| = . | Dana Stanescu [20.Jun.09 09:22] |
| mi-a placut Silvia, mi-a vorbit poezia asta, acum o sa mai iau o gura de cafea si ma straduiesc sa invat sa cer mai mult. vezi ca ai niste typos:) | |
| = . | emilian valeriu pal [20.Jun.09 09:43] |
| La inceput nu am inteles titlu, dar curgerea textului i-a dat logica. Cred ca in primul vers mergea ne-am plimbat, fara impreuna. O inramare dureroasa de umbre. Placut. | |
| = Oameni kitsch și umbre dureros de valoroase... | Bot Eugen [21.Jun.09 01:26] |
| Un poem care m-a surprins plăcut. Rețin în mod special următoarele pasaje: "uneori mă gândesc să îți pun umbra în rame de brad pentru că uite cum se adună lucruri și lucruri în jurul meu pentru că există prieteni kitsch oameni kitsch timpuri kitsch iubire kitsch și umbre valoroase dureros de valoroase" "la pro tv o longevivă roagă să fie eutanasiată spune că are și aprobarea celor dragi înrămați așa cum i-a prins viața pe toți pereții albi ai camerei sale" Cu stimă și prietenie, Bot Eugen | |
| = comentatorilor mei | silvia caloianu [21.Jun.09 09:32] |
| Dana, Emil, Eugen va multumesc de trecere si ca nu ati tacut. Va citesc si eu. | |
| + "dureros de valoros" | Alina Manole [21.Jun.09 18:12] |
| Remarc în special partea a doua a textului, de la: "uite cum se adună lucruri și lucruri", de acolo poemul începe să fie valoros, "dureros de valoros", bun de pus "în ramă", așa cum este el, nu numai "umbra-i". Rareori mă mai impresionează ceva pe lumea asta precum finalul textului, o Trecere în ambele sensuri, prin "pereții albi", de un alb-transparent, prin care se poate citi Totul. | |
| = o viață kitsch, o ieșire valoroasă | Ela Victoria Luca [21.Jun.09 18:22] |
| unii fac din kitsch o artă. dar chiar trebuie să știi să faci asta. să fii artistul care trece peste pragul derizoriului. și chiar dacă viața e un kitsch astăzi, există oameni care o trăiesc așa, se poate și muri așa, într-un sicriu kisch, într-un cavou kitsch. și poemul acesta nu doar despre asta vorbește, ci despre dreptul la a renunța la toate. un text în care etica este mai presus de orice artificial. și în care durerea pare o "ciocolată fierbinte", un fel de a lua viața ca pe o cireașă amară. chiar și pasajul cu spălatul pe dinți, la care pe moment am mustăcit, își are sensul. dă sens, adică, și gesturilor banale, reflexe, pe care le facem pentru a uita. a ne detașa. un text ca acesta nu ne dă bate pe umăr, ci ne dă un pumn în spate. să ne trezească și să ne uităm bine la umbrele noastre valoroase. sperând să avem aprobarea dragilor noștri, pentru ce ochi închidem când închidem. ela | |
| = Belean Mary | Belean Maria Ileana [21.Jun.09 20:33] |
| E un text atat de adanc, in care oriunde ai fugi, oricum te-ai intoarce, te vezi in lumina realitatii. Pana la urma, dupa toti o sa ramana un tablou inramat pe perete... Cu multa stima si deosebita placere a lecturii. | |
| = :)...înrămat... | ioana matei [21.Jun.09 21:07] |
| se pare că toate formele de existență iși povestesc cerul... chiar și cele bolnave uneori... un text bine scris!...și o recomandare...pe măsură... | |
| + longevitate | Ligia Pârvulescu [22.Jun.09 14:20] |
| E ca si cum lucrurile frumoase se inrameaza in kitch, pentru ca este ceea ce ramane in exterior. Un text care in cuvinte simple exprima profund, si prin care eu inteleg poezia. Si pentru ca are si melodicitate (partea cu "kitch" e ca un fel de refren, asa imi pare inserat/rezonat). Iar finalul e de exceptie. | |
| = tare | george vasilievici [22.Jun.09 21:07] |
| mă duce cu gândul la poetul american Charles Simic. "VORBIRE DE SEARÃ tot ce n-ai înțele vreodată te-a făcut ce ești acum. străinii pe care i-ai suprins pe stradă privindu-te. erau ei, poate, atotvăzătorii, iluminații? ei știau ce tu nu știai și te lăsau tulburat ca de un vis straniu. nici măcar lumina nu rămânea aceeași. de unde venea lucirea aceea densă? și mireasma, ca și când ființele de basm erau crescute și hrănite cu căpițe de fân pe acoperișurile risipite-ntre norii înserați. n-ai înțeles nimic pâna-acuma! ai iubit îmbulzeala de la sfârșitul zilei ce ți-a adus atâtea enigme. era mereu cineva pe care trebuia să-l întâmpini dar care nu te așteptase, cine știe de ce. sau te-așteptase, dar, prietene, nu aici. trebuia să fi trecut strada și să te iei după femeia desigur nebună cu șuvița ei de păr roșu ca sângele fluturând în cer ca un țipăt." Charles Simic, Cartea zeilor și a diavolilor, ed paralela 45. asta doar la nivel de mediu poetic, de ton, cu toate că poemul tău pare mult mai rafinat pe gen. nu as ști cum să-i spun. ramele alea fac diferența. viața în poze clipă de clipă. | |
| = naturalețe | Mihalcea Maria [23.Jun.09 00:03] |
| eleganța se subânțelege prin simplitate. un text care se simte. cuvintele curg precum lăptișorul în ciocul vrăbiuțelor. se vede cu câtă ușurință ați potrivit cuvintele, îmi place la nebunie când un text nu este scris forțat. | |
| = tuturor-tuturor, cat pot... | silvia caloianu [24.Jun.09 07:25] |
| va multumesc de pareri, de timpul vostru. v-am ascultat reflectiile cu mult interes, ca intotdeauna. (sa stiti ca...dupa ce m-am povestit, am vrut sa mai adaug ceva, sa refac: sa accentuez, cumva, in final, ca albul peretilor e un alb de culoarea oaselor. am facut, chiar, si niste investigatii, in acest sens. am renuntat, insa: mi-a parut ca ar fi in plus accentul respectiv la suprafata.) George, m-a emotionat interventia ta cu poezia lui Charles Simic. multumesc aparte. | |
| = multe, multe | angela furtuna [26.Jun.09 08:09] |
| Din păcate, există și lucruri mult mai concrete, cum ar fi poezia kitsch, de care e plină lumea forumurilor literare de pe web sau din spațiile reale. Veacu acesta turbulent produce din ce în ce mai mulți oameni gata să -și pună sufletul în vitrină pentru a se defula. Dar asta nu este literatură, ci cură de autoterapie. În aceeași manieră, după defulare, se leagă amiciții și grupuri literare de presiune. Ceea ce este un fenomen sociologic de agregare socială prin grafomanie, este confundat de către autorii implicați cu literatura, și apoi cu prestigiul, mai apoi cu axiologia. Stimată Silvia Caloianu, textul este slab. Înstelat și patetic. Kitsch, prin confuzia pe care o cultivă, între valoare estetică și comunicare empatică. Poezia nu coagulează, după enumerarea unor datum-uri cu valoare de judecăți critice la adresa civilizației actuale. E ca și cum un cabalist a tot suflat asupra cuvintelor, a suflat și a tot suflat, însă ele tot nu s-au însuflețit, nici după a mia resuscitare. Știți unde greșiți? Poezia este o chestie de 1. dozaj, 2. proiecție și 3. de originalitate. La dvs. edificiul cade după primele câteva cuvinte, încă de la început, prin repetiția deranjantă și absolut inapropriată: "cu mulți lilieci mulți mulți"...Ei bine, liliecii ăștia, mulți, mulți, devin pentru textul de față și pentru posibilele lui coduri estetice un fel de pitici pe creier. Repetiția induce în text, precum liantul greșit ales sau greșit dozat într-un mortar, capacitatea lui de a fi casabil și de a compromite întregul edificiu. Ceea ce, de altfel, o și face cu succes. Căci ceea ce clădiți dvs. mai departe se dovedește a fi o sumă de acte ratate. Citind acest poem, dis de dimineață, am mai parcurs și alte proiecte scriitoricești ale dvs. Acum vă descopăr și constat și gloriolatria ce însoțește trecerea dvs. prin literatura zilei. Datul cu steaua și datul în stele nu pot ajuta cu nimic, din păcate, în creșterea valorii literare a poeziei. E un spleen bovaric, la final, o desincronizare organică, un mesaj atât de kitsch pentru vremurile noastre cu multiple frustrări, multe, multe... | |
| = Raspuns prompt | silvia caloianu [26.Jun.09 08:33] |
| Multumesc de valoroasa exegeza. Dupa cum vedeti, subsolul textelor mele (spre deosebire...) este deschis oricarui trecator. | |
| = Silvia | paul blaj [26.Jun.09 10:23] |
| este un poem frumos. mai înainte m-am deranjat și eu să bat cuie ruginite și zău că trebuia să le îndrept, sau să le arunc. poemul tău e din viață, iar literatura adevărată de aici pornește. relaxează-te, știi, de la o vârstă unii oameni beau prea multă cafea dimineața:) îmi place mult titlul. gând bun, paul | |
| = catre....... | popescu dragos marian [29.Jun.09 17:47] |
| o poezie din care se puteau face doua poezii, mi-a placut ca ai stiut sa te opresti la timp si n-ai batut campii in jurul unei idei. | |
| = sensibilitate | Ionut Caragea [01.Jul.09 06:50] |
| poemul de dragoste iese in evidenta tocmai prin acele contraste si kitschuri. totusi versurile care ma atrag mai mult sunt si cele sensibile, dpmdv: uneori mă gândesc să îți pun umbra în rame de brad pentru că uite cum se adună lucruri și lucruri în jurul meu numai de bine | |
| = Regasire. | Kri-kri [09.Sep.09 19:27] |
| Foarte mult imi plac poeziile d-voastra, citesc pana si comentariile desi nu stau prea bine cu timpul. Imi plac nespus trairile acestea si da... si eu defulez pe Internet... ma bucur ca n-am nevoie de exorcizare ))). | |