| = în palme mi se adunaseră toate grijile | Maria Prochipiuc [16.Jun.09 14:42] |
| visuri, visuri ar spune unii…visuri, visuri, spun eu, văd unele rupturi în vers tocmai pentru a reda acea stare de neliniște a visului, un fel de înlănțuire a imaginilor, greu de redat când realitatea își intră în drepturi. Concluzia visului ar fi cele două versuri de final. Începutul poemului și cu finalul sunt într-o discordanță totală. Mă voi opri în mod deosebi la strofa a doua, împreunarea palmelor, unde sunt adunate toate grijile îmi dă o imagine deosebită…în palemle poetului se pot aduna grijile sau de ce nu aceste griji capătă altă dimensiune atunci când palmle se împreunează într-o îmbrățișare. În coșmarul visului sunt introduse multe elemente: moartea, palmele, ritmul bătăilor de ceas, camera în gri, ziare vechi, sârma ghimpată, păiangen, toate intrate în mișcare dă acea stare, care se termină cu totul altfel… de afară mă privea orizontal soarele | |
| = mulțumiri, maria prochipiuc... | Teodor Dume [16.Jun.09 17:03] |
| maria, mă bucur c-ai revenit și-mi ești oaspete astăzi. gândurile tale îndreptate spre acest vis întrerupt percep ceea ce poate ar fi urmat... desigur că e o discordanță între începutul poemului și sfârșit tocmai pentru a putea accentua întreruperea visului, întrerupere survenită în urma unei privirii de dinafară. textul pare neterminat fiindcă așa se vroia. mulțumesc pentru analiza pe text. ești un oaspete drag stimă și considerație, teodor dume, | |
| + Uneori, moartea trece... | Emil Iliescu [16.Jun.09 21:15] |
| Uneori, moartea trece ca un fugar hăituit prin somnul nostru. O simțim aievea, ea este cea care face ca toate grijile noastre să nu mai existe. Ni le adună "în palmele" împreunate creștinește, dureros de împietrite, la piept. "Bucățica" aceea din noi, care mai respiră cu ultima zvâcnire a pendulului, este flacăra albastră a sufletului ce se lasă dus spre tăriile cerului. Coborâm în odaia mortuară, groapa eternă. Acolo vom regăsi elemente domestice, de care ne-am despărțit cu greu la plecarea spre dincolo: bucăți de viață petrecută din ziare vechi, care s-au scufundat în uitare, ca și noi. Întâmplări cotidiene, care au făcut parte din viața noastră, colorată în "griul" spleenului ei. Deasupra noastră greaua humă ce ne apasă ca un mușuroi, tumul etern. Tăcerea ne împresoară, fiindcă s-a pierdut a naturii sfântă limbă, prinsă în gheare de "sârmă ghimpată" și neputință. Ivirea dimineții( "de afară mă privea orizontal soarele") apoi, un glas drag, care cheamă pe numele mic, de alint, ne trage înapoi înspre lumina vieții. Rămâne doar palida urmă a cearșafului mototolit, semn că pe acolo trecuse, cu adierea ei stranie, moartea... Un poem existențial grav, un dialog patetic, pe care Theodor Dume îl poartă cu ființa aflată în pragul unei treceri inițiatice spre moarte, sub aripa diafană a visului. Pentru acest gest estetic și pentru clipele de plăcere literară pe care poezia domniei sale mi le-a produs, ori de câte ori am intrat pe pagina sa, o recunoaștere târzie. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = foarte interesant | Leonard Ancuta [16.Jun.09 21:49] |
