| = . | alexandru moga [23.Jun.09 10:08] |
| e o maniera de a face poezie golita de recuzita civilizatiei esentializata si nu in ultimul rand calda apropiata de cititor o stare de autoanaliza imi seamana cu truda calugarilor | |
| = . | Vasile Munteanu [23.Jun.09 12:12] |
| nu pot spune că îmi displace caracterizarea, însă nu știu ce înseamnă "civilizație"; exceptând tehnologia [și aici cu rezerve de ordin consumist, utilitarist, ecologic ș.a.c(âteva)], specia umană găsesc că este una regresivă; în rest... stabilimente și stabilimente [a căror perpetuare a readus vacanța mare în școli și a (re)montat iluminismului întrerupător]; în rest, după cum am mai afirmat, nu am fost și nu voi fi niciodată partizanul "artei de sezon" și nici al "democrației originale"; motiv pentru care orbitez la periferia ambelor; da, din acest punct de vedere, pot spune că sunt un "pustnic printre oameni", dar unul căruia îi place prea mult lumea aceasta ca să poată trăi spirtual în altă dimensiune. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| + sete seminala | Leonard Ancuta [23.Jun.09 12:35] |
| poemul astra este cumva despre neajunsuri. uneori creatorul distanțăndu-se de lume, ajunge sa vada spațiile largi care exista intre oameni, deserturile care se nasc între el și ceilalti. si asa se nastea setea, setea de cuvant, setea de a da din suflet si a primi tot acolo, ca doi călători pribegi pe marginea drumului răcorindu-se din prospețimea aceleiași cișmele. apoi e vorba de faptul ca de multe ori timpul acesta ne e prea scurt, abia daca ne ajunge sa ne potolim aceasta sete. tot ce rămîne este doar să învățăm, să nu fim lacomi, să ne lăsăm cunoașterea să crească, să ne bucuram de verdele ei atat cat putem, lăstarii să-i ajutam sa creasca si cu fructul nostru copt sa-i hranim. mi-a placut tecstul tocmai pentru ca deschide la interpretare, e bogat in sensuri, e un fruct zemos si cu miez hranitor. este printre putinele tecste citite de mine in ultima vreme care are suficient substrat incat sa se poata vorbi sau scrie mult despre el. aici este cuvîntul seminal, setea care nu se mai domoleste, setea naste o alta sete, si o alta, este setea care nu ne satura niciodata. | |
| = . | alexandru moga [23.Jun.09 13:02] |
| civilizatie inseamna exact ce ai spus: "exceptând tehnologia [și aici cu rezerve de ordin consumist, utilitarist, ecologic ș.a.c(âteva)], specia umană găsesc că este una regresivă; în rest... stabilimente și stabilimente [a căror perpetuare a readus vacanța mare în școli și a (re)montat iluminismului întrerupător]" la asta am si facut referire :) cu placerea lecturii, | |
| = parere | Snowdon King [23.Jun.09 19:52] |
| consider ca acest poem are un inceput valoros, prima strofa evidentiindu-se cu precadere. natura, om, cuvant si pasarea ce devine stea... | |
| = . | Vasile Munteanu [24.Jun.09 13:09] |
| ai dreptate, Leonard: nu putem defini ființa (oricare, cu atât mai puțin Ființa); în consecință, ne raportăm la atribute ale sale posibil de ipostaziat (mai exact, de atribui mental unei relații, însușiri sau unei noțiuni o corespondentă din lumea considerată ca fiind reală); de aceea cred că Setea nu este o stare, o senzație, ci constituie însăși esența "rădăcinii" noastre; mulțumesc pentru prezență și pentru aprecire. A. M.: am omis că, înainte de a defini ce înseamnă civilizație, am afirmat că nu știu ce înseamnă aceasta; iată, cât de ușor pot fi contradictoriu în numai câteva cuvinte; ceea ce mă face să cred că omul este propria sa teză și antiteză; dar să lăsăm antropologilor ce este al antropologilor; mulțumesc. I.C.: cum am afirmat cu altă ocazie, nu mă interesează ce și despre ce ai tu opinii (sper să nu fie nevoie să reiterez motivele); și asta deoarece consider că nu mă încadrez între aceia care mai sunt posibil de aburit cu lupul în blană de oaie; desigur, nu am cum să te constrâng, dar aș prefera să nu mai fiu nevoit să îți răspund, invitație căreia ai putea să îi dai curs măcar din spirit de reciprocitate (adică, un fel de politețe, dacă acest concept semnifică ceva pentru tine); succes. | |
