Comentariile membrilor:

+ Totul e rotund	Elia Ghinescu [31.Aug.05 12:31]
Pentru găsirea întrebarilor la care am descoperit înainte răspunsul; pentru sargasele noastre de la care ni se trage linia săpată în palme; pentru ochii care pot să dezbrace trupurile pînă la sinceritatea goliciunii din noi înșine; pentru pămîntul ce caută să renască odată cu noi, căutînd sămînța – eu mă opresc aici. Ultimele trei versuri mă aduc prea cu picioarele în real. Mulțumesc...poate pentru întrebarile pe care mi le pun în urma textului tău, Virgil. Niciodată nu ai de unde să cunoști dimensiunile pe care cîteva rînduri le pot căpăta în mințile ce citesc și înțeleg aici. Atașez o imagine care și mie mi-a fost anexată cîndva la un text. Nimeni nu doarme, toți căutăm să ne re-naștem... frumos.
=  "amniotică mare a sargasselor noastre"	Dana Lucaci [31.Aug.05 13:47]
Un poem al destinului. Versurile prime se pot alătura versurilor finale și sensurile se completează într-o rară armonie a spiritului anulând dualitatea: "ne întoarcem mereu în același loc" "în nesfîrșirea albastră a somnului" "precum anghilele fii risipitori" "ca un manunchi de păpădii" "persistăm în răspunsuri descoperind întrebările" "deși apropierea îngerilor ne va spulbera gîndurile". Pentru mine este o redescoperire a "sargasselor", una din acele rare poeme în care totul capătăt sens din sens, oricum ai citi. Este ca și cum ai privi în palma domnului linia omului sau altceva, mai înalt: "ni se trage linia căutării din aripile palmei acolo apusuri mor în roșu desfigurat spre toamnă". Fiecare vers îmi duce gândul spre o sculptură a lui Rodin, "La Main de Dieu", ce ține trupurile și "descoperim conturul trupurilor noastre tot mai goale în fiecare seară îngrămădite încolăcite în jurul gîndului duminică în locul acela în care noduroase rădăcini". Căiutări perpetue, poemele sunt fără răspunsuri ori întrebări, sunt treceri prin spiralele "începutului". Profeția este percepută în doi timpi. Primește, Virgil, imaginea pe care poemul mi-a redeschis-o astăzi. Mulțumesc.
=  Parere	Negru Vladimir [01.Sep.05 08:16]
Poezia imi place in ansamblu insa as reformula versul trei care este pana la urma doar o gaselnita care da un aer de connstatare cu pretentii generale, astfel "lovind" chiar expresia subiectivului care da farmecul poemului. Cred ca de fapt dupa o introducere in atmosfera, cam lunga, poezia incepe cu versul noua.
=  mulțumiri pentru citire și comentarii	Virgil Titarenco [04.Sep.05 22:40]
Elia, excelenta sculptura lui Dali. Chiar că m-ai făcut să îmi citesc textul oarecum altfel. mulțumesc Dana, mi-aș dori numai să am timp și chef să mai revin asupra acestor texte și să le șlefuiesc. dar cine știe... Nu știu măi Vladimire, eu văd alte defecte dar nu ți le spun că sănt mai multe :) merci de trecere