| am citit poezia domnului Dume. nu vrea sa creada ca sunt antipatic, nici nu voi sa spulber aripi, ci doar fac cateva remarce de bun simt. tecstul nu are nicio valoare poetica. este desavarsit in a fi prozaic si a incerca sa spuna ceva desi autorul nu prea are nimic de spus. sa incepem cu versul doi. subiect mort care isi inchipuie ca e accesoriu de schimb. ce fel de schimb. despre ce troc e vorba. din pacate nu mai aflam, insa deja se creeaza premisa de mister... zau asa! de fapt expresia i-a placut autorului si a crezut ca ne pacaleste. pe domnul emil dumitru a reusit, dar asta pentru ca domnul dumitru este usor de pacalit. de fapt chiar dumnealui scrie tecste destul de siropoase care nu prea au multe de spus. genul de telenovela din care nu ramai cu nimic, dar asta are mai putina importanta. sa revenim la tecstul de fata. in plame mi se adunasera toate grijile de parca eu as fi fost ultimul... iarasi suspans. ultimul ce? nu aflam, dar in forma asta putem fi chiar si suspecti de dezacord... apoi vine o perla super: ochiul îi părea de plastic colorat viu. da, o exprimare ca de mort viu. deja m-am amuzat si pot fi mai relaxat. apoi avem niste viziuni fantasmagorice cu un tavan ce pare un musuroi ridicat proaspat. da, fortat, imi inchipui un tavan de chirpici care sta sa cada. insa tocmai aceasta poetizare fortata este defectuoasa. in vis, chiar daca pare totul clar, in fapt nu este asa. totul se estompeaza, pierde din pixeli, din prospetime, aci se vede lipsa de experienta si de traire a poetului, se vede cum se face poezia din foarfeca. in penultima strofa ne izbeste necrutator vantul. atat de tare ca ne este mila de bietul paiangen. apoi inca o perla, oau, soarele care il priveste orizontal, lumina care sparge visul si noua efectul poetic. iar finalul este daramator, intr-adevar de film politist, cu un indiciu care ne ofera o dovada extrema de prozaism si lipsa de emotie. asta ca sa nu se spuna despre mine ca nu stiu sa fac o critica extrem de aplicata pe tecst si sa nu-mi aud vorbe ca de ce spun ce spun acum: domnule iliescu, daca tot ati primit nivelul necesar, va rog sa va dati mai mult silinta in a cauta poezia intre tonele de maculatura. evitati a va servi datorii mai vechi sau a face gesturi de prietenie. si incercati sa puneti simtul critic la incercare. e drept nu multa lume il are, cum spune alex stefanescu. pe de alta parte mi se pare ingrata pozitia in care editorii pun anumiti membrii ai sitului, membri care cu adevarat stiu sa citeasca un tecst literar si care nu au acest avantaj pe care il are domnul iliescu, desi pt dumnealui nu cred ca ar fi necesar. si ma refer aici la mihai constantin, valeria valeanu si catalin popescu, membri ai sitului care chiar dau dovada de simt critic. si care stiu sa aprecieze un tecst. de fapt mai sunt si altii, nu vreau sa numesc ca sa nu uit pe cineva, dar daca se doresc standarde atunci hai sa le facem. imi cer scuze pentru faptul ca pare mai taioasa interventia de aici, dar cred ca este necesara pentru a pune la punct conduita agonia din prezent. | |
| = D-le Leonard Ancuța... | Emil Iliescu [16.Jun.09 23:33] |
| D-le Leonard Ancuța, am ajuns la o vârstă când nu am nevoie să "servesc datorii mai vechi"! La ce vă referiți? Aveți impresia că cineva mi-a făcut un comentariu la vreun text de al meu în contrapartidă? Sau că este nevoie de "prietenie" pentru a aprecia un text? Cred că d-voastră sunteți cel care vă arogați niște drepturi care vă depășesc! Nu am cerut nimănui acest nivel! Nu aveam nevoie de el ca să-mi spun părerea față de un text literar, fiindcă am în spate o viață petrecută printre cărți( nu de joc, bineînțeles!. D-voastră, prin prisma bunului simț, trebuia să vă spuneți părerea strict asupra textului și atât! Nu v-a cerut nimeni dreptul la replică! Cu atât mai puțin eu! Încercați să fiți echidistant cu d-voastră înșivă și nu interveniți în părerile altora. Nu interesează pe nimeni! Sunteți primul membru al site-ului căruia îi răspund în această manieră, care nu mă caracterizează, dar cred că meritați! Nu accept