| = semn.. | Petruț Pârvescu [24.Jun.09 20:16] |
| Vasile, un poem al spatiilor goale, in sens meta/fizic, dezinvolt, plin de sensuri si libertati ascunse. | |
| = Centrarea gândului cuvânt scris | Ștefănescu Romeo-Nicolae [25.Jun.09 07:49] |
| Am lecturat cu plăcere poemul...se simte o centrare a găndului cuvânt scris, în fiecare strofă. Este un text cu substanță, unde simplitatea se complace cu filozofia. Succes în continuare ASiIiVro | |
| = . | Vasile Munteanu [25.Jun.09 10:56] |
| mulțumesc, Petruț, mulțumesc, Romeo, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = Vasile Munteanu | Veronica Valeanu [25.Jun.09 11:16] |
| de-civilizatia constructiei pe verticala(blocuri, carciuma, biserica, bordel)- singurul loc unde se amenajeaza cismele (pt irigarea mai mult menajera a unui tip de sete inca neavizat de registrul commertului) vs civilizatia desi in paragina a extravilanului (campul cu maci salbatici, cuvantul-planta salbatic) setea aceea- nevoia de umplere a cartusului vietii cu care sa i se scrie sensul ma fascineaza dumnezeea aceea feminina- ea e planta, ea da viata sunt locuri unde vad ca ati preferat rima ca o transa mai vad ca intr-o stereograma cladirile alea ca niste samburi imi place textul si ati fost fantastic cu iluminismul-intrerupator (preferata mea insa e "Al treilea ochi" pe care v-am lasat dara mea de invidie asumata) | |
| = iluminare | Iakab Cornelia Claudia [28.Jun.09 22:40] |
| seceta, cuvintele se invrejureaza, somn, necesitatea il invinge, drumul cunoscut e spre dimensiunea unde totul se cumpara, o lupta cu sine, ajutorul si biruinta vin din faptul ca in adncul trupului mai e apa, prezicerea ca va seca fantana, acum urmeaza ceea ce mi-a placut cel mai mult: "arde un nor și nu pot spune al cui e trupul mestecat de greieri ochii mei răstoarnă ceru-n creieri să-i vadă dumnezeei goliciunea" natura isi arata fara jena generozitatea, incerci sa ti-o aduci in suflet, hotarare, conexiune ,o vezi apoi si in restul sau: la dreapta câmp mușcat de maci părăginit cuprins de boală la stânga printre blocuri fumurii câte o cârciumă câte-o biserică câte-un bordel e întuneric și e-nchis la școală si ii vezi propria sete si lupta. | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Jun.09 16:38] |
| mulțumesc, Veronica, mulțumesc, Claudia, pentru lectură și pentru semnul cuvântului așa cum se lasă el deslușit. | |
| = Acea lume a intermediarului | Alexandru Mărchidan [13.Jul.09 14:26] |
| Acea lume a intermediarului - nici binele nici răul - dacă luăm ca punct de refernință platoniciana trecere de la Unu la multiplu (asta referitor la conținutul ca atare). În rest, poezie în toată puterea cuvântului! Te pune pe gânduri ca o răscuce la care ai ajuns pe înserat... | |
| = oikeiopragia | Vasile Munteanu [14.Jul.09 16:08] |
| Domnule Mărchidan: în cheia propusă de dv am a spune (fără pretenția unei dezbateri) că simplele necesități ale naturii umane (hrană, adpost ș.c.l.) și imperativul categoric (scuze că am ars etapele istorice ale filozofării de tip raționalist) al prezervării existenței l-au constrâns pe indivd la asociere (polis); se presupune că, în forma sa elementară, această "societate" era alcătuită din: agricultor, țesător, constructor, cizmar și fierar; se pare că, trebuie să recunoaștem, pasiunea pentru arte s-a născut începând cu primul neîndemânatic sau primul leneș al unei colectivități; și cum reproducerea nu ține cont de îndeletnicirea individului (cel mult de suma viciilor sale), până la apariția cârciumii/bisericii/bordelului nu a mai fost decât un pas. De acord cu intermediarul propus de dv, dar sub acest raport - Unu/Multiplu - nu am de ales și nici nu spun o noutate: da, Republica este o utopie. Acestea fiind zise, parafrazând: un scriitor bun e un scriitor mort. Trăiască scriitorul! mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |