| = poem prin suflet | Plopeanu Petrache [26.Jun.09 20:29] |
| Un foșnet discret prin mâna poetului poemul Cu prețuire PP | |
| = Zâmbet de prieten | Gârda Petru Ioan [26.Jun.09 20:46] |
| Zâmbet de prieten spre ochișori speriați- zi norocoasă. PP, încântat de rezonanță! | |
| = Șoricel răcit.... | Virginia Popescu [26.Jun.09 21:29] |
| Drăguț haiku-ul tău și amuzant totodată, Petre. Cere o replică.... șoricel răcit - "un ceai din codița mea mi-ar prinde bine" | |
| = Cinică | Gârda Petru Ioan [26.Jun.09 21:43] |
| Prins în capcană- Coada șoricelului pusă la uscat | |
| = Șoricelul visează.... | Virginia Popescu [26.Jun.09 22:24] |
| în gaura lui - șoricelul visează motan la cuptor | |
| = Tom și Jerry | Gârda Petru Ioan [27.Jun.09 10:09] |
| Grădină cu nuci- prin iarba încâlcită, doar Tom și Jerry | |
| = Coada calului | bodea emil felician [27.Jun.09 18:54] |
| Un vuiet ușor- Peste coada calului Mânjii trec buieci. Emil | |
| = Pisici aristocrate | Gârda Petru Ioan [27.Jun.09 21:20] |
| Lume stricată: pisici aristocrate printre vagabonzi Păcat că și-au bătut ăștia joc de film cu dublarea, inclusiv a cântecelor (Prima TV, 27 iunie) | |
| = Tot mai derutat... | Rodean Stefan-Cornel [27.Jun.09 23:05] |
| Nelule, Am citit haikuul tău de cum l-ai postat și am așteptat cu mare interes comentariile, pentru a-mi consolida cunoștințele despre acest fel de poezie. Din păcate, sunt tot mai derutat... Sincer să fiu, mie nu mi se pare prea reușit tristihul tău, este, în opinia mea, doar un joc de cuvinte, pus în 18 silabe (nu trebuiau 17?). În primul rând, el nu sugerează cine știe ce, el este explicit, ni se spune destul de clar că este vorba de un foșnet produs de un șoricel grăbit. Și apoi, după câte plante sunt substantive compuse și au în denumirile lor nume de alte ființe, se pot face pe loc zeci de asemenea "haikuuri" cu cai prin coada calului, gâște prin talpa gâștii ș.a.m.d. (e drept, însă, că șoricelul este mai drăguț). Sper că mă înțelegi, nu am intrat în vorbă pentru a mă afla în treabă, sincer vreau să profit și de această ocazie pentru a învăța ceva, știind că ești un om deschis care "răspunzi bine la provocări" și considerându-te un prieten adevărat. Aștept și alte păreri! Cornel | |
| = Invitație la dezbateri despre haiku | Gârda Petru Ioan [28.Jun.09 07:58] |
| Cornel, spicuiesc câte ceva din ceea ce scrie pe Wikipedia despre haiku. 1.Se referă la natură 2.(7-5-7) Arta modernă încearcă - se pare - să elimine aceste limite, aceste reguli, lasând liberă imaginația artistului, iar aceștia se concentrează asupra conținutului, nu a numărului de silabe 3.Exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o formă concisă, scurtă, care stimulează imaginația cititorului, descriindu-i scene pe care - astăzi - este posibil ca acesta să nu le fi văzut niciodată 4.Shiki și-a exprimat concepția conform căreia Haiku-ul este un instantaneu al realității, înrudit cu fotografia. Tot acolo sunt enumerate categoriile estetice ale haiku-ului. Eu aș încadra „poemul” meu (fără pretenții, cum bine ai observat) la categoria ryuko (cu unele rezerve, desigur). Repet, nu e cine știe ce, dar e un instantaneu plauzibil al realității. Șoricelul e întotdeauna grăbit. L-am plasat în iarba care poartă numele simpaticei lui cozi (nu știu de ce), de dragul jocului de cuvinte, cum iarăși bine ai observat. Îmi permit să plasez din când în când astfel de „poeme” tocmai pentru că suntem într-un atelier de creație și vreau și eu să învăț. Îți mulțumesc mult pentru intervenție. M-aș bucura să vină și alți colegi cu comentarii, deși, fără supărare, cred că marii maeștri (cu excepția câtorva) nu se află printre agoniști. | |
| = Câteva reguli pentru compunerea unui haiku | Virginia Popescu [28.Jun.09 09:40] |
| Vin și eu cu niște reguli teoretice pentru compunerea unui haiku. Le-am tradus mai demult de pe haikudevent. Sper să aducă niște lămuriri celor interesați... 1. Un haiku este un micropoem creat intre limitele unor reguli speciale. In afara acestor reguli si limite, micropoemul își pierde calitatea de haiku. 2. Tematica unui haiku: meditația asupra naturii. 3. Este un poem in forma fixa, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe. 4. Un haiku in forma libera are mai puțin de 17, dar nu mai mult de 19 silabe. Măsura fixa a celor trei versuri nu se respectă. 5. Un haiku in forma fixa/libera poate avea spectrul unei terține sau a unui poem intr-un vers. 6. Referința sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cerești, fenomene terestre,evenimente/sărbători, animale, plante, acțiuni umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau anul nou. 7. Folosirea unei pauze/cezuri (Kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esențial al unui haiku. Se notează prin liniuță (-). 8. Structura interioara in trei trepte; referire la ceva (CE?) in timp (CAND?) si in spațiu (UNDE?). Ecuația se poate simplifica la CE/CAND? sau CE/UNDE?. 9. Categoriile estetice: AWARE (stare emoțională intensa, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă) FUEKI (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporala a artei, a naturii) RYUKO (efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii) MEI (frumusețe a naturii, a inteligentei umane) MONO NO AWARE (patos al lucrurilor) MUSHIN (negativitate, lipsa de spirit, cu conotații din filozofia zen, de nimicnicie) SABI (tristețe a singurătății, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător) WABI (frumusețe austera, melancolie, dezolare) YUGEN (misterul singurătății, al însingurării) KARUMI (simplitate adâncă a formei literare, eleganta, naturalețe) 10. Figuri de stil: elipsa, paradoxul, simbolul, aliterația, sau procedee precum konkkadori (variația aluziva). 11. Nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparația, metafora, repetiția). Nu se folosește rima. 12. Se folosesc cat mai puține verbe si numai la timpul prezent sau gerunziu. 13. Se evita referirile personale. Un haiku nu este un poem de dragoste. 14. Un haiku se scrie in mijlocul naturii, intr-un moment de iluminare, de surpriza, de inspirație. 15. Poem alcătuit din doua fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, un haiku surprinde fragilitatea unei clipe in antiteza cu eternitatea (ryuko/fueki). 16. Un haiku este o poezie a simțurilor, care surprind in mod misterios realitatea, nicidecum a limbajului. | |
| = Virginia | Gârda Petru Ioan [28.Jun.09 10:58] |
| Îți mulțumesc pentru că ești un prieten săritor. Poemul meu pare să se încadreze la haiku. Tu ce zici? | |
| = Dan Norea | Gârda Petru Ioan [28.Jun.09 12:08] |
| Ce părere are? | |
| = Grăbit sau nu..... | Virginia Popescu [28.Jun.09 12:47] |
Din câte știu eu, jocurile de cuvinte, aliterațiile, paradoxurile se încadrează în haiku. | |
| = Părere | Dan Norea [28.Jun.09 13:46] |
| Păi, cam cu îndoială în glas, aș încadra tristihul la haiku. De ce cu îndoială. Respectă aproape toate cerințele, poate că suferă un pic la juxtapunere. Dar de dragul unui joc de cuvinte, consumă o mare parte din silabe. Ori acest joc de cuvinte nu aduce valoare suplimentară, din punct de vedere al criteriilor unui haiku. Poate să ne încânte ca cititori, dar nu ca amatori de haiku. Tot așa cum ne poate încânta un tristih plin de metafore. După mine, cerințele esențiale ale unui haiku sunt două, alternative sau chiar cumulative: - să surprindă un moment deosebit din natură; adică e diferența dintre o fotografie obișnuită și una artistică, prezentă în vernisajul unui fotograf profesionist; ori aici, trecerea șoricelului prin iarbă (indiferent că se numește Coada șoricelului) nu pare să fie în sine ceva deosebit; - să comunice, utilizând cu măiestrie cele două planuri, un mesaj, pe care îl înțelegi bine (sau crezi că îl înțelegi) abia după a doua sau a treia citire. Pe lângă asta, valoarea e crescută de prezența valorilor estetice. Sunt apreciate mushin, yugen, contrastul ryuko-fueki, dar și paradoxul, elipsa... Succes! Dan P.S. Faptul că am niște păreri relativ exacte, nu înseamnă că sunt în stare să compun haikuuri bune. Nu mă consider suficient de talentat și, pentru mine, nici nu constituie prioritatea numărul 1. Ba, pot adăuga, nici măcar nu mă consider un bun arbitru, în general apreciez alte poeme decât juriul de la Kukai. Ceea ce îți dă o speranță - ca spusele mele să fie adevărate numai în parte, sau chiar deloc. :) | |
| = Adevarul e relativ | Gârda Petru Ioan [28.Jun.09 14:18] |
| Umorul este absolut: "Ceea ce îți dă o speranță - ca spusele mele să fie adevărate numai în parte, sau chiar deloc. :)" Dan Norea Nu se inteleg ei nici marii maestri japonezi, dapăi noi aicea? Până la urmă ideea este: Avem noi dreptul să scriem haiku (sau să credem că scriem), înainte de a ști totul despre acest gen și de a avea certitudinea că facem foarte bine ceea ce facem? Eu cred că răspunsul este da. Totul e să încercăm să creștem în valoare. Poate că timpul va hotărî că trebuie să continuăm, poate că nu. Poate că trebuie să ne placă întâi nouă ceea ce facem. Mie nu imi place neaparat ceea ce scriu, dar genul ma atrage. Eu cred că voi sesiza dacă devin penibil și voi avea puterea să vă las în pace. Cornel, te rog să scrii haiku. Îți spun eu dacă scrii bine :) :) | |
| = Și totuși!?... | Rodean Stefan-Cornel [28.Jun.09 19:37] |
| Mulțumesc și eu pentru explicații, mă ajută și ele la lămurirea personală în ceea ce privește haikuul. Virginia, sper să respecți rugămintea autorului (comentariul din 28 ora 10.58) și să spui clar: consideri că tristihul analizat este un haiku, sau nu? În ceea ce mă privește, în urma studiului, eu mi-am structurat cerințele haikuului în trei categorii: trăsături generale; condiții de fond (de conținut); condiții de formă. La întrebarea, dacă poate fi încadrat la haiku sau nu, nu pot răspunde chiar ferm, dar am îndoieli, deoarece, din câte am înțeles eu, încalcă o importantă regulă de fond (de conținut), potrivit căreia, un kaiku trebuie să surprindă două planuri, iar cele două planuri trebuie să fie în antiteză (ceea ce nu prea rezultă din tristihul de mai sus). Dacă totuși, această regulă nu este obligatorie, sau am interpretat-o eu greșit, am rezerve totuși privind valoarea haikuului, pe care le-am exprimat pe scurt în comentariul anterior; este vorba de rolul jocului de cuvinte pe de o parte și de faptul în sine al trecerii șoricelului prin iarbă, pe de altă parte. Mă bucur că exact aceste două aspecte au fost sesizate și de Dan Norea, pe care îl citez în concluzie: "Ori acest joc de cuvinte nu aduce valoare suplimentară, din punct de vedere al criteriilor unui haiku." "ori aici, trecerea șoricelului prin iarbă (indiferent că se numește Coada șoricelului) nu pare să fie în sine ceva deosebit;" Nelu Gârda, indiferent de valoarea acestui tristih, tu rămâi același om inteligent, spiritual, riguros și talentat și niciodată, în nicio situație nu cred că vei fi penibil, stai liniștit! Cât privește invitația de a scrie și eu haiku, va trebui să mai aștepți puțin, nu prea mult sper. Din principiu, nu repet o greșeală pe care o recunosc (am greșit când, îndemnat și încurajat de alții, am publicat epigrame înainte de a mă lămuri prea bine asupra aspectelor teoretice și metodologice; ce bine ar fi fost dacă, atunci, la început, aș fi fost înscris, pe lângă "cenaclul clasic" și în "Agonia" și aș fi avut un prieten sincer, dar "cârcotaș" în stilul lui Cornel Rodean!) Cu prietenie pentru toți, Cornel | |
| = Act de curaj.... | Virginia Popescu [28.Jun.09 21:26] |
| Eu cred că sunt cea mai puțin în măsură să dau un verdict, mai ales într-un domeniu în care am și eu destule lacune... De când frecventez acel site francez, haikudevent sunt tot mai derutată, deoarece cei de aici au cu totul alte păreri... Domnule Rodean, m-ați cam prins între ciocan, nicovală și foale.... Cum o s-o dau, tot eu o să ies prost.... Am observat că oricâte drepturi i s-ar acorda femeii și oricât s-ar bate ea cu pumnul în piept că este egală cu bărbații, mai are încă mult de luptat și de îndurat.... De aceea o să încerc să mă strecor, precum șoricelul lui Petre printr-un tristih... între trei motani șoricica gândește: "la care m-azvârl?" | |
| = Fă-ți curaj | Gârda Petru Ioan [28.Jun.09 21:58] |
| Virginia, spune ce gandesti: Mă sacrific eu: azvârle-te la mine și-o să mai vedem | |
| = Folosim prea des termenul de haiku | Virginia Popescu [28.Jun.09 22:44] |
| Ei bine Petre, mie mi-a plăcut ce ai scris tu, dar nu e de-ajuns... Ca dovadă răspunsul pe care ți l-am dat în data de[26.Jun.09 22:24]... Domnul Rodean are dreptate: nu prea trebuie să ne jucăm de-a haiku-ul pentru că putem să-i derutăm pe cei care așteaptă să învețe ceva de la noi... Pe de altă parte, faptul că Dan Norea a avut rezerve, mi-a dat și mie de gândit... Folosim prea des termenul de haiku (și nu numai noi, cei care avem ceva noțiuni despre el...), dar în genere... Trei haiku-uri superbe a scris Maria Tirenescu... Am putea să le luăm ca model din toate punctele de vedere. Așa că mă voi alătura părerii lui Dan Norea. Tristihul tău nu e un haiku în sensul strict al cuvântului... | |