sfaturi de la nimeni, cu atât mai puțin de la d-voastră, mai ales că nu ne-am intersectat( este și ăsta un semn !) niciodată unul pe pagina celuilalt. Tot respectul pentru numele trecute de d-voastră în revistă, dar conduita site-ului nu cred că este afectată de faptul că am acordat o recompensă unui text, care mie mi-a plăcut. Voi fi de azi înainte atent la recomandările d-voastră și să fiți sigur că nu vă voi ierta verbal, dacă, așa cum ați făcut-o de nenumărate ori, veți acorda credit unor texte care mie mi se vor părea slabe. Nu vreau să prelungim inutil o polemică lipsită de sens și de demnitate pe pagina unui alt coleg! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = P.S - tot pentru dl.Leonard Ancuța... | Emil Iliescu [17.Jun.09 00:02] |
| P.S - tot pentru dl. Leonard Ancuța: Am observat, târziu, ironia și răutatea afirmațiilor d-voastră despre textele mele: "...de fapt chiar dumnealui scrie tecste destul de siropoase care nu prea au multe de spus. genul de telenovela din care nu ramai cu nimic, dar asta are mai putina importanta". Din grabă sau rea-voință, ceea ce nu mai contează, m-ați și botezat - Emil Dumitru - dar stați liniștit, nu asta este problema! Problema este cu paiul și cu bârna din ochiul d-voastră. Eu n-aș mai vorbi despre textele altuia când "Mărăcinele" d-voastră, publicat pe Roliteratura din 5 iunie, nu are niciun comentariu. Critic sau admirativ! Mai ales că este un text cu trivialități, specialitatea casei! Asta spune multe! | |
| = mulțumiri, emil iliescu... | Teodor Dume [17.Jun.09 12:42] |
| mulțumesc, domnule emil iliescu. mă bucură faptul c-ați rezonat. și chiar așa este. textul de față poate fi simțit doar de cei care au trecut de o anumită vârstă. de fapt, după cum anunță și titlul,*vis întrerupt*, textul se vrea o bifurcație care încearcă să schimbe unghiul de privire al cititorului. iar unghiul domnului emil e cel mai potrivit. și tocmai de aceea lasă cititorul să se oprească unde vrea și să perceapă ce vrea. nu vreau să mai explic textul pentru că titlul sugerează foarte mult. iar o analiză responsabilă pe text ar scoate în evidență lucrul acesta. doamna maria prochipiuc, a punctat în esență și mă bucur că a găsit și a enumerat elementele principale care leagă mesajul din text, chiar dacă, conform titlului, totul este lăsat în suspans... încă odată mulțumiri, maria și emil stimă și considerație, teodor dume, | |
| = T.D. | Liviu-Ioan Muresan [17.Jun.09 13:07] |
| în opinia mea un text reușit. Merita apreciat, pentru limbajul poetic. LIM. | |
| = re* leonard ancuța... | Teodor Dume [17.Jun.09 13:17] |
mulțumesc pentru trecere și observații. s-ar putea să aveți dreptate în ceea ce privește commul d-voastră dacă mă iau după modul în care ați perceput mesajul acestui text. adică n-ați priceput nimic și asta în mod voit. dacă nu puteți asimila cîteva comparații și imagini filtrate prin ochiul cititorului simplu, atunci nu mai am niciun argument de adus aici. evident că n-am să fac un inventar al steluțelor date de către leonard ancuța cu un comentariu aruncat lapidar sub remarcile *text expresiv*, *text super* și fără un fundament literar, tocmai pentru a nu scoate în relief neputința domniei sale de a gestiona nivelul acordat de administrația siteului, și nici nu vreau să motivez steluța acordată de emil, ci încerc să remarc modul subiectiv, să nu spun ironic, prin care unii, mari poeți ai acestui site, doresc să scoată în evidență superioritatea acestora față de noi ceilalți de la periferia siteului. intervenția, (sau mai bine zis analiza pe text), domnului leonard ancuța este foarte