi ma intreb: despre ce gen de forta vorbeste individul? nu inteleg si nu imi trebuie. dar recitesc pt ce urmeaza nu am cuvinte pregatite. | |
| = revin | Iakab Cornelia Claudia [06.Jul.09 03:08] |
| am ramas cu ideea: nu agresezi soricelul/ce reprezinta, tata?/, chiar de el atunci cand iti deschizi inima spre lume iti patrunde in interior si de aici te priveste cu mila-sila, din propriul circuit, iti imbolnaveste sangele. insa apoi iti agresezi propria inima chirurgical sau poetic, acelasi lucru, sa ii mai temperezi, dar nu sa elimini total. sa fie concluzia: nu ma feresc de adevar? | |
| = . | Vasile Munteanu [06.Jul.09 12:15] |
| nu știu ce să spun, Claudia; interiorul unui spațiu celular reprezintă (eu așa cred) o complementaritate a lumii înconjurătoare; o închisoare, de exemplu (și primul care îmi vine în minte e Kafka), nu este în mod necesar împrejmuită către înăuntru, ci către în afară; și de aici se ajunge ușor la "frică" (și întregul ansamblu de determinări pe care le implică), la truda elaborării unui labirint (în cazul de față, galerie) ș.a.m.d.; pentru că... cine se poate feri de adevăr? | |
| = vasile-singur | Nache Mamier Angela [06.Jul.09 14:48] |
| strofa a treia si a patra formeaza un poem grav de sine statator cu metafore si imagini dramatice si interesante as cita aceasta stofa 4 în întregime ori mai reflectati ,dar soricelul nu e deloc la locul sau în acest poem meditativ,negru,titlul nici atât ! de aceea prefer sa-mi deschid singur lumea în dreptul inimii prefer sa cred ca moartea nimic mai mult decât o simpla vânataie etc sunt versuri interesante de autor cu o constiinta creatoare cât de cât | |
| = majoritatea | Anni- Lorei Mainka [06.Jul.09 15:05] |
| .....se fereste bine de adevar ....si asta chiar citeva generatii in sir! revin la poezie: m-a cutremurat poate ca sunt mai multe poezii intr-una, imaginile grave si totusi delicate in care soricelul simbolizeaza -??? - viata , libertatea din spatele zidului..... apoi viata autarca! durerea inlauntru moartea ca o vinataie!!! ja, ja.... | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| Doamnă Angela: posibil să aveți dreptate, dar obișnuiesc să reflectez înainte sau în timp ce scriu; modificările ulterioare (atunci când și dacă au loc, pentru că, de regulă, prefer să rămân fidel aceluia din momentul exprimării) sunt exclusiv de altă natură (stilistice, lingvistice ș.a.); prin urmare (mai ales dacă țineți cont de cele explicate - sumar - mai sus), veți vedea că șoarecele este bine acolo unde este; de exemplu, de ce iepurele nu ar fi la locul său în Țara Minunilor?; iar afirmația aceasta:"conștiință creatoare cât de cât", cu tot respectul, mi-a adus zâmbetul pe buze - ce cât? din cât? oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = green mile | Anni- Lorei Mainka [06.Jul.09 15:09] |
| acum stiu si acolo soricelul era la locul lui!!! un film bun, poetic, dureros.... ca acest poem dintr-o bucata mai mare ! | |
| = . | Vasile Munteanu [06.Jul.09 22:48] |
| ai dreptate, Anni, însă nici eu nu am spus nimic despre "durată", ci numai despre caracterul implacabil al adevărului. da, și mie mi-a plăcut filmul. și, da, după cum bine ai observat, poezia aceasta se alătură altora într-un ciclu anume, dar, asta e, ele sunt postate disparat, altele nici măcar postate (încă sau care nu vor fi postate niciodată). mulțumesc pentru prezența care întotdeauna înseamnă. | |