| = . | nica mădălina [27.Jun.09 09:46] |
| e ca un intermezzo in cadrul unei discutii despre altceva. si asta da un plus de individualizare. place tonul egal cap-coada, fara inflexiuni care sa fi creat zone de scurgere catre alta idee si catre alt suport imagistic. o incercare buna de a epuiza un moment si o stare, printr-o fluenta discursiva fara asperitati, dar al carei farmec consta exact in asumarea lipsei de exceptional, atat la nivel semantic, cat si sintactic si ideatic. or, tocmai prin asta textul se debaraseaza de orice spectru al banalitatii sau al prozaicului, in ciuda decuparii si a ritmului pe care il impune, ambele apropiindu-l intrucatva de proza. e ceva, insa, descrierea unui scurt moment atat de pe larg si neredundant. aici intervine, cred, poeticul, excluzand, in fapt, impresia de proza. | |
| = ... | Ioana Geacăr [27.Jun.09 11:33] |
| Un poem de zile mari mi se pare, de la titlul atât de inspirat, care mărește înfinit spațiul, până la textul lungit, dar construit cu migală. N-aș putea să citez decât în întregime, filozofia picurată în cuvinte simple și gesturi (filmate cu încetinitorul!) obișnuite captivează. Mă bucur, Florin, că ai ieșit din faza aceea de metaforizare intensă :) | |
| + revelații din detalii | Plopeanu Petrache [27.Jun.09 14:57] |
| Nu știu dacă sunt sau nu de acord că poemul este lipsit de excepțional, dar sunt convins că ceea ce îl conturează puternic este ruptura în discurs, ruptura în obișnuit, așa cum este obișnuitul conceput de obicei. Fluența poemului există fără nicio îndoială, dar nu ea este punctul forte, ci faptul că pe nesimțite, pe negândite suntem transmigrați, ca suflete cititoare, într-o altă fațetă a realității în care evenimentele minore și nu cele majoare sunt cele care dau întemeiere actului ființării. Este aici o măiestrie a îndiguirii majorului pentru ca detaliile neluate de obicei în seamă, să fie pe drumul lor deschizător de sensuri și semnificații majore. Din detalii apare evenimentul excepțional, din schimbări de perspectivă și asemenea schibări de perspectivă sunt multiple în poem, apare poezia mare. Bineînțeles că măiestria poetului de a mânui cu inteligență banalul aparent și de a-i revela alte sclipiri este ne netâgăduit . O altă steluță și din partea mea cu bucurie! Cu stimă PP | |
| = un poem coitidian | Ionut Caragea [27.Jun.09 15:54] |
| am citit un poem cotidian, in care ai impresia ca ai uitat dar nu stii ce, in care crezi ca-ti lipseste ceva si nu-ti lipseste nimic, in care crezi ca vei ajunge la timp dar nu vei ajunge. Fara sa aiba mari valente spirituale sau filosofice, poemul se remarca prin evocarea cotidianului anost, in care individul, pierdut, nehotarat isi duce existenta. Unii ar putea sa zica ca poemul este plictisitor, este posibil. Insa cred ca este o stare fireasca, determinata de autor. Am trecut, am citit. | |
| = da | Carmen-Manuela Macelaru [27.Jun.09 17:05] |
| trebuie să fiu de acord cu ioana, un poem de zile mari. în primul rând ideea de la care ai pornit fiind la îndemâna oricui, pentru că oricui i se poate întâmpla la fel, de la simplul gest la un poem delicat, cu o ortografie care iese puțin din tipare, spre originalitatea lui. mcm | |
| = răspunsuri | florin caragiu [27.Jun.09 23:03] |
| Mădălina, Ioana, Petrache, Ionuty, Carmen-Manuela: vă mulțumesc foarte mult pentru observații, care empatizează cu intenția mea, și nu pot decât să mă bucur că nu am ecranat prin cuvinte starea poetică. Relativ la ceea ce spui, Ioana, despre problema metaforei, cred ca mai degraba e vorba de diverse moduri ale metaforizarii decat de o demetaforizare in sens strict, pentru ca in poemele asa-zis demetaforizate subzista un camp metaforic rezidual, poate pentru ca metafora face parte din esenta poeticului, si cineva ar putea spune, nu fara o doza de adevar, ca poemul de fata este, nu pe bucati, ci in intregime, o metafora. inca o data va multumesc pentru aprecieri, ma onoreaza, cu drag, Florin | |
| = florin-sinele | Nache Mamier Angela [28.Jun.09 17:13] |