șubredă și nu cred că merita efortul. dar sunt de acord cu părerea sa, care de fapt rămâne o părere, și o respect. iar în cazul în care voi considera că din acest comm am de învățat, voi aplica recomandările, numai că a uitat să precizeze unele aspecte legate de citatele din text. că textul nu are nicio valoare poetică, cum se exprimă, s-ar putea să fie așa în subconștienul dânsului, însă pentru mine acest text înseamnă ceva. sunt elemente care pregătesc o trecere, așa după cum bine remarca, maria și emil , și însuși titlul o confirmă. cine sau ce a trecut prin pat și a lăsat o urmă rămâne în suspans așa cum și imaginile cu tavanul, neînțelese evident de către domnul leonard ancuța, și mai apoi păiangenul, vântul, soarele și multe altele... dar ce mai... domnia sa chiar nu a citit titlul? oricum sunt nedumerit cum un biet text a creat această *umflătură* dar evident că răspunsul se află în acea steluță care se sufocă sub umbra invidiei unor persoane care nu încap în pagină. dar de ce? steluța aceasta nu a atras nici un cititor în plus pentru că ea a fost acordată mult mai târziu după postare, așa că... oricum mă bucur că am fost băgat în seamă prin această intervenție a domnului leonard ancuța ba chiar îi mulțumesc pentru prezență și-l asigur că-l voi citi, ca și până acum, cu inima și sufletul curat. ps* îmi cer scuze editorilor și celorlalți cititori pentru explicațiile date, dar era necesar. mulțumesc mult pentru înțelegere stimă, același, teodor dume, | |
| = dle Dume, dle Iliescu | Leonard Ancuta [17.Jun.09 13:21] |
| traiti intr-o vesnica eroare. nu va considerati poet doar pentru ca va citesc cativa oameni pe aici si unii va lauda. tecstul dumneavoastra de mai sus nu are nimic in comun cu poezia. are cumva aceeasi forma, foloseste cateva mijloace poetice, seamna cu poezia dar nu este. pentru ca nu aveti nimic de spus. aveti probabil dvs impresia ca vreti sa comunicati ceva dar nu aveti nici spiritul nici emotia necesara pentru a o face. doar aruncati vorbe ticluite si nici macar acelea de o maniera artistica. am facut un comentariu mai sus ca sa va arat ca scrieti din eroarea de a va crede poet iar altii fac aceeasi eroare. din lipsa de simt critic si apreciere de valoare. si credeti+ma, nu am nimic cu nimeni, ba chiar dvs imi sunteti simpatic prin tenacitatea cu care va inversunati sa scrieti. dar sa nu vi se urce la cap. este evident ca nu vb de pe aceleasi pozitii. si nu are sens sa va dedic mai multe randuri decat cele pe care le-am scris deja. | |
| = mulțumiri, domnule leonard ancuța... | Teodor Dume [17.Jun.09 14:30] |
| mulțumesc, domnule leonard ancuța, pentru revenire. și sper să-mi intre bine în cap cele sesizate mai sus, deși sunt teribil de prost pentru că ...scriu și mă bucur că o pot face pentru mine și pentru cei ca mine. fără pică... cu scuzele de rigoare, același, teodor dume, | |
| = re* liviu ioan mureșan... | Teodor Dume [17.Jun.09 14:54] |
| LIM, da, poate că o fi un text bun și îți mulțumesc pentru remarcă. eu, de fapt, nu am scris aici o poezie etalon în literatura română, ci mai degrabă am descris stările unui vis întrerupt... și e prea limpede, numai că unii au văzut cu totul altceva. evident că , așa cum spunea octavian paler, doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. mulțumesc mult pentru gândul tău curat același, teodor dume, | |
| = mulțumiri, sebastian breștin... | Teodor Dume [17.Jun.09 19:38] |
