| = de pe dig... | Elia Ghinescu [30.Aug.05 12:25] |
| Submarinele îngropate în valuri; tăcerea sufocantă chiar de e lăsată să joace între bine și rău; cei doi oameni – pioneze ce definesc scara de unu la unu; fericirea, ah, fericirea o înțeleg aici cu miros de stejar; sicriul proaspăt ce se cască parcă bucuros să înghită; micile amănunte îngropate parcă în nevăzut, neluate în seamă; gloanțele oarbe ale răsăritului (pot ele oare ucide? – mă întreb) – toate astea se pot vedea. Restul e îngropat. Restul nu și-a găsit cuvintele. Sau poate nu există cuvinte, așa cum nu există nici nava amiral. Pentru tot ce este îngropat și de arată doar la reflux...frumos spus. | |
| = din larg... | Andrei Horia Gheorghiu [30.Aug.05 13:12] |
| Nava amiral există Elia. Altfel n-am vâna-o. Și ar putea fi scufundată cu trei condiții: 1. să o întâlnim înainte de a rămâne fără combustibil, 2. să îi (re)cunoaștem dimensiunile exacte (lungime, lățime, tonaj, viteză maximă) pentru a putea calcula traiectoria optimă a torpilei. 3. să nu își schimbe direcția de mers sau viteza de croazieră de la lansarea torpilei până în momentul impactului. Mai sunt evident și alte considerente tehnice. De exemplu, torpila trebuie să fie activă, vie. Dar acestea au fost lăsate la "latitudinea" cititorului. | |
| = AHG | Andrei Neagu [30.Aug.05 17:47] |
| " ... un sicriu proaspăt, mirosind a stejar, aproape frumos și absolut inutil" imagine cu o mare putere sugestiva si concluzie pe masura! nu masura la sacriu! nu nu! bravos neica! ps: ai un typo la "aprope" but..nu brublem:) la recitire! | |
| = Să dăm cezarului... | Andrei Horia Gheorghiu [30.Aug.05 18:11] |
| Imaginea asta e furată dintr-o lectură adolescentină. Acolo se punea întrebarea dacă cineva ar închide brusc capacul, privirea ar rămâne înăuntru? Posibil Eliade sau Sorescu. Sau chiar Dickens. Nu mai știe moșu. Miasmele și restul înfloriturilor (încrustațiile) sicriului îmi aparțin, totuși. S-o zic p-a dreaptă, este singura imagine asupra căreia am stat să mă gândesc dacă am voie să o folosesc. Dar m-am convins spunându-mi că și restul, sunt probabil furate dar la alea sursa îmi scapă mai abitir decât la asta. Că doar nu m-am născut bancă de imagini. Deja seamănă a scuză. Cred că vreau să spun ceva de genul: poate că nu stațiile contează atât de mult, cât traseul. Ba nu. De fapt, vreau să spun: Mulțumesc, Andrei. Te mai aștept. | |
| = reflux | Carmen Voivozeanu [30.Aug.05 23:51] |
| Ideea de a defini fericirea, mentionata anterior si visul "noi visăm adânc și torpilăm dragostea nava amiral care nu figurează în nici un manual de recunoaștere" sunt cele doua elemente/imagini care m-au oprit aici. In rest... las si eu tacere sa alerge si cine stie analiza... sa o faca Ina | |
| = Tsunami (varianta) | Adrian Erbiceanu [31.Aug.05 05:39] |
| nu brublem, uite, cand am luat-o pe dig submarinele mele erau inecate refuzand sa-si divulge secretul atat de bine pastrat hartile lumii "dereticate" ascundeau fericirea pretins versatila in fiecare patrat au mai fost si acele mici accidente din stanga, din dreapta, zic unii: de Sus culori violente, absolut inutile cand rasaritul s-a tras spre apus dar cine mai are timp de vandut cand dragostea s-a lasat torpilata ca submarinul necunoscut | |
| = "vara nu-i ca iarna" sau "ce e uns nu zgârie" | Andrei Horia Gheorghiu [31.Aug.05 14:32] |
| Îmi place varianta, Adrian. Se cunoaște periscopul când e... bine uns. Ina, uneori cuvintele ne sunt atât de străine și oricum le învârți, zgârie. Alteori nu. Vă mulțumesc că ați trecut pe aici. | |