| un ochi de poet vede realitatea"caleidoscopica" ,o completeaza ,aduce din adâncuri o viziune originala a spusului poetic si a intimitatii acest poem nu e narativ ,nici recitattiv,introspectia fiind au ralenti si foarte lipita de trup si suflet ca atare rezultatul obtinut este cel al unei camere albe unde faptele sunt albe,unde "se asteapta" si "nu se asteapta"( în acelasi timp),unde dualitatea constiintei omenesti este bine surprinsa ,unde spleenul ,singuratatea,diverse presentimente ori avertismente ,"semnul de bunavointa" devin un loc geometric în trei dimensiuni unde spatiul dilatat sub o lentila solara mistuitoare ,într-o lume ce se vrea framgemntara pentru a fi cu atât mai aproape de Adevarul vietii si mortii,neantui fiintei toutul pare în ordine daca felul în care lumina loveste/covorul... pentru a ascudnde lipsa unei fiinte care si-a retras/brusc,sprijinul etc... un paradis si o apocalipsa reunite cu seninatate,în pace cu Sine si cu Lumea trecatoare | |
| = Descrierea unui moment atat de scurt cu o astfel de amploare este foarte bine. | Banica Mihaela [28.Jun.09 20:31] |
| Eu sunt "nou intrata" pe aceste site,asa ca imi permit cu greu sa imi spun parerea.Acest poem descrie o clipa extrem de intalnita in viata cotidiana.Foarte interesant, insa, e modul in care transpune fiecare sentiment,fiecare gand,contureaza perfect starea aceea de ratacire interioara, cat si exterioara, in care se afla.Pierde controlul asupra timpului, asupra propriei gandiri,incercand sa fuga de realitate.Titlul este foarte bine inspirat, capteaza intreaga sinteza. | |
| = pe mine m-a speriat si m-a durut linia interior-exterior | Iakab Cornelia Claudia [28.Jun.09 21:06] |
| "ființa care te iubește apare când nu te aștepți și suflul ei oblic te face să te clatini. la fel de ușor dispare, și acesta poate fi un semn de bunăvoință: apelul care te scoate în stradă, grația unei alegeri pe care nu o faci tu, deși te eliberează. " tot poemul e o pregatire pentru acest moment, pentru aceste ultime versuri. o pregatire pentru ceea ce nu poate fi acceptat. cu multa delicatete, cu multa caldura, tot intorcand personajul din drum, poemul-suflet gaseste o idee sprijin. sa fie oare adevarat? | |
| = "grația unei alegeri"...iubirea... | ioana matei [29.Jun.09 11:30] |
| m-a transformat în cititorul acestui poem... un poem ce îmbracă trupul stării de martor rostind predestinări absolute...aici iubirea suflă oblic peste... un corp "înclinat"...iar poetul alege... "grația unei alegeri"...cuvintele sunt simple dar hainele lor au greutăți de...plumb... "în fond, nu alegi nimic. doar lași lumina să cadă peste lucrul decis să ocupe mijlocul camerei, înainte de a-și retrage sprijinul." pare a fi centrul textului "arta de a dispărea în mijlocul camerei" ...ca să pleci, unde?:)... | |
| = domnul florin caragiu, cunoscător de sine | Mihalcea Maria [29.Jun.09 15:07] |
| începutul poemului este unul foarte comun, chiar ți se pare ceva prea banal, însă pe cât înaintezi, printre rânduri găsești confuzia, găsești sentimente poate la fel de comune, dar răpitoare, reprezentate cu o măiestrie absolută, care te fac să-ți pui întrebarea: oare și mie mi s-a întâmplat? și evident la un moment dat îți repeți în sinea ta: da mă, da, așa e, exact așa. foarte bine cunoașteți acest sentiment pe care mai devreme sau mai târziu îl simțim cu toți, însă numai unul dintr-o sută îl poate reprezenta atât de frumos și pe-nțelesul tuturor. | |
| = Re: | florin caragiu [29.Jun.09 22:42] |
| Angela, Mihaela, Cornelia, Ioana, Maria: mulțumesc pentru prezența și comentariile aplicate si consistente. las poemul singur sa raspunda la intrebari, cu o singura mentiune: in "tensiunea contrariilor" nu e un joc aleator, ci exista o dominanta, data de o anume iconomie, care, chiar daca nu e perceputa ca atare, si permite trecerea prin toate extremele, invaluie si sustine libertatea si unicitatea identitatii in act, redaruind-o siesi din aventurile ratacirii si pierderii de sine. multumesc inca o data, cu drag, Florin | |
| = m-am uitat peste umar | Anni- Lorei Mainka [03.Jul.10 19:15] |
| un poem de citit de parca ne-am uita peste umerii nostri ne cautam, regasim iar poetul fotograf retine miscarile.... | |