| domnule sebastian, trecând pe aici, fără să fii un bun polițist, și nici măcar un scriitor declarat, cum o fac unii, ai elucidat misterul *ultimului om* în care fierbea domnul leonard. da, ai remarcat ceea ce unii nu o pot face din varii motive... îți mulțumesc pentru elucidarea cazului, dar aș fi fost mult mai bucuros dacă referirea pe text ar fi fost mai amplă. aș fi dorit să aflu dacă acest text ți-a plăcut sau nu, și în ce măsură. poate revii cu detalii pentru a -mi confirma sau infirma impotența între-ale scrisului. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = poem al maturitatii responsabile | Ioana Geier [17.Jun.09 21:39] |
| "Vis intrerupt"vorbeste despre o zona existentiala cu care nu oricine este pregatit sa se confrunte... E un poem al maturitatii responsabile; e un poem deschis ce trimite la cunoastere. Am certitudinea de a fi intalnit un poem bun! JO | |
| = rer* ioana geier... | Teodor Dume [17.Jun.09 21:54] |
| ioana, nici nu știi cât de benefică e trecerea ta. semnul lăsat îmi întărește convingerea că nu orișicine poate rezona la fel. și este corect. mulțumesc mult pentru sprijin și mă bucur c-ai pătruns în sensul cuvântului de aici cu sinceritate, teodor dume, | |
| = semn | Doru Emanuel Iconar [17.Jun.09 22:34] |
Ai reușit să o creezi o atmosferă, marca "Dume" pe care nu o regăsești la mulți, frămânți cuvintele căutându-te pe tine, destinul tău, cauți motivația ta de a fi. Adevărat, nimic pentru cei grăbiți nu se găsește în versul tău și acest fapt declanșează nevoia de căutare a semnelor lăsate de tine. Te urmăresc în continuare, încerc să-ți analizez confesiunile, pentru că eu așa le percep. Doru Emanuel | |
| = cineva mă striga de afară/ pe numele mic | Ion Mihaila [18.Jun.09 00:16] |
| Poate că uneori nu e nevoie de metaforă, poezia curge așa de natural ca un râu care ocolește în grabă munții, de multe ori lasâdu-i ca pe proști cu gura căscată....apa râului de munte curge de milenii la fel de curată și e plină de păstrăvi(acele cuvinte pe care unii nu le pot prinde cu mâna minții, a gândului...) AȘA VÃD EU POEZIA DVS...D.LE DUME!!! Înainte de a vă citi poezia, v-am citit CV-ul literar,de aceea, am rămas uimit de anumite comentarii la acest poem deosebit de plăcut de citit și simțit. Evit să mai fac vreun comentariu la acest text să nu fie interpretat trocul sau barterul la nivelul comentariilor aplaudace... Cu deosebită stimă, Mihai Dor. | |
| = re* doru emanuel iconar... | Teodor Dume [18.Jun.09 11:40] |
| doruleț, îți mulțumesc pentru felul tău de a interpreta ceea ce scriu. și uite , înainte de ați mulțumi îmi permit să te citez *Adevărat, nimic pentru cei grăbiți nu se găsește în versul tău și acest fapt declanșează nevoia de căutare a semnelor lăsate de tine.* aici ai spus totul doruleț, într-o manieră diplomatică izvorâtă dintr-un gând matur și responsabil îți mulțumesc pentru tot cu prietenie, teodor dume, | |
| = re* ion mihaila... | Teodor Dume [18.Jun.09 11:43] |
| mihai, trecerea ta e bine venită și mă bucur c-ai rezonat. îmi place modul tău de interpretare și unghiul din care privești înlăuntrul lucrurilor. ești un oaspete drag. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = parere | George Daryoung [18.Jun.09 15:05] |
| am citit cu placere poezia. itinerarul parcurs intr-o atmosfera onirica, hotarul dintre realitate si vis, viata si moarte, dovedesc ca autorul "are multe de spus". ciudata este comunitatea de pe acest site, relatia consacrati- neconsacrati. george | |
| = mulțumesc, george daryoung... | Teodor Dume [18.Jun.09 19:39] |
| pentru trecere și commul elaborat în concordanță cu maturitatea sufletului. evident că fiecare din noi are multe de spus, numai că nu toată lumea știe să perceapă ceea ce noi încercăm să transmitem. multă stimă, teodor dume, | |